ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cu ocazia controlului efectuat de

Direcția de Control Financiar Sibiu a Curții de Conturi privind situația,

evoluția și modul de administrare a patrimoniului, precum și concesionarea sau

închirierea unor bunuri din patrimoniul S.N.P. P. SA, sucursala Sibiu, s-a constatat

săvârșirea unor abateri financiare după cum urmează:

1) – diminuarea profitului impozabil

pe anul 1999 cu suma de 648.913.400 lei prin includerea nejustificată în

„cheltuieli de întreținere și reparații” a unor lucrări de natura

investițiilor;

2) – necalcularea și nevirarea în

perioada februarie 1999 – martie 2000 a accizelor pentru carburanții auto

(benzină, motorină) folosiți de autovehiculele din parcul propriu, în sumă

totală de 138.422.240 lei;

3) – necalcularea și nevirarea în

perioada iulie 1998 – martie 2000 a accizelor aferente produselor petroliere

constatate lipsă cu ocazia inventarierilor efectuate, în sumă de 41.913.216

lei, cu majorări de întârziere;

4) – necalcularea și nevirarea

impozitului pe clădiri pentru toate elementele de construcții și instalații, în

sumă de 114.549.454 lei și majorări de întârziere în sumă de 85.783.799 lei.

În baza actului de control

Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Sibiu a sesizat Colegiul

jurisdicțional Sibiu, solicitând obligarea S.N.P. P. SA la plata către bugetul

de stat și bugetelor locale, a acestor sume.

Totodată, a solicitat obligarea la

despăgubiri civile către sucursala PECO Sibiu a următoarelor părți: G.N., M.I.,

T.T. și F.D.

Colegiul jurisdicțional Sibiu, prin

sentința nr. 43 din 24 iulie 2001, a admis în parte actul de sesizare al

Procurorului financiar și:

- a admis capătul de cerere privind

obligarea S.N.P. P. SA București, sucursala PECO Sibiu, la plata către bugetul

de stat a sumei de 180.335.456 lei, accize pe perioada februarie 1999 – martie

2000;

- a constatat achitată suma de

180.335.456 lei;

- a admis în parte capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 114.549.459 lei impozit pe clădiri

și a obligat-o la plata către bugetul local a sumei de 107.185.686 lei,

constatând această sumă achitată;

- a respins capătul de cerere din

actul de sesizare privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere;

- a respins actul de sesizare

privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile a pârâților G.N.,

M.I., T.T., F.D.;

- a dispus ridicarea sechestrului

asigurator aplicat pârâților prin încheierea de ședință din 11 iulie 2000;

- a obligat S.N.P. P. SA București

la plata sumei de 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs jurisdicțional, în termen, S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu,

criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul greșitei obligări a

unității la plata accizelor pentru carburanții folosiți în interes propriu, în

sumă totală de 138.422.240 lei, pe considerentul că sucursala PECO Sibiu este o

subunitate a S.N.P. P. SA București, care nu a comercializat carburanți pentru

care s-au calculat accize, ci i-a folosit pentru consum propriu, astfel că nu a

intervenit transferul dreptului de proprietate în sensul O.U.G. nr. 82/1997,

pentru a se datora accize.

A invocat în apărare, ordinul

ministrului finanțelor nr. 1531 din 21 iulie 1998, pentru completarea Normelor

metodologice emise în aplicarea O.U.G. nr. 82/1997, precum și art. 16 pct. 4

din O.U.G. nr. 134/2000.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi a României, prin decizia nr. 507 din 23 octombrie 2001, a respins ca

nefondat recursul jurisdicțional declarat de S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 82/1997, act normativ aplicabil

pentru perioada controlată, accizele reprezintă taxe speciale de consumație

care se suportă de consumatorul produsului respectiv, indiferent cine este

acesta.

Orice altă dispoziție emanând de la

un organ al administrației publice contrară spiritului reglementării legale, nu

poate fi avută în vedere la soluționarea pricinii.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că, în mod

greșit, instanța a dispus obligarea sa la virarea accizelor pentru consumul

propriu al carburanților, întrucât nu există acte normative care să prevadă

expres această obligație.

A arătat că potrivit O.U.G. nr.

82/1997 se plătesc accize numai pentru situațiile în care există un transfer de

proprietate, în acest sens fiind și dispozițiile Ordinului ministrului

finanțelor nr. 1531/1998, care a completat Ordinul nr. 95/1998.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 82/1997,

act normativ aplicabil pentru perioada controlată, „accizele reprezintă taxe

speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite

produse din țară și din import…”.

Din definiția legală rezultă că

accizele reprezintă taxe de consumație, ceea ce înseamnă că accizele se suportă

în final de consumatorul produsului respectiv, indiferent cine este acesta.

Ca atare, nu are relevanță atunci

când consumatorul este chiar producătorul, el trebuind să suporte pentru

carburanții auto folosiți pentru parcul auto propriu, accizele corespunzătoare.

O astfel de interpretare este

conformă cu spiritul reglementării, plătitorii de accize nefiind scutiți de

plata accizelor aferente carburanților auto afectați consumului propriu,

întrucât această categorie de produse nu este scutită expres de dispozițiile

Secțiunii a VI-a din O.U.G. nr. 82/1997, care reglementează regimul scutirilor

în această materie.

Dispozițiile Ordinului ministrului

finanțelor nr. 1531/1998 sub acest aspect, nu pot fi luate în considerare în

soluționarea pricinii, pe motiv că adaugă la norma legală pentru aplicarea

căreia a fost emis, respectiv O.U.G. nr. 82/1997, având în același timp forță

juridică inferioară acesteia.

Pentru aceste considerente și cum în

cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, în sensul

dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul

formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.P.

P. SA, sucursala PECO Sibiu, împotriva deciziei nr. 507 din 23 octombrie 2001 a

Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2003.