ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3717/2018

Ședința publică din data de 26 septembrie 2018

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este și recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 17.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. prin sucursala Bucuresti în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei 637.612,25 de RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor angajate de pârâtă prin Contractul de asociere nr. 208/12073 din 14 martie 2013, pe care însă pârâta a refuzat să le execute și a sumei de 8.206,12 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice utilizate de pârâtă în perioada 20 august 2015 - 30 noiembrie 2015 la Stația de Epurare Ape Uzate Vorona, achitată de reclamantă, precum și a cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat anularea parțială a Procesului-verbal nr. x/11.06.2014, respectiv punct 3 și anularea parțială a Anexei de Lucrări la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013 pentru lucrări în valoare de 3.765.711,53 RON și obligarea reclamantei A. S.A la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 838/14.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea principală ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea reconvențională, fiind anulat parțial punctul 3 din Procesul-verbal nr. x/11.06.2014, respectiv anulată parțial Anexa de Lucrări la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.373 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.A., apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 21 iunie 2016.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1608/2017 din 19 octombrie 2017, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 838/14.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.A. B. S.R.L., a anulat în tot sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva deciziei civile nr. 1608/2017 din 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ale cărui concluzii au fost de respingere a recursului, ca inadmisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus un punct de vedere, învederând că achiesează la concluziile raportului întocmit în cauză.

La termenul din data de 26 septembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acestei excepții făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data sacdenței, și nici prestațiile periodice ajunse la sacdență în cursul judecății."

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată de către reclamantă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 652.917,69 RON reprezentând diferența dintre costul lucrărilor la care s-a angajat B. conform Contractului de asociere nr. 208/12073 din 14 martie 2013 dar care au fost executate de A. (1.145.611,51 RON) și prețul rămas de încasat de la autoritatea contractantă pentru aceste lucrări (492.693,82 RON) și obligarea pârâtei B. la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de articolul 3 (21) din Ordonanța nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar ("O.G. nr. 13/2011"), începând cu data introducerii pe rolul instanței a cererii modificatoare (25 octombrie 2016) și până la achitarea integrală a sumei principale la care va fi obligată pârâta pe calea prezentei acțiuni.

Prin urmare, valoarea obiectului cererii stabilită conform art. 98 alin. (1) și (2) C. proc. civ., o reprezintă pretențiile în sumă de 652.917,69 RON.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Totodată, este de reținut că decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispozițiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

Pentru procesele în curs, nesoluționate definitiv, Decizia Curții Constituționale își produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunțării Curții Constituționale, iar exceptia a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 223/2012, Decizia Curții Constituționale nr. 100/1999). Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părților din cauza în care excepția a fost admisă, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituțional de mai multe ori (Decizia Curții Constituționale nr. 866/2015).

Se reține că în cadrul dosarului de față, anterior declarării neconstituționalității textului, nu a fost învocată nici de părți, nici de instanță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 369/2017 și, în consecință, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepție de neconstituționalitate.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 17 martie 2016, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., întrucât valoarea litigiului se află sub plafonul prevăzut de lege, la momentul introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-reclamante A. S.A. privind obligarea recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4.431,66 RON, conform dovezii de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1608/2017 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 4.431,66 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2018.