Schmedt împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 7301/05 de către Michael SCHMEDT împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 noiembrie 2008 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 februarie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Michael Schmedt, este un național austriac născut în 1949 și trăiește în Munderfing. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. Postlmayr, un avocat care practică în Mattighofen.

Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a primit o scrisoare din data de 24 mai 2000 de la Autoritatea de District Umgebung din Viena (Bezirkshauptmannschaft ) care se bazează pe art. 103 § 2 din Legea privind autovehiculele (Kraftfahrgesetz) , l-a cerut să dezvăluie identitatea șoferului mașinii sale la 2 martie 2000 la 10.38 a.m., deoarece o infracțiune de trafic a fost comisă cu mașina sa . Reclamantul a răspuns că a condus mașina în acea zi . Apoi a primit o scrisoare din 11 iulie 2000 care l-a taxat cu viteză și a fost solicitat să își depună apărarea.

Reclamantul a făcut-o la 12 octombrie 2000. ulterior, el a solicitat autorității să ia dovezi dacă limita de viteză este legală și/sau a fost publicată în mod corespunzător. Autoritatea a făcut acest lucru și a notificat reclamantul rezultatelor la 11 decembrie 2000. La 13 februarie 2001, Autoritatea de District a Vienna Umgebung a emis un ordin penal ( Strafverfügung ), care a constatat că reclamantul a fost vinovat de accelerare, l-a condamnat la o amendă de 3.000 de chiluri austriece (218 euro) și a ordonat să plătească costurile. ). Comitetul administrativ independent a respins recursul prin decizia din 2 iulie 2001. La 11 iulie 2001, reclamantul s-a plâns la Curtea Administrativă ( Verwaltungsgerichtshof ). La 3 septembrie 2001, grupul administrativ independent a depus observații în răspuns.

La 5 august 2004, Curtea Administrativă se bazează pe art. 33a din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), a refuzat să se ocupe de acest caz, constatând că nu a susținut probleme juridice importante. Decizia a fost adresată avocatului reclamantului la 20 august 2004. Reclamantul nu a formulat plângere în fața Curții Constituționale (Verfassungsgerichtshof COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii. El a susținut, în special, că există o perioadă lungă de inactivitate în fața Curții administrative.

HOTĂRÂREA La 4 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Ambasadorul F. Trauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional al Ministerului Federal al Afacerilor Externe, declar că Guvernul Austriei propune să plătească 3000 de euro domnului Michael Schmedt în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 24 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Michael Schmedt, rețin că Guvernul Austriai sunt dispuși să-mi plătească suma de 3.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 7301/05 by Michael SCHMEDT against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6 November 2008 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 February 2005, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Michael Schmedt, is an Austrian national who was born in 1949 and lives in Munderfing. He was represented before the Court by Mr J. Postlmayr, a lawyer practising in Mattighofen.

The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the Law Department at the Federal Ministry for European and International Affairs. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant received a letter dated 24 May 2000 from the Vienna Umgebung District Authority ( Bezirkshauptmannschaft ) which, relying on section 103 § 2 of the Motor Vehicles Act (Kraftfahrgesetz) , requested him to disclose the identity of the driver of his car on 2 March 2000 at 10.38 a.m., since a traffic offence had been committed with his car. The applicant replied that he had driven his car on that day.

He then received a letter dated 11 July 2000 charging him with speeding and was asked to submit his defence. The applicant did so on 12 October 2000. Subsequently, he requested that the authority take evidence whether the speed limit was lawful and/or had been published properly. The authority did so and notified the applicant of the results on 11 December 2000. On 13 February 2001 the Vienna Umgebung District Authority issued a penal order ( Strafverfügung ), finding the applicant guilty of speeding, sentencing him to a fine of 3,000 Austrian schillings (218 euros) and ordering him to pay the costs.

The applicant appealed against the penal order to the Lower Austria Independent Administrative Panel ( Unabhängiger Verwaltungssenat ). The Independent Administrative Panel dismissed the appeal by decision of 2 July 2001. On 11 July 2001 the applicant complained to the Administrative Court ( Verwaltungsgerichtshof ). On 3 September 2001 the Independent Administrative Panel filed observations in reply. On 5 August 2004 the Administrative Court, relying on section 33a of the Administrative Court Act (Verwaltungsgerichtshofgesetz), refused to deal with the case, finding that it did not raise important legal issues. The decision was served on the applicant’s counsel on 20 August 2004. The applicant did not raise a complaint to the Constitutional Court ( Verfassungsgerichtshof ). COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the proceedings.

He submitted in particular that there was a long period of inactivity before the Administrative Court. THE LAW On 4 September 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department of the Federal Ministry of Foreign Affairs, declare that the Government of Austria offer to pay 3,000 euros to Mr Michael Schmedt with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 24 June 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Mr Michael Schmedt, note that the Government of Austria are prepared to pay me the sum of 3,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President