SCHMEDT v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SCHMEDT v. AUSTRIA (CtEDO, 2008)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 7301/05 de către Michael SCHMEDT împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 noiembrie 2008 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 februarie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Michael Schmedt, este un național austriac născut în 1949 și trăiește în Munderfing. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. Postlmayr, un avocat care practică în Mattighofen. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a primit o scrisoare din data de 24 mai 2000 de la Autoritatea de District Umgebung din Viena (Bezirkshauptmannschaft ) care se bazează pe art. 103 § 2 din Legea privind autovehiculele (Kraftfahrgesetz) , l-a cerut să dezvăluie identitatea șoferului mașinii sale la 2 martie 2000 la 10.38 a.m., deoarece o infracțiune de trafic a fost comisă cu mașina sa . Reclamantul a răspuns că a condus mașina în acea zi . Apoi a primit o scrisoare din 11 iulie 2000 care l-a taxat cu viteză și a fost solicitat să își depună apărarea. Reclamantul a făcut-o la 12 octombrie 2000. ulterior, el a solicitat autorității să ia dovezi dacă limita de viteză este legală și/sau a fost publicată în mod corespunzător. Autoritatea a făcut acest lucru și a notificat reclamantul rezultatelor la 11 decembrie 2000. La 13 februarie 2001, Autoritatea de District a Vienna Umgebung a emis un ordin penal ( Strafverfügung ), care a constatat că reclamantul a fost vinovat de accelerare, l-a condamnat la o amendă de 3.000 de chiluri austriece (218 euro) și a ordonat să plătească costurile. ). Comitetul administrativ independent a respins recursul prin decizia din 2 iulie 2001. La 11 iulie 2001, reclamantul s-a plâns la Curtea Administrativă ( Verwaltungsgerichtshof ). La 3 septembrie 2001, grupul administrativ independent a depus observații în răspuns. La 5 august 2004, Curtea Administrativă se bazează pe art. 33a din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), a refuzat să se ocupe de acest caz, constatând că nu a susținut probleme juridice importante. Decizia a fost adresată avocatului reclamantului la 20 august 2004. Reclamantul nu a formulat plângere în fața Curții Constituționale (Verfassungsgerichtshof COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii. El a susținut, în special, că există o perioadă lungă de inactivitate în fața Curții administrative. HOTĂRÂREA La 4 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Ambasadorul F. Trauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional al Ministerului Federal al Afacerilor Externe, declar că Guvernul Austriei propune să plătească 3000 de euro domnului Michael Schmedt în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 24 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Michael Schmedt, rețin că Guvernul Austriai sunt dispuși să-mi plătească suma de 3.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.