Decizia nr. 11 din 4 mai 2020

Articolul 514 din Codul de procedură civilă prevede astfel: „Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să 8MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 728/12.VIII.2020 ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”. II. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Sesizarea s-a făcut de către Ministerul Public, ataşându-se în dovedirea practicii neunitare jurisprudenţă relevantă. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unui recurs în interesul legii

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei – forma anterioară apariţiei Legii-cadru nr. 330/2009 – denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează salarizarea şi alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale şi judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, ale magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi salarizarea şi unele drepturi ale asistenţilor judiciari. (2) Salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor şi procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naţionale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ. Salarizarea şi celelalte drepturi ale procurorilor militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se asigură de aceasta, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ. Art. 2. – Salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora şi ale magistraţilor-asistenţi se stabilesc ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea, complexitatea şi riscurile funcţiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal. Art. 3. – (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă. […] Art. 11. – (1) Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt salarizaţi potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcţiile pe care le deţin sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii […] Art. 40. – Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică începând cu luna aprilie 2006. Conform pct. 13 de la lit. A din anexa „Coeficienţii de multiplicare” funcţiei de „procuror” din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îi corespunde coeficientul de multiplicare 19,00. Acelaşi coeficient este prevăzut de pct. 14 de la lit. A din anexă, pentru funcţia de „preşedinte, procuror general” din cadrul curţilor de apel, parchetelor de pe lângă curţile de apel. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 a fost abrogată parţial prin art. 48 pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, cu excepţia art. 10 alin. (8), art. 11 alin. (4), art. 12-14, art. 15 alin. (1), art. 17, art. 22-29, art. 30-31, art. 31 1 alin. (2), art. 32-34 şi art. 37-41.

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 – în forma iniţială – denumită în continuare Legea-cadru nr. 330/2009 (abrogată de Legea-cadru nr. 284/2010 la 1 ianuarie 2011) Art. 1. – (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. […] Art. 12. – (1) Coeficienţii de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele funcţiilor de bază şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile şi alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate sunt prevăzuţi în anexele nr. I, nr. I/1, nr. I/2, nr. I/3, nr. I/4, nr. II, nr. II/1.1, nr. II/1.2, nr. II/1.3, nr. II/1.4, nr. II/2, nr. II/3, nr. II/4.1, nr. II/4.2, nr. II/4.3, nr. II/4.4, nr. II/4.5, nr. II/4.6, nr. II/4.7, nr. II/5, nr. II/6, nr. II/7, nr. II/8, nr. II/9, nr. II/10, nr. II/11, nr. II/12, nr. II/13, nr. II/14, nr. III, nr. III/l, nr. III/2, nr. III/3, nr. III/4, nr. IV, nr. IV/1A, nr. IV/1B, nr. IV/1C, nr. IV/2, nr. IV/3A, nr. IV/3B, nr. IV/4, nr. IV/5, nr. IV/6, nr. V, nr. V/l, nr. V/2, nr. V/3, nr. V/3A, nr. V/4, nr. VI, nr. VI/1-7, nr. VII, nr. VII/1, nr. VIII, nr. VIII/1, nr. IX, nr. IX/l, nr. IX/2, nr. IX/3, nr. IX/4, nr. X, nr. X/l, nr. XI, nr. XI/1, nr. XII, nr. XII/1, nr. XII/2, nr. XII/3 şi nr. XIII. […] (3) În anul 2010, salariile, soldele şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizaţi coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele la prezenta lege. Art. 30 alin. (5) „În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – în forma iniţială – denumită în continuare Legea-cadru nr. 284/2010 Art. 10. – (1) Salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţă, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului. În alin. (2) au fost prevăzuţi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare. […] Art. 11. – (1) Clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile şi alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, precum şi pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt prevăzuţi în anexele nr. I-VIII […].

Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice – în forma iniţială – denumită în continuare Legea nr. 285/2010 Art. 1. – (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii […]. Art. 4 […] (2) În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar – în forma iniţială – Legea nr. 283/2011 Art. unic pct. 2. „După articolul unic, care devine articolul I, se introduce un nou articol, articolul II, cu următorul cuprins: Art. II. – Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: Art. 1. – (1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. (…) Art. 4 […] (2) În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale – în forma iniţială – denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 (abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 la 1 iulie 2017) Art. 1. – (1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare – în forma iniţială – denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 Art. 1. – În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012. Art. 2. – Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice – în forma iniţială – denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 Art. 1. – (1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice – în forma iniţială – denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 Art. 1. – (1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice – denumită în continuare Legea nr. 71/2015 1. La articolul 1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5 1 ), cu următorul cuprins: (5 1 ) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare – în forma iniţială – denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 Art. 1. – (1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative – denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016. Art. I. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. După articolul 3 se introduc şase noi articole, articolele 3 1 -3 6 , cu următorul cuprins: Art. 3 1 . – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.[…]

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016 Art. I. […] 2. La articolul 3 1 , după alineatul (1) se introduc patru noi alineate, alineatele (1 1 )-(1 4 ), cu următorul cuprins: (1 1 ) Sintagma „fiecare funcţie” prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (1 2 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.[…]

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative – în forma iniţială, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 Art. 1. – (1) În perioada 1 martie-31 decembrie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice – forma în vigoare începând cu 22 mai 2018, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 Art. 12 (1) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi şi anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. (2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.[…] Art. 38. – (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…) (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h) (…) (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariate reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. (6 1 ) Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariate nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia. Art. 44. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: […] 9. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. IV. Obiectul recursului în interesul legii. Orientările jurisprudenţiale divergente

Titularul sesizării, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a semnalat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar asupra chestiunii relative la „dreptul reclamanţilor (judecători şi asistenţi judiciari) de a beneficia de indemnizaţii de încadrare brute lunare calculate în raport de coeficienţii de multiplicare 19,00-23,00 prevăzuţi de art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T”.

Astfel, fiind învestite cu soluţionarea acţiunilor având ca obiect emiterea unor noi ordine de salarizare, recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi acordarea – începând cu 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), precum şi în continuare (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii- cadru nr. 153/2017) – a diferenţelor de drepturi salariale faţă de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., în prima orientare jurisprudenţială, constatând că în cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie” existau la 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) judecători în funcţie care au obţinut în temeiul unor hotărâri judecătoreşti dreptul de a pune în executare obligaţii salariale identice celor pretinse de reclamanţi, prevăzute în titluri executorii emise în anii 2007-2008, unele instanţe au admis acţiunile formulate. Pentru a pronunţa aceste hotărâri, s-a reţinut că: „încă de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, intenţia legiuitorului a fost să recunoască şi să prezerve drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti [art. 3 lit. c)]”, „ordonatorii principali de credite erau ţinuţi să aplice dispoziţiile legale în materia salarizării astfel încât să nu încalce drepturile recunoscute anterior şi să asigure o salarizare unitară pentru întreg personalul, în sensul în care la muncă egală trebuie acordată o indemnizaţie egală”, „dispoziţiile de principiu din Legea-cadru nr. 330/2009 au fost preluate în Legea-cadru nr. 284/2010, dar şi în actele normative de salarizare anuală adoptate în aplicarea acesteia (Legea nr. 285/2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014)”, iar „aceste dispoziţii impuneau ordonatorilor de credite respectarea hotărârilor judecătoreşti anterior pronunţate în materie şi aplicarea unitară a elementelor esenţiale de calcul al drepturilor salariale (inclusiv în privinţa coeficientului de multiplicare), tocmai în scopul implementării unui sistem unitar de salarizare” şi, nu în ultimul rând, „ordonatorul de credite nu poate invoca tocmai propria culpă în nepunerea în executare a hotărârilor prin care era obligat implicit la reîncadrare, camuflând-o în susţinerea că, nefiind puse în plată, acele drepturi salariale nu pot fi luate în considerare pentru egalizare/recunoaştere drepturi salariale”. De asemenea, reţinând că hotărârile invocate de reclamanţi „nu au fost pronunţate în baza unor situaţii de fapt particulare, ci au interpretat şi norme de lege cu aplicabilitate generală pentru personalul din această familie ocupaţională (coeficientul de multiplicare fiind un element al salarizării de bază şi comun personalului din «Justiţie»)”, aceste instanţe au dat relevanţă Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, apreciind că, deşi nu au vizat în mod expres drepturile salariale pretinse de reclamanţi, considerentele acestei decizii „pun în discuţie efectele juridice ale unor hotărâri pronunţate în materia salarizării personalului din aceeaşi familie ocupaţională şi posibilitatea luării în considerare numai a drepturilor salariale prevăzute în actele normative, cu ignorarea celor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti”. Ţinând seama şi de considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 36/2018, instanţele au concluzionat că în măsura în care în cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie” existau la 9 aprilie 2015 magistraţi judecători care, deţinând aceeaşi funcţie cu a reclamanţilor şi îndeplinind aceleaşi condiţii de vechime, beneficiau de o indemnizaţie de încadrare stabilită prin raportare la un coeficient de multiplicare 19,00, aceasta trebuie avută în vedere la determinarea nivelului maxim aflat în plată, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare, iar indemnizaţia de încadrare a reclamanţilor urmează a fi stabilită la acelaşi nivel, conform prevederilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. S-a mai reţinut că atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au statuat în mod unanim şi constant existenţa discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (indiferent de funcţie), care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific. Deci există discriminare în sensul art. 2 alin. (1)-(3), art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, întrucât a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparţin unei anumite categorii socioprofesionale şi sub pretextul locului de muncă (specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii.

În a doua orientare jurisprudenţială, alte instanţe au respins acţiunile formulate de către judecători şi asistenţii judiciari, arătând că cererile reclamanţilor vizează extinderea domeniului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 referitoare la salarizarea procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., „potrivit Ordonanţei, salarizarea procurorilor din D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. a avut drept criterii domeniul specializat de activitate (urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie, respectiv de criminalitate organizată) şi nivelul parchetului la care funcţionează”, „în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii” şi, de asemenea, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009, iar odată cu abrogarea lor, a încetat şi situaţia de eventuală discriminare de vreme ce, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, „începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”. S-a mai reţinut că prin sentinţele pe care reclamanţii le invocă au fost acordate, cu titlu de despăgubiri, diferenţe de drepturi salariale faţă de indemnizaţiile procurorilor D.N.A./D.I.I.C.O.T. [rezultate din aplicarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi de art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006], că despăgubirile respective „au fost achitate anterior anului 2010, nu au fost incluse în indemnizaţiile de încadrare pentru a produce o majorare a acestora, iar după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 nici nu mai pot fi luate în calcul la stabilirea salariilor judecătorilor, nefiind drepturi recunoscute şi ocrotite de lege în beneficiul acestei categorii profesionale”. Mai mult, întrucât de la 1 ianuarie 2010 salarizarea s-a realizat potrivit anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 – reglementare ce a avut în vedere exclusiv indemnizaţiile de încadrare lunare, respectiv salariile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, iar conform art. 6 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009, pentru activitatea desfăşurată judecătorii şi procurorii au dreptul la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau al parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură [prevederi similare regăsindu-se în art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv în art. 8 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017], aceste instanţe au apreciat că „dacă la stabilirea drepturilor reclamanţilor s-ar lua în considerare şi despăgubirile acordate prin hotărârile referite de aceştia s-ar ajunge la încălcarea principiului stabilirii salariilor magistraţilor în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor”. S-a apreciat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 nu este incidentă în cazul pretenţiilor deduse judecăţii, întrucât „acordarea coeficienţilor specifici procurorilor D.N.A./D.I.I.C.O.T. nu constituie drepturi reglementate de norme cu aplicabilitate generală aşa cum era situaţia majorărilor de 2%, 5% şi 11% de la care a plecat analiza Curţii Constituţionale – care au fost aplicate pentru întreg sistemul justiţiei, fără niciun fel de circumstanţiere faţă de situaţia personală a fiecărui angajat în parte, care, ca atare, se aplicau pur şi simplu la valoarea de referinţă sectorială, conducând la majorarea indemnizaţiilor de încadrare pentru toţi judecătorii”. V. Punctul de vedere al Ministerului Public

Prin punctul de vedere înaintat, titularul sesizării a arătat că din reglementările legale reiese că în perioada 2010-2017 nu s-au aplicat nici coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi de Legea-cadru nr. 330/2009 şi nici valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. Raportat la aceste reglementari, şi după 1 iulie 2017 până în 2023, rămâne acelaşi mod de determinare a indemnizaţiilor pentru judecători şi procurori prin înmulţirea valorii de referinţă sectoriale (stabilită prin lege) cu un coeficient de multiplicare variabil (astfel cum a fost determinat, raportat la fiecare funcţie, în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006), stabilit potrivit criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată, cu aplicarea etapizată a dispoziţiilor din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin Legea nr. 71/2015 s-a introdus alin. (5 1 ) la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 cu următorul cuprins: „(5 1 ) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, astfel că actul normativ mai sus menţionat a fost reglementat cu scopul de a elimina anomaliile legate de aplicarea dispoziţiilor legilor de salarizare, care au determinat în domeniul justiţiei diferenţe între drepturile salariale încasate de persoane care desfăşoară aceeaşi activitate, printre care şi cea ce rezultă din aplicarea creşterilor salariale în funcţie de valoarea de referinţă sectorială. În ceea ce priveşte discriminarea derivată din diferenţe salariale, pentru înlăturarea acesteia, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016; referitor la aplicabilitatea dispoziţiilor acestui act normativ, în şedinţa din 23 august 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate de voturi, a adoptat o hotărâre de principiu prin care recomandă ordonatorilor de credite ca, în interpretarea acestor dispoziţii legale, să aibă în vedere principiul de drept menţionat în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 şi în cuprinsul art. 3 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, aşa cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, în sensul eliminării discrepanţelor salariale existente în sistemul judiciar, astfel încât personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii în care îşi desfăşoară activitatea. Ulterior, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016, care a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească. Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea Constituţională a constatat că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilit(ă) la nivel maxim. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010. Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că efectul neconstituţionalităţii art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), este acela că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare”, la care se face egalizarea trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică. Procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. au fost salarizaţi la nivelul funcţiilor corespunzătoare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, beneficiind – conform art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 – de indemnizaţii de încadrare calculate pe baza coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la ordonanţa de urgenţă menţionată (19,00-23,00), întrucât cele două structuri de parchet au fost înfiinţate şi funcţionează potrivit legii, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar potrivit art. 3 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă indemnizaţiile de încadrare ale judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi sunt stabilite „în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor”. Întrucât sunt dispoziţii exprese, prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată nu pot fi extinse şi asupra altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv la 1 ianuarie 2010, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor şi procurorilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 – inclusiv cele privind indemnizaţiile de încadrare -, au fost abrogate însă în baza dispoziţiilor cu caracter tranzitoriu din legile-cadru de salarizare a personalului din sectorul bugetar, acestea au continuat să se aplice. Astfel, atât Legea-cadru nr. 330/2009, cât şi Legea-cadru nr. 284/2010 au prevăzut că indemnizaţiile de încadrare ale judecătorilor şi procurorilor se stabilesc în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută, preluând principiul enunţat de art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006. De asemenea, deşi au statuat că la intrarea lor în vigoare personalul din sectorul bugetar va fi reîncadrat pe funcţiile prevăzute de acestea (corespunzător categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute), ambele legi-cadru de salarizare au reglementat menţinerea cuantumului brut al indemnizaţiilor de încadrare la nivelul celui acordat pentru luna decembrie a anului precedent, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, acest principiu fiind consacrat ulterior şi în legile speciale anuale de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 (incidente între 1 ianuarie 2011 şi 30 iunie 2017). Nu în ultimul rând, potrivit art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009, dar şi reglementărilor similare cuprinse în legile speciale anuale de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010, în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2017, personalul nou- încadrat a fost salarizat „la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare” din instituţia/autoritatea publică respectivă. Rezultă că şi după 1 ianuarie 2010 legiuitorul a menţinut, în privinţa cuantumului indemnizaţiilor de încadrare ale judecătorilor şi procurorilor, aceeaşi diferenţă rezultată din aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor în care aceştia funcţionează. Declarând neconstituţionale prevederile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituţională a obligat instituţiile şi autorităţile publice să ţină seama la stabilirea „nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate” de drepturile recunoscute prin hotărâri judecătoreşti care – datorită naturii dispoziţiilor pe care le interpretează – au aplicabilitate generală la nivelul unei familii ocupaţionale. Astfel, statuând că au aplicabilitate generală „hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare”, Curtea Constituţională s-a referit la hotărârile prin care s-au acordat magistraţilor şi personalului asimilat majorările de 2%, 5% respectiv 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007. În acest sens, în paragraful nr. 27 se reţine că: „întrucât hotărârile judecătoreşti invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la majorarea indemnizaţiilor de încadrare, vizând, de fapt, şi întreaga Familie ocupaţională a «Justiţiei», aceste majorări salariate trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate”. Specific hotărârilor vizate de Curte este faptul că prin acestea s-a statuat asupra unor drepturi salariale care, prin caracterul general al normelor care le-au reglementat (Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007), ar fi trebuit recunoscute la nivelul unei întregi categorii de personal/familii ocupaţionale, respectiv tuturor magistraţilor. Prin comparaţie, în cauzele în legătură cu care s-a ridicat prezenta problemă de drept, obiectul pretenţiilor îl constituie majorarea indemnizaţiei de încadrare prin aplicarea unor coeficienţi de multiplicare pe care o dispoziţie cu caracter special (art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2007) îi prevede în beneficiul numai al unei categorii de procurori precis determinate. Or, câtă vreme prevederile în discuţie au caracter special, nu se poate susţine că hotărârile judecătoreşti care se întemeiază pe acestea „interpretează norme cu aplicabilitate generală” la nivelul categoriei profesionale a magistraţilor, astfel încât să devină incidente statuările Curţii Constituţionale amintite anterior. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 36/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă s-a pronunţat asupra unei sesizări pe care Curtea de Apel Bucureşti a formulat-o într-o cauză vizând plata în beneficiul unor grefieri a unor diferenţe de drepturi salariale rezultate din majorarea valorii de referinţă sectorială, ocazie cu care instanţei supreme i s-a solicitat să stabilească dacă soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările (indexările) recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unora dintre magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă pentru acestea ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. Întrucât în speţa respectivă era în discuţie acordarea unor majorări salariale determinate de majorarea valorii de referinţă sectorială, iar valoarea de referinţă sectorială este un element de bază şi comun al salarizării întregului personal din „Justiţie” [conform art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006], titularul sesizării a apreciat că, asemenea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, nici Decizia nr. 36/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru