Decizia nr. 27 din 3 iunie 2019
Decizia nr. 27 din 3 iunie 2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Decizia nr. 27 din 3 iunie 2019
3 iunie 2019
2 septembrie 2021
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Decizia nr. 27/2019 Dosar nr. 582/1/2019
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2019
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 861 din 24/10/2019
Gabriela Elena Bogasiu- vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – preşedintele completului
Laura-Mihaela Ivanovici – preşedintele Secţiei I civile
Valentina Vrabie – pentru preşedintele Secţiei a II-a civile
Corina-Alina Corbu – preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Aurelia Rusu – judecător la Secţia I civilă
Simona Lala Cristescu – judecător la Secţia I civilă
Lavinia Curelea – judecător la Secţia I civilă
Elena Carmen Popoiag – judecător la Secţia I civilă
Eugenia Puşcaşiu – judecător la Secţia I civilă
Ruxandra Monica Duţă – judecător la Secţia a II-a civilă
Cosmin Horia Mihăianu – judecător la Secţia a II-a civilă
Rodica Dorin – judecător la Secţia a II-a civilă
Marian Budă – judecător la Secţia a II-a civilă
Veronica Magdalena Dănăilă – judecător la Secţia a II-a civilă
Cezar Hîncu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Mădălina Elena Grecu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Decebal Constantin Vlad – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Maria Hrudei – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Adriana Elena Gherasim – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 582/1/2019, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27
5
alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27
6
din Regulament.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Timiş – Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 24.477/325/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: cum se interpretează şi/sau se aplică prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte momentul până la care se dispune suspendarea executării silite, respectiv care este înţelesul sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare” din acest text de lege?
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. De asemenea referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărârile judecătoreşti relevante ce au fost identificate, precum şi opiniile teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
I. Titularul şi obiectul sesizării
Tribunalul Timiş – Secţia a II-a civilă a dispus, prin Încheierea din 17 mai 2018, în Dosarul nr. 24.477/325/2017, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept amintite.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 21 februarie 2019, cu nr. 582/1/2019, termenul pentru soluţionarea dosarului fiind stabilit la 3 iunie 2019.
II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
Codul de procedură civilă
Art. 719. – „(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
(…)
(6) Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă. (…)”
III. Expunerea succintă a procesului
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 28 septembrie 2017 cu nr. 24.477/325/2017, contestatorul X, în contradictoriu cu intimata Y L.T.D., a solicitat suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. xxx/2017 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A şi B.
Prin Încheierea civilă nr. 13.406 din 2 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara, a fost admisă în parte cererea, s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare ce formează obiectul Dosarului civil nr. 15.509/325/2017 al Judecătoriei Timişoara şi a fost respinsă în rest cererea.
Instanţa a admis în parte cererea în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi a dispus suspendarea numai până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare, iar nu până la rămânerea definitivă a sentinţei ce se va pronunţa în dosarul având ca obiect contestaţia la executare, fiindcă din conţinutul textului de lege reiese că măsura suspendării silite subzistă până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei, având în vedere că încheierea prin care se soluţionează contestaţia la executare este executorie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ceea ce înseamnă că executorul judecătoresc trebuie să se conformeze de îndată măsurii dispuse prin această încheiere.
Contestatorul a formulat apel împotriva acestei încheieri, solicitând instanţei anularea hotărârii atacate şi admiterea cererii introductive, cu menţiunea că va depune motivele de apel după redactarea şi comunicarea hotărârii atacate.
Prin cererea formulată la 16 mai 2018, contestatorul a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, privind interpretarea dispoziţiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul lămuririi sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare”, respectiv dacă aceasta înseamnă până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare sau până la soluţionarea definitivă a acesteia.
Sesizarea a fost considerată admisibilă prin Încheierea din 17 mai 2018 şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii.
IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
Prin încheierea pronunţată la 17 mai 2018, Tribunalul Timiş – Secţia a II-a civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, pentru următoarele considerente:
– de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât, deşi cuprinsă într-o normă de procedură, este o chestiune de drept în interpretarea căreia jurisprudenţa a statuat în mod neunitar;
– problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre;
– problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la momentul pronunţării încheierii.
V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Prin cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apelantul-contestator a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că există un litigiu în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe învestite cu judecarea pricinii în ultimă instanţă şi există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, care este nouă şi asupra căreia instanţa supremă nu s-a pronunţat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
Intimata nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra chestiunii de drept.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii- raportori, în condiţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 24.477/325/2017 nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra acestei probleme de drept, însă a constatat existenţa unei practici neunitare la nivelul instanţelor naţionale, care au dat interpretări diferite acestui text de lege, deşi problema efectelor suspendării dispuse de prima instanţă a făcut obiectul întâlnirii de la Curtea de Apel Timişoara a preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel din 19-20 noiembrie 2015, în urma căreia s-a apreciat că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluţionării în primă instanţă a contestaţiei (pct. 16 din minuta întocmită cu acea ocazie).
VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
Jurisprudenţa Curţii de Apel Timişoara: curtea de apel în a cărei rază funcţionează instanţa de trimitere a comunicat că jurisprudenţa instanţelor arondate nu este unitară.
Astfel, Judecătoria Moldova Nouă apreciază că suspendarea executării silite îşi menţine efectele până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, sens în care a ataşat, exemplificativ, mai multe hotărâri judecătoreşti definitive.
Judecătoriile Arad, Sânnicolau Mare şi Timişoara consideră că măsura suspendării executării silite subzistă până la soluţionarea de către prima instanţă a contestaţiei la executare, ataşând hotărâri judecătoreşti definitive.
Jurisprudenţa celorlalte instanţe din ţară
Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat practică neunitară, după cum urmează: Sentinţa nr. 2.620 din 4 octombrie 2016 şi Încheierea din 30 ianuarie 2019 ale Judecătoriei Deva, prin care s-a reţinut că suspendarea executării silite se poate dispune doar până la soluţionarea contestaţiei la executare; Încheierea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Deva, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare; încheierile din 2 noiembrie 2017 şi 27 aprilie 2018 ale Judecătoriei Petroşani, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; Sentinţa nr. 1.530 din 17 martie 2016 a Judecătoriei Sibiu – Secţia civilă, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, întrucât instanţa urma a se pronunţa pe fond asupra contestaţiei la executare; Sentinţa civilă nr. 9 din 4 ianuarie 2019 a Judecătoriei Sibiu – Secţia civilă, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; Încheierea din 3 octombrie 2017 a Judecătoriei Sibiu – Secţia civilă, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare; încheierile din 16 aprilie 2018, din 17 februarie 2017 şi din 28 august 2017 ale Judecătoriei Sălişte, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; Încheierea din 25 august 2016 a Judecătoriei Agnita, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, urmată de Sentinţa nr. 356 din 8 septembrie 2016, prin care a fost admisă contestaţia la executare; Încheierea din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Alba Iulia, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; Sentinţa civilă nr. 856 din 7 iulie 2017 şi Încheierea nr. 70 din 16 martie 2017 ale Judecătoriei Aiud, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Curtea de Apel Bacău a transmis următoarele:
Tribunalul Bacău – Secţia I civilă, Judecătoria Oneşti şi Judecătoria Buhuşi au apreciat că sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare” se referă la soluţionarea definitivă a contestaţiei.
Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău, Judecătoria Bacău şi Judecătoria Moineşti au opinat că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este dat de soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.
S-a depus practică judiciară relevantă, în sensul acestor opinii jurisprudenţiale.
Tribunalul Neamţ a comunicat opiniile judecătorilor Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, ai Judecătoriei Roman şi ai Judecătoriei Bicaz, potrivit cărora suspendarea executării silite se dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Magistraţii Judecătoriei Roman apreciază că suspendarea executării silite se dispune până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
S-au depus hotărâri judecătoreşti relevante ale acestor instanţe.
Curtea de Apel Braşov a comunicat opinia potrivit căreia suspendarea executării silite dispuse de prima instanţă, în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, îşi produce efectele până la soluţionarea contestaţiei la executare prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond, nu până la rămânerea definitivă a acesteia. Chiar dacă nu există un text de lege care să consfinţească această durată, interpretarea rezultă din coroborarea art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu art. 720 alin. (5) şi (6) din acelaşi cod.
Aceeaşi este şi opinia Tribunalului Braşov, care apreciază şi că problema de drept în discuţie ar fi incidentă numai în situaţia în care ar fi întocmite acte de executare în perioada ulterioară suspendării executării silite de prima instanţă şi contestate pe calea contestaţiei la executare.
În acest sens opinează, în majoritate, şi judecătorii de la Judecătoria Braşov, care anexează un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti relevante.
Tribunalul pentru minori şi familie Braşov apreciază că sintagma în discuţie se interpretează în sensul că suspendarea se dispune „până la rămânerea definitivă a hotărârii pe fond a contestaţiei la executare”, iar nu până la soluţionarea în primă instanţă a acestei contestaţii.
Judecătoria Făgăraş consideră că sintagma în discuţie se referă la judecarea fondului contestaţiei, respectiv la pronunţarea unei hotărâri asupra fondului contestaţiei. Anexează copia încheierii de şedinţă din 11 ianuarie 2018.
Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de Judecătoria Rupea şi Judecătoria Sfântu Gheorghe, aceasta din urmă ataşând Încheierea din 15 noiembrie 2018, definitivă prin neapelare.
Tribunalul Covasna transmite un punct de vedere unitar, potrivit căruia suspendarea dăinuie până la momentul rămânerii definitive a hotărârii primei instanţe, prin care s-a soluţionat contestaţia la executare. Se anexează Decizia civilă nr. 21/A din 5 aprilie 2018 a Secţiei civile.
La Judecătoria Târgu Secuiesc au fost identificate hotărâri judecătoreşti în sensul ambelor orientări jurisprudenţiale. S-au depus două încheieri relevante.
Curtea de Apel Bucureşti a comunicat următoarele: judecătorii din cadrul secţiilor civile ale Tribunalului Bucureşti şi judecătoriilor arondate au opinat că prin sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare”, prevăzută de art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se înţelege până la soluţionarea fondului contestaţiei la executare în primă instanţă.
În lipsa unei menţiuni exprese a legiuitorului în sensul necesităţii existenţei unei soluţii definitive, sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare” nu poate privi decât momentul dezlegării în primă instanţă a contestaţiei la executare, hotărârea dată de instanţa de executare având, în mod incontestabil, natura juridică a unei „soluţionări a contestaţiei”.
De altfel, ori de câte ori legiuitorul a stabilit, drept moment- limită al unei măsuri, data rămânerii definitive a unei hotărâri, a folosit o exprimare explicită în acest sens [spre exemplu, art. 721 alin. (4) din Codul de procedură civilă].
Această modalitate de interpretare este corelată logic şi cu efectele produse de hotărârea pronunţată, în primă instanţă, asupra contestaţiei la executare.
Astfel, în măsura admiterii contestaţiei la executare, această hotărâre este executorie, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, astfel că nici nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al încheierii pronunţate în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actele de executare fiind lovite de o sancţiune mult mai energică, şi anume sancţiunea anulării.
Pe de altă parte, soluţia de respingere a contestaţiei la executare, după administrarea probatoriului adecvat şi cercetarea fondului cauzei, nu mai justifică menţinerea efectului suspensiv de executare al încheierii pronunţate în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă (încheiere pronunţată, prin ipoteză, într-o etapă prealabilă cercetării fondului).
Judecătorii din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Călăraşi au exprimat opinia majoritară în sensul că suspendarea executării silite subzistă până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, în cazul în care apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă a cererii de suspendare a executării silite de către prima instanţă a fost respins. În caz contrar, executarea silită poate continua inclusiv în perioada de soluţionare a apelului formulat împotriva contestaţiei la executare.
La Judecătoria Călăraşi punctul de vedere majoritar a fost în sensul că suspendarea prevăzută de art. 719 din Codul de procedură civilă poate fi dispusă până la soluţionarea contestaţiei la executare la instanţa în faţa căreia a fost formulată cererea. Pentru suspendarea executării în procedura căii de atac, contestatorul, respectiv persoana interesată pot formula o altă cerere în faţa instanţei de control judiciar.
La Judecătoria Olteniţa şi Judecătoria Lehliu-Gară punctul de vedere exprimat a fost în sensul că suspendarea poate fi dispusă numai până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare, având în vedere că încheierea prin care se soluţionează contestaţia la executare este executorie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Magistraţii din cadrul Tribunalului Ialomiţa şi instanţelor arondate acestuia au exprimat puncte de vedere în susţinerea ambelor opinii, respectiv în practica instanţelor arondate Tribunalului Ialomiţa sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare” a fost interpretată atât în sensul că suspendarea executării silite se dispune „până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare”, cât şi în sensul că aceasta se dispune „până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare”.
La nivelul Tribunalului Ilfov şi Judecătoriei Buftea magistraţii au apreciat că suspendarea executării silite se poate dispune numai până la soluţionarea contestaţiei la executare în primă instanţă, iar nu până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens a legiuitorului. În aceste condiţii, o nouă cerere de suspendare poate fi formulată în calea de atac a apelului, cu îndeplinirea cerinţelor legale, până la soluţionarea definitivă a căii ordinare de atac, partea având, de asemenea, posibilitatea de a formula şi o cerere de suspendare provizorie a executării silite în apel, în condiţiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă.
Opinia magistraţilor din cadrul Judecătoriei Cornetu a fost că suspendarea executării silite se realizează până la soluţionarea contestaţiei la executare în mod definitiv.
La nivelul Tribunalului Giurgiu s-a arătat că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este până la soluţionarea contestaţiei la executare prin hotărâre definitivă.
În cadrul Secţiei civile a Judecătoriei Giurgiu s-a opinat, în majoritate, că sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare” trebuie interpretată în sensul că suspendarea executării operează până la momentul soluţionării contestaţiei la executare în primă instanţă, iar nu şi în calea de atac exercitată împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei la executare. În măsura în care contestatorul urmăreşte suspendarea executării silite şi pe parcursul judecăţii în calea de atac, având în vedere că încheierea prin care s-a soluţionat contestaţia la executare în primă instanţă este executorie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, acesta va putea solicita în calea de atac suspendarea executării provizorii a încheierii prin care a fost soluţionată contestaţia la executare în primă instanţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 450 din Codul de procedură civilă.
Punctul de vedere exprimat la nivelul Judecătoriei Bolintin-Vale a fost în sensul că suspendarea executării silite se dispune până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare, şi nu până la rămânerea definitivă a sentinţei ce se va pronunţa.
Magistraţii din cadrul Tribunalului Teleorman – Secţia civilă şi judecătoriile Turnu Măgurele şi Zimnicea au arătat că, potrivit art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite durează până la momentul soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare. Dacă legiuitorul ar fi înţeles să acorde beneficiul suspendării executării silite până la soluţionarea definitivă a cauzei, ar fi precizat în mod expres acest lucru.
Totodată, judecătoriile Alexandria, Roşiori de Vede şi Videle au arătat că sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare” este interpretată de judecătorii acestor instanţe ca fiind până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
S-au anexat hotărâri judecătoreşti relevante.
Curtea de Apel Cluj a comunicat următoarele:
La Judecătoria Năsăud, prin Încheierea din 20 noiembrie 2018, prima instanţă a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare. Prin apelul declarat de creditor s-au formulat critici doar în ce priveşte netemeinicia suspendării executării silite, apelul fiind respins prin Decizia civilă nr. 55 din 19 februarie 2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia I civilă, decizia fiind în curs de redactare.
Întrucât sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă era prevăzută identic şi în cuprinsul art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, s-a apreciat ca fiind relevantă şi Decizia nr. 343/R/2013, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia I civilă, prin care s-a statuat că prin sintagma „până la soluţionarea contestaţiei” se înţelege soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulate.
Interpretarea prevederilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă a făcut obiectul discuţiilor din cadrul întâlnirilor profesionale ale judecătorilor în materie civilă de la Curtea de Apel Cluj din luna iunie 2016 şi din data de 16 decembrie 2016, judecătorii Tribunalului Bistriţa-Năsăud exprimându-se în sensul că suspendarea executării silite durează până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, opinie care însă nu a fost însuşită în unanimitate de către judecătorii Secţiei I civile a Curţii de Apel Cluj.
Prin răspunsul comunicat de Judecătoria Bistriţa se arată că, în urma discuţiilor purtate, judecătorii şi-au exprimat opinia în sensul că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluţionării în primă instanţă a contestaţiei.
Opinia majoritară exprimată de judecătorii din cadrul Judecătoriei Năsăud este în sensul că suspendarea durează „până la soluţionarea contestaţiei la executare de către instanţa de fond”.
Judecătorii Secţiei civile a Tribunalului Cluj au opinat că măsura suspendării executării silite subzistă până la soluţionarea de prima instanţă a contestaţiei la executare. Astfel, în lipsa unei prevederi exprese în sensul că suspendarea executării silite dispusă de prima instanţă durează până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, textul de lege mai sus enunţat nu poate fi interpretat extensiv.
La nivelul Judecătoriei Cluj-Napoca opinia unanimă este în sensul suspendării executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, şi nu până la soluţionarea definitivă a acesteia.
La nivelul Judecătoriei Gherla nu există practică unitară în ceea ce priveşte interpretarea textului de lege menţionat. Astfel, potrivit unei opinii, în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite se dispune până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, iar potrivit unei alte opinii suspendarea executării silite se dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare în primă instanţă.
La Judecătoria Huedin, prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte momentul până la care se dispune suspendarea executării silite, se interpretează în sensul că suspendarea executării silite se dispune până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
Practica Judecătoriei Turda cu privire la momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este aceea că se dispune astfel cum prevede în mod expres dispoziţia procedurală, în sensul că respectiva suspendare durează „până la soluţionarea contestaţiei la executare”.
Cu toate acestea, în urma consultării judecătorilor din cadrul instanţei în materie civilă, s-a opinat că suspendarea executării silite solicitată în baza art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă durează până la momentul la care „soluţia din contestaţia la executare aferentă rămâne definitivă”, acesta fiind momentul finalizării demersului reprezentat de contestaţia la executare în sensul art. 634 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul Specializat Cluj a comunicat opinia majoritară a judecătorilor instanţei, în sensul că suspendarea executării silite operează până la momentul soluţionării definitive a contestaţiei, ţinând cont de caracterul executoriu al încheierii prin care se soluţionează contestaţia la executare [art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă].
Opinia majoritară a judecătorilor secţiilor civile de la Tribunalul Maramureş a fost în sensul că suspendarea executării silite se poate dispune de instanţa de executare numai până la soluţionarea contestaţiei la executare în primă instanţă.
Practica Tribunalului Sălaj este în sensul că suspendarea executării silite se dispune până la data pronunţării hotărârii primei instanţe asupra contestaţiei la executare.
La nivelul Judecătoriei Zalău practica judiciară constă, în situaţia admiterii cererilor de suspendare a executării silite, în menţionarea în dispozitiv a sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare”.
S-a depus un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti în ilustrarea opiniilor exprimate.
Curtea de Apel Constanţa a comunicat existenţa practicii la nivelul unor instanţe din circumscripţia sa, anexând minuta întâlnirii judecătorilor acestei instanţe, organizată în data de 18 decembrie 2015, şi minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel din 19-20 noiembrie 2015 de la Timişoara.
Judecătoria Medgidia a transmis Încheierea din 10 noiembrie 2017, în dispozitivul căreia se consemnează suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Judecătoria Hârşova apreciază că este vorba despre soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, anexând Încheierea nr. 600 din 26 octombrie 2018.
Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă apreciază unanim că momentul până la care va dăinui suspendarea executării silite este cel al pronunţării soluţiei în primă instanţă asupra contestaţiei la executare, în raport cu caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti pronunţate în această materie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Aceeaşi opinie este exprimată şi de Tribunalul Tulcea, de Judecătoria Babadag, de Judecătoria Măcin şi de Judecătoria Tulcea, care arată şi că instanţa de fond nu este abilitată să dispună măsuri care să dureze în timp şi după dezînvestirea sa.
Curtea de Apel Craiova a comunicat următoarele:
Tribunalul Olt – Secţia I civilă a apreciat că suspendarea executării silite se poate dispune până soluţionarea contestaţiei la executare de către instanţă, şi nu până la soluţionarea definitivă a acesteia.
La Judecătoria Craiova şi Judecătoria Segarcea practica este în sensul că suspendarea se dispune până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare. Aceeaşi este şi opinia judecătorilor Tribunalului Dolj – Secţia I civilă, cu cauze cu minori şi familie şi de proprietate intelectuală, care arată că, în argumentarea acestei opinii, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care reglementează excepţia de la regula caracterului executoriu al hotărârii date în primă instanţă, excepţie care nu este reglementată şi în privinţa contestaţiei la executare. Pe cale de consecinţă, fiind vorba despre o dezlegare dată printr-o încheiere executorie, soluţia dată în primă instanţă unei contestaţii la executare nu poate reprezenta decât o soluţionare a contestaţiei, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că hotărârea dată în primă instanţă pune deja capăt suspendării executării.
Judecătoria Corabia interpretează prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă în sensul că suspendarea se dispune până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
S-au ataşat hotărâri judecătoreşti relevante.
Curtea de Apel Galaţi a comunicat opinia judecătorilor Secţiei I civile a curţii şi a judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Galaţi, potrivit căreia suspendarea executării silite se poate dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare în primă instanţă, nu până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluţionat contestaţia.
Acelaşi este şi punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Judecătoriei Brăila şi Secţiei I civile a Tribunalului Vrancea.
S-au ataşat hotărâri judecătoreşti relevante pronunţate de judecătoriile din circumscripţia Tribunalului Galaţi, de Secţia I civilă a Tribunalului Brăila şi de judecătoriile Brăila, Panciu şi Focşani.
Curtea de Apel Iaşi a transmis opinia magistraţilor Judecătoriei Paşcani, potrivit căreia suspendarea executării silite se dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare în primă instanţă.
Aceeaşi opinie este împărtăşită şi de Judecătoria Hârlău, Judecătoria Răducăneni şi Judecătoria Iaşi.
Dimpotrivă, judecătorii din cadrul Tribunalului Vaslui, Judecătoriei Bârlad şi Judecătoriei Huşi au opinat că, odată ce instanţa de executare a apreciat că se impune suspendarea executării silite, indiferent de soluţia pronunţată asupra fondului cererii, efectele suspendării executării silite se vor produce până în momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunţate asupra contestaţiei la executare.
La Judecătoria Vaslui există două orientări: o opinie minoritară, a unui singur complet de judecată, care a apreciat că suspendarea executării silite nu poate avea efect decât până la momentul pronunţării soluţiei în primă instanţă, şi o opinie majoritară, în care s-a considerat că efectele suspendării executării silite se vor produce până la momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunţate asupra contestaţiei la executare.
În cea de-a doua opinie s-a argumentat că, dacă s-ar admite teza contrară, ar trebuie să fie recunoscut dreptul părţii interesate de a formula cererea de suspendare şi direct în faţa instanţei de apel. Or, jurisprudenţa este constantă în a aprecia că asemenea cereri sunt inadmisibile, pentru că, altfel, încheierea pronunţată de instanţa de apel în suspendare ar fi, la rândul său, susceptibilă de apel, ceea ce ar presupune ca instanţa superioară celei care judecă apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei la executare să soluţioneze, la rândul său, apelul formulat împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de apel, ceea ce este contrar principiilor procedurii civile.
S-a depus un număr consistent de hotărâri judecătoreşti, în ilustrarea opiniilor teoretice exprimate.
Curtea de Apel Oradea a comunicat că problema de drept supusă dezlegării a fost discutată la întâlnirea trimestrială a judecătorilor din circumscripţia curţii, organizată în data de 19 decembrie 2017, participanţii la întâlnire împărtăşind unanim opinia potrivit căreia suspendarea executării silite dăinuie până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare. Cu titlu de exemplu s-au depus două decizii pronunţate de Tribunalul Bihor şi o decizie a Tribunalului Satu Mare.
Curtea de Apel Piteşti a comunicat că practica judiciară identificată la nivelul instanţelor din circumscripţia sa este unitară, în sensul că din economia prevederilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă rezultă că măsura suspendării executării silite subzistă până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.
S-au ataşat Încheierea din 23 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă şi Decizia nr. 1.064/A din 26 octombrie 2017 a aceleiaşi instanţe, încheierile din 25 octombrie 2016 şi din 14 decembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Argeş – Secţia civilă.
Curtea de Apel Ploieşti a transmis următoarele:
Tribunalul Buzău a comunicat că orientarea practicii judiciare la nivelul Secţiei I civile este că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluţionării contestaţiei la executare în primă instanţă, în conformitate şi cu punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii consemnat în minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel din 19-20 noiembrie 2015 de la Curtea de Apel Timişoara. Acelaşi este şi punctul de vedere al Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Judecătoria Buzău a comunicat că punctul de vedere al judecătorilor acestei instanţe este că momentul până la care se suspendă executarea silită este până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare. La acest punct de vedere achiesează şi judecătorii Judecătoriei Pătârlagele, Tribunalului Prahova – Secţia I civilă şi Tribunalului Dâmboviţa.
Judecătoria Târgovişte a comunicat existenţa unei practici neunitare în această problemă de drept. Astfel, într-o primă orientare, majoritară, se apreciază că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este acela al soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare. Acesta este motivul pentru care, odată soluţionată contestaţia la executare, capătul de cerere privind suspendarea executării silite este respins ca rămas fără obiect.
Într-o altă orientare, minoritară, se apreciază că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluţionat contestaţia la executare.
De asemenea, au fost identificate hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării silite „până la soluţionarea contestaţiei la executare”, fără indicarea în concret a momentului.
S-a arătat că, în contextul în care nici în jurisprudenţă, nici în literatura de specialitate nu există o viziune unitară, este dificil ca practica să se unifice fără intervenţia mecanismului reglementat de dispoziţiile art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
S-a depus un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti.
Curtea de Apel Suceava a comunicat opinia majoritară a judecătorilor, conform căreia măsura suspendării dispusă în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă durează până la soluţionarea contestaţiei la executare de către instanţa respectivă, iar nu până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate asupra contestaţiei la executare.
La nivelul judecătoriilor au fost identificate hotărâri în dispozitivul cărora s-a menţionat că suspendarea va dura până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
S-au depus hotărâri judecătoreşti relevante de la judecătoriile Suceava, Fălticeni şi Botoşani.
Curtea de Apel Târgu Mureş a comunicat opinia majoritară, nu unanimă, a judecătorilor de la instanţele arondate, care au apreciat că efectele suspendării executării silite dispuse în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă se menţin până la pronunţarea soluţiei în primă instanţă de către instanţa de executare (judecătoria). S-au anexat hotărâri ale Judecătoriei Reghin, Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi Tribunalului Specializat Mureş.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
Din verificările efectuate rezultă că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
IX. Raportul asupra chestiunii de drept
Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că mecanismul de unificare al hotărârii prealabile nu mai poate fi utilizat, câtă vreme nu se pune problema lămuririi unei chestiuni de drept cu caracter de noutate, care să facă obiect al sesizării, ci se semnalează necesitatea asigurării unei interpretări şi aplicări unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti, scop care se poate atinge numai prin formularea unui recurs în interesul legii.
X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
Asupra admisibilităţii sesizării
Procedura sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, privită ca mecanism procedural nou şi ca parte a reformării sistemului procesual civil, are drept scop uniformizarea jurisprudenţei şi asigurarea predictibilităţii acesteia, aşa încât, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară intervenită deja în rândul instanţelor judecătoreşti, ea are semnificaţia unui remediu a priori care urmăreşte să preîntâmpine practica judiciară neunitară.
În vederea atingerii scopului menţionat, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, conturând, prin urmare, cadrul legal al instituţiei analizate.
Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.
Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor”.
Din cuprinsul prevederilor legale enunţate se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite cumulativ. Odată declanşat mecanismul de unificare jurisprudenţială, urmează a fi avute în vedere şi condiţiile formale pe care trebuie să le îndeplinească încheierea de sesizare.
Condiţiile de admisibilitate pot fi identificate după cum urmează:
– existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
– instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
– soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;
– chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;
– chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
Verificând admisibilitatea sesizării supuse analizei, se constată îndeplinirea numai în parte a condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, primele trei cerinţe sunt întrunite, întrucât Tribunalul Timiş – Secţia a II-a civilă este legal învestit cu soluţionarea apelului declarat de contestatorul X împotriva Încheierii civile nr. 13.406 din 2 noiembrie 2017 pronunţate de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 24.477/325/2017, ce are ca obiect contestaţia la executare împotriva tuturor formelor de executare silită pornite în cadrul Dosarului execuţional nr. xxx/2017, aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A şi B. Prin încheierea atacată s-a admis în parte cererea contestatorului prin care s-a solicitat suspendarea executării silite în Dosarul execuţional nr. xxx/2017 până la soluţionarea definitivă a litigiului având ca obiect contestaţie la executare, judecătoria dispunând suspendarea executării silite numai până la soluţionarea contestaţiei la executare în primă instanţă. Aşadar, în această pricină, în faza apelului, Tribunalul Timiş judecă în ultimă instanţă şi urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit prevederilor art. 719 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură civilă.
Cu referire la condiţiile de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată şi caracterul de noutate al chestiunii de drept identificate, se observă că, deşi în cadrul sesizării se indică, în principal, faptul că de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în realitate, instanţa de trimitere urmăreşte „interpretarea chestiunii de drept asupra căreia jurisprudenţa a statuat în mod neunitar”.
Din cuprinsul sesizării reiese că justificarea prezentului demers în justiţie se regăseşte în constatarea făcută de tribunal în dosarul cauzei, în sensul că, deşi problema efectelor suspendării dispuse de prima instanţă a făcut obiectul întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel în noiembrie 2015, care, la punctul 16 din minuta întocmită cu acea ocazie, au apreciat că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluţionării în primă instanţă a contestaţiei, în continuare instanţele au dat interpretări diferite acestui text de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că autorul sesizării nesocoteşte pe această cale prevederile legale instituite pentru declanşarea procedurii prealabile, dar şi scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea menţionatului mecanism procedural, respectiv pe acela de asigurare a predictibilităţii jurisprudenţei, anterior intervenirii unei practici neunitare constante în rândul instanţelor judecătoreşti.
S-a putut observa, din multitudinea hotărârilor judecătoreşti comunicate în prezentul dosar, în considerarea jurisprudenţei instanţelor naţionale în materie, că opiniile judecătorilor diferă chiar şi în cadrul circumscripţiei aceleiaşi curţi de apel sau aceluiaşi tribunal şi că dovada soluţionării diferite a prezentei probleme de drept exista anterior actului de sesizare a instanţei supreme.
Prin urmare, în cauza de faţă, mecanismul de unificare al hotărârii prealabile nu mai poate fi utilizat, câtă vreme nu se pune problema lămuririi unei chestiuni de drept cu caracter de noutate care să facă obiect al sesizării, ci se semnalează necesitatea asigurării unei interpretări şi aplicări unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti, scop care se poate atinge numai prin formularea unui recurs în interesul legii.
Pentru toate aceste considerente, sesizarea urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile formulată de Tribunalul Timiş – Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 24.477/325/2017, cu privire la următoarea problemă de drept:
Cum se interpretează şi/sau se aplică prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte momentul până la care se dispune suspendarea executării silite, respectiv care este înţelesul sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare” din acest text de lege?
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2019.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu
Fără categorie