ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2018

Ședința publică din data de 22 februarie 2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 13 mai 2015, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE ȘI SOCIETATEA B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate valabilitatea contractului de închiriere încheiat între reclamantă și CCAI la data de 1 septembrie 2007, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 27 martie 2009, Actul Adițional nr. 2 din 1 august 2011, Actul Adițional nr. 2bis din 31 august 2012 și Actul Adițional nr. 3 din 9 octombrie 2012 (denumit în continuare "Contractul de închiriere") la data de 8 august 2014. Să se constate dreptul de preemțiune al reclamantei la cumpărarea bunului imobil ce reprezintă spațiul închiriat potrivit dispozițiilor contractului de închiriere, la prețul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (8) din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

B.Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1299 din 4 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ; a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE ȘI SOCIETATEA B. S.A.; a constatat valabilitatea la data de 8 august 2014 a contractului de închiriere încheiat la data de 1 septembrie 2007 între reclamanta A. S.A. și pârâta S.C. B. S.A., astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 27 martie 2009, Actul Adițional nr. 2 din 1 august 2011, Actul Adițional nr. 2 bis din 31 august 2012 și Actul Adițional nr. 3 din 9 octombrie 2012; a constatat dreptul de preemțiune al reclamantei la cumpărarea imobilului ce reprezintă spațiul închiriat potrivit contractului de închiriere menționat, la prețul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluarea, potrivit art. 22 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007; a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva sentinței civile nr. 1299 din 4 noiembrie 2015 au declarat apel pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE și, pe fondul cauzei, respingerea solicitărilor A. S.A. de constatare a valabilității contractului de închiriere încheiat la data de 1 septembrie 2007 și a dreptului de preemțiune la cumpărarea bunului imobil confiscat conform deciziei penale nr. 888 din 8 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, ca neîntemeiate.

STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat în principal să se constate nulitatea sentinței apelate cu consecința trimiterii cauzei spre judecare la instanța competentă potrivit legii, ori, prin raportare la motivele de apel vizând constatarea nulității hotărârii ca urmare a nemotivării acesteia, să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În subsidiar, se solicită să se constate faptul că reclamanta nu deținea un contract de închiriere valabil la momentul trecerii imobilului în proprietatea statului și nu putea fi beneficiara unui drept de preemțiune la cumpărarea imobilului în litigiu și ca atare, să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.

D.Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 983 A/2016 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins excepția inadmisibilității apelurilor, ca nefondată, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a schimbat sentința civilă nr. 1299 din 4 noiembrie 2015 în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis apelurile declarate de apelanții-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF pe capătul de cerere în constatarea valabilității contractului de închiriere; a menținut respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere în constatarea dreptului de preemțiune; a anulat sentința și a trimis cauza la Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

E.Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

Împotriva deciziei Curții de Apel București au declarat recurs reclamanta A. S.A. și pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Reclamanta A. S.A. critică decizia sub următoarele motive de casare.

În mod nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF Sector 1 cu încălcarea art. 59 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) și art. 23 alin. (5) și (7) din H.G. nr. 731/2007.

În urma pronunțării deciziei penale nr. 888 din 8 august 2014 a Curții de Apel București, ANAF Sector 1 a dobândit anumite atribuții cu privire la bunurile imobile confiscate, inclusiv cu privire la spațiul închiriat, pe linia aplicării măsurilor privind recuperarea prejudiciului stabilit prin hotărâre, prin urmare inclusiv în ceea ce privește executarea silită în vederea recuperării prejudiciului.

ANAF Sector 1 nu a fost chemată în prezentul litigiu în virtutea unei calități de proprietar, ci pentru opozabilitate în situația pronunțării unei hotărâri favorabile recurentei-reclamante.

Nelegalitatea deciziei în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției netimbrării, analizată ca motiv de apel în sine, cu încălcarea dispozițiilor C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

STATUL ROMÂN a formulat apel exclusiv împotriva sentinței, nu și împotriva încheierii de ședință din 14 octombrie 2015.

Recurenta-reclamantă nu a învestit instanța cu constatarea unui drept cu conținut patrimonial, ci numai cu constatarea unei vocații legale de a beneficia, ulterior, de dobândirea unui astfel de drept.

Nelegalitatea deciziei în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției funcționale a primei instanțe, analizată ca motiv de apel în sine, cu încălcarea dispozițiilor C. proc. civ., O.G. nr. 14/2007 și H.G. nr. 731/2007.

STATUL ROMÂN nu putea critica prin apelul formulat exclusiv împotriva sentinței o măsură cuprinsă într-o încheiere interlocutorie, respectiv încheierea din 14 octombrie 2015.

Nelegalitatea deciziei în ceea ce privește valabilitatea contractului de închiriere la data de 8 august 2014, respectiv dacă acesta se afla în vigoare, cu încălcarea dispozițiilor vechiul C. civ., O.G. nr. 14/2007 și H.G. nr. 731/2007.

Sintagma "liber de sarcini" din cuprinsul deciziei penale nr. 888 din 8 august 2014 a fost analizată în mod corect de prima instanță, aceasta stabilind că respectiva sintagmă nu vizează situația de fapt dedusă judecății în prezentul litigiu, întrucât în caz contrar ar fi încălcate și înlăturate de la aplicare dispozițiile legale imperative aflate în vigoare.

Se solicită casarea în parte a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE critică decizia sub următoarele motive de casare.

Art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Pe de o parte, Curtea a anulat sentința apelată întrucât aceasta a fost pronunțată de o instanță care nu era competentă să soluționeze cauza în raport de natura litigiului și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, iar pe de altă parte, a schimbat în parte aceeași sentință și a respins acțiunea față de una dintre instituțiile pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Art. 488 pct. 5 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Odată ce excepția de necompetență a instanței de fond a fost admisă, Curtea de Apel nu mai era învestită și nu mai putea cerceta nici o altă problemă dedusă judecății.

Curtea a pronunțat o hotărâre ce conține contradicții între considerente și dispozitiv, dar și între dispozițiile cuprinse în dispozitivul hotărârii, acestea excluzându-se reciproc.

O hotărâre judecătorească nu poate fi, în același timp, modificată în parte și anulată în tot, deopotrivă.

Art. 488 pct. 7 - prin decizia recurată s-a încălcat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

În cadrul motivelor de apel ce au vizat fondul cauzei, STATUL ROMÂN a arătat că instanța fondului era ținută să analizeze valabilitatea contractului de închiriere prin raportare la dezlegarea obligatorie dată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală prin decizia nr. 888/2014 și, numai în situația în care aprecia că aceasta nu conferă suficiente elemente pentru soluționarea cauzei, instanța, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. ar fi avut posibilitatea de a cerceta valabilitatea contractului atât prin raportare la prevederile art. 1819 C. civ., cât și prin raportare la dispozițiile art. 21 și art. 23 lit. c) din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului și a publicității imobiliare.

Se solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre judecare completelor specializate în litigiile dintre profesioniști din cadrul Tribunalului București prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 6 și 7 C. proc. civ.

F.Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 iulie 2017, pârâta-intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat respingerea recursului formulat de A. S.A..

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 iulie 2017, reclamanta-recurentă A. S.A. a solicitat respingerea recursului formulat de STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.

G.Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., "Soluțiile pe care le pronunță instanța de apel" sunt:

"(1) Instanța de apel poate păstra hotărârea atacată, situație, în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.

(2) În caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.

(4) Dacă instanța de apel stabilește că prima instanță a fost necompetentă, iar necompetența a fost invocată în condițiile legii, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă".

Așadar, în măsura în care instanța de apel stabilește că prima instanță nu a fost competentă, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecare instanței competente.

În speță, curtea de apel a stabilit că instanța fondului nu a fost competentă să soluționeze pricina. Cu toate acestea, în loc să trimită cauza spre judecare instanței competente, curtea de apel a schimbat sentința apelată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE și a ANAF și a menținut respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere în constatarea dreptului de preemțiune.

În același timp, a anulat sentința de fond și a trimis cauza la Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

C. proc. civ. nu prevede printre soluțiile pe care le pronunță instanța de apel aceea a schimbării în parte a sentinței și a anulării sentinței de fond cu consecința trimiterii cauzei la instanța competentă.

Curtea de Apel, în măsura în care stabilește că instanța de fond nu a fost competentă, anulează sentința și trimite cauza spre judecare instanței competente.

Neprocedând în acest mod, Curtea de Apel a pronunțat o decizie nelegală.

Așadar, instanța de apel se pronunță fie pe competență și anulează sentința de fond cu consecința trimiterii cauzei spre judecare instanței competente, fie se pronunță asupra motivelor de apel și poate păstra, anula ori, după caz, schimbă în tot sau în parte sentința apelată.

Față de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 5 și 6, recursurile urmează a fi admise, decizia recurată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. S.A. și de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 983A/2016 din 21 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 februarie 2018.