Decizia nr. 12 din 10 iunie 2013

Problema de drept care a generat practica neunitară Recursul în interesul legii, în forma iniţială, vizează interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. 14 și art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, și a dispoziţiilor art. 11 și 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, cu referire la timbrarea cererilor pentru încuviinţarea executării silite, atunci când prin aceeași cerere se solicită încuviinţarea executării silite pentru mai multe titluri executorii și atunci când cererea este formulată de mai mulţi creditori ori împotriva mai multor debitori, în baza unui singur titlu executoriu. Dispoziţiile legale și normative vizate sunt următoarele: Art. 14 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare: „Când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.” Art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.” Art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999: „Când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, dintre care unele evaluabile și altele neevaluabile în bani, taxa judiciară de timbru se datorează distinct pentru fiecare capăt de cerere, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care, prin lege, se prevede altfel.” Art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999: „În cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru același obiect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie comună, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar.”

Examenul jurisprudenţial Prin recursul în interesul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispoziţiilor legale și normative citate, referitoare la taxele judiciare de timbru, în acele situaţii în care printr-o singură cerere cuprinzând mai multe capete de cerere s-a solicitat încuviinţarea executării silite pentru mai multe titluri executorii, precum și în situaţiile de pluralitate de creditori sau debitori.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătorești 3.1. Unele instanţe de judecată, fără motivare, au considerat că se datorează o singură taxă judiciară de timbru, în cuantumul prevăzut de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, putându-se deduce din conţinutul hotărârilor pronunţate că, în această orientare jurisprudenţială, instanţele s-au considerat învestite cu un singur capăt de cerere având ca obiect încuviinţarea executării silite, indiferent de numărul titlurilor executorii pe temeiul cărora s-a solicitat încuviinţarea urmăririi, indicate în cerere, precum și de numărul părţilor din raportul juridic obligaţional reflectat de titluri. 3.2. Dimpotrivă, alte instanţe au considerat că se impune plata unor taxe judiciare de timbru distincte în situaţii complexe, după cum urmează: – în situaţia în care executorul judecătoresc sau bancar a indicat în cerere mai multe titluri executorii, instanţele au apreciat că sunt sesizate cu cereri diferite, corespunzător numărului de titluri executorii, cumulate într-o unică cerere de încuviinţare a executării silite; în consecinţă, s-a stabilit în sarcina creditorului/creditorilor plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de câte 10 lei pentru fiecare titlu executoriu, fără a se face vreo distincţie din perspectiva numărului creditorilor și/sau al debitorilor și nici a raporturilor dintre aceștia; – au existat instanţe care au apreciat că sunt învestite cu cereri diferite chiar în situaţia în care s-a solicitat încuviinţarea executării silite în baza unui singur titlu executoriu; – au fost pronunţate, de asemenea, hotărâri judecătorești, toate ale aceleiași instanţe, din care rezultă că, în cazul unui creditor care tinde la valorificarea drepturilor recunoscute prin unul și același titlu executoriu, împotriva mai multor debitori, taxa judiciară de timbru este datorată în considerarea fiecărui debitor în parte. Este de menţionat că nu s-a identificat nicio hotărâre pronunţată într-o cauză cu pluralitate de creditori și, concomitent, de debitori.

Opinia procurorului general Procurorul general a considerat că instanţele de judecată au soluţionat în mod neunitar problema timbrajului aferent cererii de încuviinţare a executării silite întemeiate pe mai multe titluri executorii și a sancţiunii aplicabile, considerând că aceste chestiuni relevă interpretarea și aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 14, respectiv art.20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr.760/C/1999. În esenţă, procurorul general susţine că, atunci când prin aceeași cerere se solicită încuviinţarea executării silite a mai multor titluri executorii, taxa judiciară de timbru în cuantumul prevăzut de art. 3 lit. o) din acest act normativ se datorează pentru fiecare capăt de cerere privind încuviinţarea executării silite a unui titlu executoriu, atât în situaţia pluralităţii de creditori, cât și în situaţia pluralităţii de debitori. În privinţa sancţiunii prevăzute de art.20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, procurorul general consideră că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru pentru unele dintre capetele de cerere până la termenul stabilit de instanţă în acest scop atrage anularea capetelor de cerere netimbrate, urmând a fi examinate pe fond capetele de cerere timbrate corespunzător.

Raportul asupra recursului în interesul legii Raportul cuprinde soluţiile date de instanţele judecătorești problemei de drept și argumentele pe care se fundamentează acestea și constată că problema de drept în discuţie nu se regăsește în doctrina și jurisprudenţa Curţii Constituţionale și nici a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, deoarece litigiile cu acest obiect nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei supreme. În raport se apreciază că se impune recalificarea obiectului recursului în interesul legii, sub aspectul ipotezei referitoare la „interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 146/1997 și art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al ministrului justiţiei”, în sensul că acesta privește „modul de timbrare a cererii de încuviinţare a executării silite, în situaţiile pluralităţii de creditori și/sau de titluri executorii, în aplicarea art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 373 1 Cod procedură civilă 1865, după caz, art. 665 NCPC”, urmând a fi menţinut în ceea ce privește cea de-a doua ipoteză, referitoare la „aplicarea dispoziţiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al ministrului justiţiei, în ceea ce privește modul de timbrare a cererii de încuviinţare a executării silite în situaţia formulării cererii de către mai mulţi creditori”. În acest sens se arată, în esenţă, că din cuprinsul sesizării și al hotărârilor judecătorești atașate nu rezultă o practică neunitară în ceea ce privește împrejurarea că fiecare cerere de încuviinţare a executării silite, precum orice cerere adresată instanţei, trebuie timbrată – principiu ce rezultă din prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „acţiunile și cererile introduse la instanţele judecătorești [. ..] sunt supuse taxelor judiciare de timbru. ..”, precum și în situaţia pluralităţii de debitori. În ceea ce privește sancţiunea nulităţii, aplicabilă în cazul timbrării unuia dintre capetele de cerere principale și al netimbrării celorlalte capete de cerere principale, se consideră că această problemă de drept are un caracter general, nefiind proprie materiei încuviinţării executării silite, întrucât se întâlnește ori de câte ori o cerere principală sau incidentală cumulează mai multe capete de cerere principale. În acest caz, se arată în raport, s-ar impune un examen jurisprudenţial în toate materiile, nu numai în cel al încuviinţării executării silite, urmată de o sesizare corespunzătoare a Înaltei Curţi. Raportul propune un proiect de soluţie de admitere a recursului în interesul legii, astfel cum a fost reconsiderat prin recalificarea obiectului acestuia, în sensul că „În aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 373 1 Cod de procedură civilă 1865 sau, după caz, la art. 665 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererea de încuviinţare a executării silite se timbrează în funcţie de numărul de titluri executorii supuse verificării de către instanţa de executare”, iar „Dispoziţiile art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al ministrului justiţiei, se aplică cererii de încuviinţare a executării silite formulate în baza unui titlu executoriu de către mai mulţi creditori aflaţi într-un raport de indivizibilitate sau de solidaritate”.

Înalta Curte Înalta Curte a fost învestită, pe calea recursului în interesul legii, în forma reconsiderată, prin recalificarea obiectului acestuia, așa cum rezultă din cele ce precedă, cu pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 373 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, la art. 665 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispoziţiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, în ceea ce privește modul de timbrare a cererii de încuviinţare a executării silite în situaţiile pluralităţii de creditori și/sau de titluri executorii. Practica neunitară a fost generată de semnificaţia diferită acordată de către instanţe noţiunii de „cerere de încuviinţare a executării silite” din cuprinsul art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, în diferite situaţii particulare ce presupun fie un singur titlu executoriu, fie mai multe asemenea titluri, însă întotdeauna un raport obligaţional complex, constând într-o pluralitate de creditori. În funcţie de interpretarea dată acestei noţiuni, instanţele au stabilit în mod corespunzător timbrajul aferent, limitându-se la o singură taxă judiciară de timbru, respectiv mai multe asemenea taxe, corespunzător numărului de pretenţii identificabile în cuprinsul unui act procedural unic. Din hotărârile judecătorești invocate în recursul în interesul legii reiese faptul că, în practică, executorul judecătoresc solicită instanţei, printr-un act procedural unic, încuviinţarea executării silite în baza mai multor titluri executorii ori a unui singur titlu executoriu, cu obligaţii complexe (în hotărârile atașate – doar cu pluralitate de creditori). Nu constituie obiectul prezentei sesizări a Înaltei Curţi determinarea corectei soluţionări a tuturor acestor pretenţii în același dosar al instanţei ori a necesităţii disjungerii lor și a formării de dosare separate. De altfel, procurorul general a invocat o singură hotărâre din care rezultă că instanţa de executare a disjuns cererile aceluiași creditor împotriva mai multor debitori, toate celelalte 80 de hotărâri reflectând soluţionarea în același dosar a tuturor pretenţiilor. Înfăţișarea acelei hotărâri a avut drept scop relevarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, și nu a unei practici neunitare în ceea ce privește soluţionarea împreună sau separată a pretenţiilor creditorilor în ipotezele date. Înalta Curte va porni așadar de la premisa că practica neunitară a fost generată de modul de stabilire a timbrajului în cazul unui act procedural unic conţinând solicitarea de încuviinţare a executării silite în baza mai multor titluri executorii, cu același creditor și debitor ori cu pluralitate de creditori ori a unui singur titlu executoriu, ce conţine obligaţii complexe. Toate hotărârile judecătorești atașate recursului în interesul legii sunt pronunţate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, însă problemele de drept în discuţie sunt actuale și în condiţiile noii reglementări, prevederile legale relevante (art. 373 1 din vechiul cod, respectiv art. 665 din noul cod) având un conţinut similar și aplicându-se potrivit art. 24 din noul Cod de procedură civilă și art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă. În aplicarea prevederilor art. 663-665 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererea de executare silită se depune de către creditor, personal sau prin reprezentant, la biroul executorului judecătoresc competent potrivit legii, care o înregistrează și procedează la deschiderea unui dosar de executare. Executorul judecătoresc solicită instanţei de executare încuviinţarea executării silite, sens în care înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea de executare și titlul executoriu. Instanţa de executare examinează, printre altele, dacă înscrisul indicat reprezintă titlu executoriu în sensul art. 632-640 din noul cod, procedând, după caz, la încuviinţarea executării silite sau la respingerea cererii de încuviinţare a executării silite. Din prevederile legale menţionate rezultă intenţia legiuitorului de a raporta procedura încuviinţării urmăririi silite la titlul ce a generat un raport juridic obligaţional și pe baza căruia se solicită încuviinţarea instanţei în acest sens, însemnând că numărul titlurilor executorii este relevant în determinarea numărului de cereri de încuviinţare adresate instanţei, implicit în stabilirea taxei judiciare de timbru datorate. Se identifică atâtea cereri câte titluri executorii se invocă. Acest criteriu este explicabil prin faptul că existenţa titlului executoriu permite creditorului să solicite instanţei aprobarea urmăririi silite, dreptul de a sesiza în acest fel instanţa fiind o componentă esenţială a dreptului creditorului la acţiune, respectiv de a reclama protecţia dreptului subiectiv (în acest sens, V. M. Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, Teoria generală, vol. I, Editura Naţional, București, 1996, p. 251-260). Chiar dacă dreptul de a solicita încuviinţarea executării silite este un element al dreptului subiectiv – în cauză, dreptul de creanţă recunoscut prin titlul executoriu – el rămâne distinct de acesta și nu ar putea fi valorificat în absenţa unui titlu executoriu (V. M. Ciobanu, op. cit., p. 253). Pe de altă parte, obiectul cererii de încuviinţare a executării silite – în sensul de pretenţie concretă dedusă judecăţii – nu se poate confunda cu obiectul executării silite, reprezentat de însăși obligaţia rezultată din titlul executoriu sau, după caz, bunurile din patrimoniul debitorului [în acest sens, S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Drept procesual civil, Executarea silită, vol. I, Editura Lumina Lex, București, 1996, p. 195, și Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole (colectiv), vol. II, Editura Hamangiu, 2013, p. 222, de unde rezultă că „obiectul executării silite are o semnificaţie diferită, în funcţie de modalitatea de executare, respectiv executarea directă (în natură) sau indirectă (prin echivalent)”]. Ceea ce pretinde creditorul este obţinerea aprobării pentru efectuarea celorlalte acte de executare (a creanţei sau a bunurilor debitorului), raportându-se la însuși titlul executoriu. Aceste consideraţii pornesc de la premisa că un titlu executoriu generează un raport juridic execuţional stabilit, ca regulă, între un creditor și debitorul său (situaţia de excepţie fiind aceea a pluralităţii de creditori). Raţiunea unui raport juridic execuţional ce implică doar două părţi rezidă în caracterul unipatrimonial al executării silite, fiind supuse urmăririi bunurile unei anumite persoane, independent de împrejurarea că același titlu executoriu menţionează mai mulţi debitori ai aceluiași creditor (în acest sens, S. Zilberstein. V. M. Ciobanu, op. cit., p. 49). Faţă de cele expuse rezultă că accepţiunea comună a noţiunii de „cerere de încuviinţare a executării silite” este întrunită în ipoteza unui creditor și a unui debitor pentru una sau mai multe creanţe rezultând din același titlu executoriu. Numărul creanţelor unui creditor împotriva aceluiași debitor dintr-un titlu este, practic, nerelevant, cât timp raportul execuţional, după cum s-a arătat, este distinct de raportul juridic obligaţional ce conţine fiecare creanţă recunoscută prin titlul executoriu. În raport cu această semnificaţie, în situaţia mai multor titluri executorii invocate de către un creditor împotriva aceluiași debitor sau a debitorului din fiecare titlu executoriu, în condiţiile arătate anterior, este vorba despre cereri de sine stătătoare, corespunzător fiecărui titlu executoriu, care ar putea fi înregistrate la instanţă în dosare separate. Întrucât cererile nu au fost însă formulate distinct, ci printr-un act procedural unic, se constată că o asemenea situaţie evocă ipoteza unei cereri cu mai multe capete principale de cerere, astfel cum este descrisă în art. 30 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmărește soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente. (2) Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale și incidentale. (3) Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii.” Aceste dispoziţii generale, prevăzute în cartea I a noului cod, sunt aplicabile și procedurii necontencioase, cum este aceea a încuviinţării executării silite [conform Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole (colectiv), vol. II, Editura Hamangiu, 2013, p. 3]. Este de precizat că vechiul Cod de procedură civilă nu conţine o descriere a situaţiei unei cereri cu mai multe capete de cerere, însă aceasta a fost unanim acceptată, în doctrină și practica judiciară, în modalitatea în care se regăsește în noul cod. Se constată că au procedat corect instanţele care au identificat, în ipoteza cererii de încuviinţare a executării silite formulate de un creditor pe baza mai multor titluri executorii, cu același debitor, mai multe pretenţii suprapuse într-o cerere unică, indiferent dacă au făcut sau nu trimitere expresă la prevederile art. 14 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare. Ca atare, fiecare capăt principal de cerere trebuie timbrat distinct cu taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare. În situaţia mai multor creditori împotriva aceluiași debitor, pe baza unui singur titlu executoriu, problema timbrajului trebuie rezolvată din perspectiva dispoziţiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, care prevăd că „în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru același obiect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie comună, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar”. În doctrină s-a acceptat că o situaţie de excepţie de la regula raportului juridic bilateral în faza executării silite este aceea a pluralităţii de creditori, atunci când mai mulţi titulari ai unei creanţe rezultate din același titlu executoriu urmăresc un debitor comun. În acest caz, este întrunită situaţia de coparticipare procesuală activă, toţi creditorii urmăritori putând iniţia împreună formele de executare a debitorului (S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, op. cit., p. 63). Ca atare, este posibilă coparticiparea procesuală activă și în cazul cererii de încuviinţare a executării silite. Cu toate acestea, chiar și în situaţia dată, trebuie făcută distincţie prin prisma naturii obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, deoarece norma specială vizând timbrajul se aplică doar dacă cererea cu pluralitate de creditori are același obiect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie comună. În conformitate cu prevederile art. 1.422 alin. (2) din noul Cod civil, „Obligaţia este divizibilă între mai mulţi creditori atunci când fiecare dintre aceștia nu poate să ceară de la debitorul comun decât executarea părţii sale din creanţă”. Art. 1.425 din noul Cod civil reglementează efectele obligaţiei indivizibile, în alin. (2) prevăzându-se că „Fiecare dintre debitori sau dintre moștenitorii acestora poate fi constrâns separat la executarea întregii obligaţii și, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moștenitorii acestora poate cere executarea integrală”. De asemenea, art. 1.434 alin. (1) din noul Cod civil prevede că „Obligaţia solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligaţii. ..”. Toate prevederile citate din noul Cod civil își găsesc un corespondent în dispoziţiile vechiului cod. Se observă că, în cazul obligaţiilor divizibile între mai mulţi creditori, spre deosebire de cele indivizibile și solidare, fiecare creditor în parte poate cere separat executarea părţii sale din creanţă, ceea ce înseamnă că se stabilesc raporturi juridice obligaţionale distincte între fiecare creditor și debitorul comun. Numărul de raporturi juridice obligaţionale dintr-un titlu executoriu depinde de natura obligaţiei, numărul raporturilor juridice cu același debitor fiind egal cu numărul creditorilor. Situaţia dată poate fi asimilată cu cea a unui număr de titluri executorii egal cu numărul creditorilor, neavând relevanţă faptul că fiecare creanţă este recunoscută prin același înscris. Aceasta înseamnă că cererea de încuviinţare a executării silite făcută în baza aceluiași titlu executoriu nu are, de această dată, același obiect și nici nu reflectă o obligaţie comună, caz în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr.760/C/1999. În această situaţie, fiecare creditor este titularul unei cereri distincte de încuviinţare a executării silite, pe care trebuie să o timbreze separat, în conformitate cu art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare. Aceeași soluţie este aplicabilă și în ipoteza mai multor creditori care opun câte o creanţă distinctă aceluiași debitor, rezultată din același titlu executoriu. Prevederile art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr.760/C/1999, sunt așadar aplicabile doar în situaţia obligaţiilor indivizibile și solidare între creditori, născute în baza unui titlu executoriu, caz în care creditorii aflaţi într-un raport de indivizibilitate sau solidaritate datorează o singură taxă judiciară de timbru. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,