ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1452/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

data de 11 iunie 2002, reclamanta P.R. a solicitat anularea deciziei nr. R/15

din 30 aprilie 2002 a Casei Județene de Pensii Suceava cu care i s-a respins

cererea de recunoaștere a calității de beneficiară a Decretului-lege nr. 118/1990,

cu modificările și completările ulterioare.

Instanța sesizată, Curtea de Apel

Suceava, prin sentința nr. 122 din 9 octombrie, a admis contestația și a anulat

decizia atacată, constatând că reclamanta beneficiază de Decretul-lege nr.

118/1990, cu modificările și completările ulterioare, pe perioada martie 1944 -

martie 1945.

În motivarea soluției date, prima

instanță a reținut că reclamanta și familia sa s-au refugiat în martie 1944 din

comuna Banila, actualmente aflată în Ucraina, zona Gura Humorului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta susținând că o parte din martorii audiați în cauză aveau la data

refugiului mai puțin de 7 ani, fiind lipsiți de discernământ.

Recursul este nefondat.

La dosarul cauzei au fost depuse

declarațiile date de Z.W. și L.A. care confirmă faptul că, în perioada martie

1944, reclamanta împreună cu familia sa, la fel ca și alte persoane din zona

respectivă, s-au refugiat de la domiciliile lor sub amenințarea iminenței

ocupării teritoriului de către trupele sovietice și a persecuțiilor ce aveau să

fie declanșate.

În conformitate cu dispozițiile art.

195 C. proc. civ. copilul mai mic de 14 ani și persoanele care, din pricina

debilității mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernământ, pot fi

ascultate, însă la aprecierea depoziției instanța va ține seama de situația

specială a martorului.

Prin urmare nu există nici o

interdicție legală ca o persoană să dea declarație de martor pentru că faptele

pe care le relatează s-ar fi petrecut atunci când era de o vârstă fragedă, o

asemenea interdicție neexistând nici în situația în care se audiază un debil

mintal sau un copil mai mic de 14 ani. Acesta, cu atât mai mult cu cât un

martor poate relata fapte de care are cunoștință în mod indirect, dar în

atmosfera cărora a trăit mulți ani după ce s-au petrecut.

De altfel, una dintre cele două

martore la care s-a făcut mai sus referire este o persoană care în 1944 avea 30

de ani.

Declarațiile acestor două martore se

coroborează cu cea dată după judecarea cauzei în fond în fața notarului ,

depusă ca act nou în recurs, precum și cu alte acte care confirmă situația

precară a reclamantei și familiei sale în acea perioadă istorică.

Față de considerentele mai sus

expuse recursul declarat în cauză se vădește nefondat și urmează a fi respins

ca atare, menținându-se soluția pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava, împotriva sentinței civile nr. 122 din 9 octombrie

2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2003.