ÎCCJ, Decizia nr. 276/2017

Decizia civilă nr. 276/2017

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 8 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/46/2013, s-a respins cererea intimatului reclamant A., de sesizare a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 519 C. proc. civ.

Totodată, s-a respins cererea aceluiași intimat, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 519 C. proc. civ.

Împotriva soluției date prin încheierea menționată, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, a declarat recurs petentul A.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, formând obiectul Dosarului nr. x/1/2017.

La data de 30 octombrie 2017, recurentul A. a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la recursul formulat.

Având în vedere poziția exprimată de recurent, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.: „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”.

Sub acest aspect, este de observat că, în situația dată, manifestarea de voință în sensul de a renunța la judecată reprezintă o desistare, o manifestare a dreptului de dispoziție al părților în sensul reglementat expres de prevederile art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., ce nu poate fi supusă cenzurii instanței.

Pe de altă parte, se reține că, în art. 406 C. proc. civ., sunt prevăzute două situații, în funcție de faptul dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată sau dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment.

În speță, se constată că renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea recursului către intimată, înainte de primul termen la care părțile sunt legal citate, cu acordul intimatei, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. (2) pct. 6 teza I și ale art. 243 teza I C. proc. civ., urmează a se lua act de această împrejurare, care pune capăt procesului, fără a se mai impune examinarea altor cereri sau aspecte.

Așa fiind, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii din 8 iunie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/46/2013 (în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 519 C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.