Khuriyev împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 2168/04 de către Stanislav Khazbiyevich KHURIYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 noiembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 11 noiembrie 2003, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Stanislav Khazbiyevich Khuriyev, este un național rus care s-a născut în 1956 și locuiește în Vladikavkaz, Republica Osetia de Nord-Alania.

Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dna V. Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 aprilie 2002, poliția a arestat reclamantul pentru suspiciune de jaf. Reclamantul se presupune că a fost bătut grav de ofițeri de poliție și forțat să mărturisească. Mărturisirea a fost făcută în absența avocatului-ajutor. La 13 mai 2002, procurorul din orașul Nevinnomyssk a instituit o procedură penală împotriva ofițerilor de poliție. Cu toate acestea, la 13 iulie 2002, procedurile penale au fost încheiate în absența unor dovezi prima facie privind maltraturile.

Reclamantul nu a apelat împotriva deciziei de încheiere a procedurii. La 18 iulie 2002, Curtea Orașului Nevinnomyssk din regiunea Stavropol a condamnat reclamantul de complicitate într-o tentativă de furt și jaf și l-a condamnat la nouă ani și o lună de închisoare. Curtea a bazat în mare măsură condamnarea reclamantului pe mărturisirea sa făcută în etapa anchetei preliminare. La 18 iunie 2003, Curtea Regională Stavropol a susținut condamnarea în apel. Reclamantul a rămas fără beneficiul de consiliere juridică. La 11 august 2006, reclamantul a fost eliberat din închisoare. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la presupusa ilegalitate a compoziției instanței de judecată și la deficiența reprezentației sale juridice în etapa anchetei preliminare, la proces și la recurs.

El s-a plâns în conformitate cu art. 6 că condamnarea sa s-a bazat într-o măsură substanțială pe declarațiile sale auto-incriminante extrase sub presiune în absența unui consilier de asistență juridică, că instanța de judecată și-a respins cererile de numire a experților și pentru a obține participarea mai multor martori. Reclamantul s-a mai plâns că a luat instanța internă de aproape un an pentru a examina cazul său de recurs. HOTĂRÂREA La 11 octombrie 2007, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 14 ianuarie 2008 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 18 ianuarie 2008, Curtea a invitat reclamantul să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 14 martie 2008. La 14 februarie 2008, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului.

Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 14 martie 2008, la 11 iunie 2008, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Până în prezent, reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din convenție care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent.

Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se scoată din listă cazul în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 2168/04 by Stanislav Khazbiyevich KHURIYEV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6 November 2008 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 November 2003, Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention), Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Stanislav Khazbiyevich Khuriyev, is a Russian national who was born in 1956 and lives in Vladikavkaz, the Republic of North Ossetia-Alania.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Ms V. Milinchuk, former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 20 April 2002 the police arrested the applicant on suspicion of robbery. The applicant alleged to have been severely beaten up by the police officers and forced to confess. The confession was made in the absence of the legal-aid counsel. Following the applicant’s complaint of ill-treatment, on 13 May 2002 the Nevinnomyssk Town Prosecutor instituted criminal proceedings against the police officers. However, on 13 July 2002 the criminal proceedings were terminated in the absence of prima facie evidence of ill-treatment.

The applicant did not appeal against the decision to terminate the proceedings. On 18 July 2002 the Nevinnomyssk Town Court of the Stavropol Region convicted the applicant of complicity in an attempted theft and robbery and sentenced him to nine years and one month’s imprisonment. The court based the applicant’s conviction to a large extent on his confession made at the stage of the pre-trial investigation. On 18 June 2003 the Stavropol Regional Court upheld the conviction on appeal. The applicant remained without the benefit of legal advice. On 11 August 2006 the applicant was released from prison. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention about the alleged unlawfulness of the composition of the trial court and about deficiency of his legal representation at the stage of the pre-trial investigation, at the trial and on appeal.

He complained under Article 6 that his conviction had been based to a substantial degree on his self-incriminating statements extracted under duress in the absence of a legal-aid counsel, that the trial court had dismissed his requests for appointment of experts and for obtaining the attendance of several witnesses. The applicant further complained that it had taken the domestic court almost a year to examine his case on appeal. THE LAW On 11 October 2007 the application was communicated to the respondent Government. On 14 January 2008 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. On 18 January 2008 the Court invited the applicant to submit his written observations in reply by 14 March 2008. On 14 February 2008 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant.

The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 14 March 2008, on 11 June 2008 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit his observations might result in the strike-out of the application. To date the applicant has not replied. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application.

Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In view of the above-mentioned, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President