ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București, suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x din 16 decembrie 2014 emis de ANI - Inspecția de Integritate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze și anularea Raportului de evaluare nr. x din 16 decembrie 2014 emis de ANI - Inspecția de Integritate, ca fiind netemeinic.

Prin Sentința civilă nr. 88 din 31 martie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că raportul de evaluare este semnat de inspectorul care a întocmit actul și că, și în eventualitatea în care această semnătură ar lipsii, acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea actului deoarece autoritatea pârâtă și l-a însușit.

Recurentul mai apreciază că hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică și nelegală.

În opinia recurentului, faptul că autoritatea pârâtă și-a însușit acest act, așa cum susține instanța de fond, nu este de natură a determina respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece prin nesemnarea Raportului de evaluare contestat sunt încălcate condițiile de formă ale acestuia, lipsa semnăturii persoanei care l-a întocmit echivalând cu faptul că respectivul act nu este valabil. În susținerea acestei critici învederează faptul că semnătura persoanei care a întocmit actul administrativ are scopul de a stabili originea actului și certificarea conținutului acestuia, semnătura fiind o condiție de existență a actului administrativ, în lipsa căreia înscrisul în cauză nu poate fi considerat decât un simplu proiect. Altfel spus, un act administrativ nesemnat este inexistent.

În cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile prevederile legale prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres că un act administrativ este valabil chiar dacă nu este semnat.

Aceste prevederi sunt cele menționate la art. 38 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care un act administrativ emis prin intermediul tehnicii de calcul este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor îndreptățite potrivit legii și ștampila organului emitent, dacă sunt îndeplinite cerințele legale aplicabile în materie.

Având în vedere că cerințele la care se face referire în cuprinsul art. 38 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 sunt cele referitoare la semnătura electronică, este incontestabil faptul că acestea nu sunt aplicabile în cazul Raportului de evaluare întocmit în cauză.

Un aspect relevant în soluționarea temeinică și legală a cauzei deduse judecății, dar neluat în considerare de instanța de fond, l-a reprezentat faptul că printre actele depuse în probațiune de pârâtă s-a regăsit și o copie a Raportului de evaluare contestat, copie care a fost semnată pentru conformitate cu originalul.

Deși toate paginile raportului de evaluare au fost semnate ca fiind conforme cu originalul, tocmai ultima pagină a acestui raport nu este semnată pentru conformitate cu originalul.

Recurentul mai susține că această ultimă pagină a raportului de evaluare nu este identică cu cea a raportului de evaluare comunicat și contestat în prezenta cauză, arătând că ultima pagină a raportului de evaluare anexat cererii de chemare în judecată este ștampilat cu ștampila instituției dar nu este semnat de inspectorul de integritate, în timp ce ultima pagină a raportului de evaluare depus de pârâtă poartă semnătura inspectorului de integritate dar nu conține ștampila instituției.

Recurentul mai arată că instanța de fond, în mod netemeinic nu s-a pronunțat asupra cererii de probațiune solicitată prin răspunsul la întâmpinare, referitoare la încuviințarea efectuării unei expertize judiciare care să aibă ca obiectiv stabilirea faptului dacă ultima pagină a raportului de evaluare depus în probațiune de pârâtă este o copie a ultimei pagini din raportul de evaluare depus de reclamant la dosarul cauzei, deși această probă era utilă și pertinentă soluționării cauzei.

Intimata Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 16 februarie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Prin Raportul de evaluare nr. 51143/G/II din 16 decembrie 2014 s-a reținut în sarcina recurentului-reclamant că s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 19 iunie 2008 - 12 mai 2010, respectiv în perioada 24 februarie 2012 - 29 iulie 2014.

Recurentul-reclamant a apreciat că Raportul de evaluare nr. x din 16 decembrie 2014 emis de ANI - Inspecția de Integritate, este lovit de nulitate întrucât este nesemnat de persoana care l-a întocmit, considerând că prin nesemnarea Raportului de evaluare contestat sunt încălcate condițiile de formă ale acestuia, deoarece lipsa semnăturii persoanei care l-a întocmit echivalează cu faptul că respectivul act nu este valabil.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin adresa nr. 34212/G/II din 4 septembrie 2014 recurentul a fost informat că au fost identificate elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate, întrucât a deținut simultan atât funcția de viceprimar în cadrul primăriei Dieci, Jud. Arad, cât și calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul A. "B." Persoană Fizică Autorizată respectiv calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. AF încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Deci, recurentul-reclamant a fost invitat să prezinte datele și informațiile pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris și, totodată, informat cu privire la faptul că are dreptul de a fi asistat sau reprezentat de avocat.

Înalta Curte constată că informarea recurentului-reclamant a fost transmisă la domiciliul acestuia, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată la data de 08.09.2014. Ulterior acestei informări, recurentul a transmis prin poștă un punct de vedere înregistrat la sediul intimatei-pârâte cu nr. 36294/G/II din 22 septembrie 2014.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că singurul aspect criticat de recurent constă în pretinsa lipsă a semnăturii persoanei care a întocmit actul atacat. Recurentul-reclamant nu contestă în vreun fel starea de incompatibilitate reținută în raportul întocmit în cauză.

Din examinarea raportului rezultă că pe ultima filă a acestuia se observă, sub numele inspectorului care a întocmit actul (C.), o semnătură peste care este aplicată ștampila ANI.

Este adevărat că semnătura este acoperită parțial atât de ștampila menționată cât și de sigla ANI care apare pe fiecare pagină a raportului, însă această împrejurare nu echivalează cu lipsa semnăturii.

Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că raportul de evaluare atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, respingând cererea recurentului.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 88 din 31 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM