ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3707/2018

HOTĂRÂRE

26.09.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3707/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la 5 ianuarie 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta UAT Hulubești a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului debitor la plata integrală a creanței lor (ce urmează a se actualiza până la data plății efective în funcție de rata inflației), compusă din suma de 196.053,43 RON, reprezentând contravaloarea a 12 facturi fiscale privind obligații create de către Primarul comunei până în anul 2015, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmbovița și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 517.074,47 RON, reprezentând contravaloarea a 15 facturi fiscale privind obligații create de către Primarul comunei în anul 2016 până în luna iunie, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmbovița și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 292.508,81 RON reprezentând contravaloarea contractelor privind producție și montaj tâmplărie pvc, ceas stradal, sistem de iluminat public, finalizare lucrări de montaj aparat de iluminat și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 177.125 RON reprezentând contravaloarea contractelor amenajare parc și dotare cu aparate fitness de exterior, furnizarea, instalarea și punerea în funcțiune a unui sistem de supraveghere video și asigurare post pază permanent și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 6584 RON reprezentând spor registru electoral și contribuțiile aferente și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 2380 RON reprezentând plata drepturi salariale Paști 2015, și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 22.360 RON reprezentând servicii de audit în condițiile în care aceste servicii prestate de persoane fizice atestate au fost eliminate de legiuitor o dată cu modificarea Legii de organizare a auditului.

Prin sentința civilă nr. 555 din data de 27 aprilie 2017, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEȘTI, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului București.

În motivare, s-a reținut, în esență, că potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt. Față de temeiul de drept invocat și de valoarea de peste 200.000 RON a obiectului cererii competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2017

Prin încheierea de ședință din 26 septembrie 2017 a fost admisă excepția de necompetența funcțională invocată de pârât și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEȘTI, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că prin Decizia nr. 16/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată în M.O. 110/09.02.2017) privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța cu privire la "interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1. art. 278 alin. (2) și art. 23 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004). raportat la prevederile Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 393/2004) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), " I.C.C.J. a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanta si în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. I, art. 231 și art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statului funcționarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, a stabilit că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conțin dispoziții specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 03.11.2017 sub număr de dosar x/2017

În ședința publică din 7 decembrie 2017 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii și față de sediul reclamantei, respectiv, în comuna Hulubești, județul Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 9045 din 7 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și a fost declinată competența soluționării cauzei privind pe reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEȘTI, cu sediul în comuna Hulubești, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pe rolul Tribunalului Dâmbovița cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2018, iar prin sentința civilă nr. 437 din 19 martie 2018 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Dâmbovița a arătat că Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a reținut prin încheierea din 05.07.2017 competența generală, materială, teritorială și funcțională, iar, ulterior, la termenul din 19.09.2017 a fost pusă în discuție excepția necompetenței funcționale.

S-a apreciat că după admiterea acestei excepții și declinarea competenței în favoarea secției de litigii de muncă a fost repusă în discuție competența teritorială, iar în raport cu prevederile art. 130 C. proc. civ., a operat deja prorogarea de competență materială și teritorială în favoarea Tribunalului București.

S-a mai reținut că în raport cu caracterul interlocutoriu al încheierii prin care s-a constatat competența materială și teritorială, instanța este ținută de încheiere, iar în condițiile în care a fost analizată competența funcțională, aspectele ce țin de competența materială și teritorială apar a fi lămurite în sensul reținerii competenței în favoarea instanței care își analizează competența funcțională.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 05.04.2018 sub număr de dosar x/2018

Având în vedere că Tribunalul București și Tribunalul Dâmbovița și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, văzând prevederile art. 133 alin. (2) și 134 din C. proc. civ., prin încheierea din 26 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Găești, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEȘTI a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului debitor la plata integrală a creanței (ce urmează a se actualiza până la data plății efective în funcție de rata inflației), compusă din suma de 196.053,43 RON, reprezentând contravaloarea a 12 facturi fiscale privind obligații create de către Primarul comunei până în anul 2015, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmbovița și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 517.074,47 RON, reprezentând contravaloarea a 15 facturi fiscale privind obligații create de către Primarul comunei în anul 2016 până în luna iunie, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmbovița și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 292.508,81 RON reprezentând contravaloarea contractelor privind producție și montaj tâmplărie pvc, ceas stradal, sistem de iluminat public, finalizare lucrări de montaj aparat de iluminat și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 177.125 RON reprezentând contravaloarea contractelor amenajare parc și dotare cu aparate fitness de exterior, furnizarea, instalarea și punerea în funcțiune a unui sistem de supraveghere video și asigurare post pază permanent și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 6584 RON reprezentând spor registru electoral și contribuțiile aferente și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 2380 RON reprezentând plata drepturi salariale Paști 2015, și dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plății efective a debitului restant; suma de 22.360 RON reprezentând servicii de audit în condițiile în care aceste servicii prestate de persoane fizice atestate au fost eliminate de legiuitor o dată cu modificarea Legii de organizare a auditului.

Este de reținut că prin decizia nr. 16/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în M.O. 110/09.02.2017) a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. I, art. 231 și art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ari. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statului funcționarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, s-a stabilit că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conțin dispoziții specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu de muncă, iar potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, dispoziții din care rezultă că legiuitorul a reglementat în mod imperativ competența teritorială pentru soluționarea unor astfel de cauze.

Totodată, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2010 a dialogului social care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În condițiile în care, reclamanta are sediul în comuna Hulubești, județul Dâmbovița, în considerarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 coroborate cu cele ale art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 se constată că Tribunalul Dâmbovița este instanța competentă să soluționeze litigiul de muncă.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.