ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința nr. 480, pronunțată la data de 9 aprilie 2003 în dosarul nr. 187/2003,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu

Ministerul de Interne, pentru anularea Ordinului nr. II/04604 din 31 decembrie

2002 emis de șeful acestui minister.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut că, prin actul administrativ atacat, Ministrul de

Interne a dispus destituirea reclamantului din funcția de agent principal de

poliție, din Inspectoratul de Poliție Județean Argeș și încetarea raporturilor

de serviciu, ca urmare a săvârșirii de către acesta a unei abateri disciplinare

ce a constat în neglijență gravă, manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu.

Respingând acțiunea formulată de

reclamant, instanța a reținut în considerentele hotărârii că actul

administrativ atacat este legal, fiind emis cu respectarea prevederilor art.

59, art. 61 și art. 66 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, iar sancțiunea

aplicată este temeinică și corespunzătoare gravității abaterii disciplinare

comise.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamantul, criticând-o, în esență, astfel:

- soluția este casabilă în

condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind pronunțată cu încălcarea legii,

adică a prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, Consiliul de disciplină de

la nivelul inspectoratului județean aprobând la 2 decembrie 2002, sancțiunea

suspendării din funcție pe timp de o lună, astfel că sancțiunea destituirii

luată prin Ordinul nr. II/04604 din 31 decembrie 2002, apare ca fiind nelegală;

- soluția este casabilă în

condițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanța nepronunțându-se asupra

unei dovezi hotărâtoare, trecând peste cererea sa, de a fi depus în cauză

dosarul de cercetare;

- soluția este casabilă în

condițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța reținând în mod greșit că

sancțiunea aplicată concordă cu aprecierile generale negative ale activității

sale, deși cercetarea s-a făcut în legătură cu o singură abatere disciplinară.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că sancțiunea

aplicată prin actul administrativ, așa cum rezultă din raportul înaintat de

Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, către Ministerul de Interne,

precum și din Hotărârea din 2 decembrie 2002 a Consiliului de disciplină, la

nivelul acelui inspectorat județean, a fost aplicată pentru comiterea

abaterilor disciplinare din noaptea de 4 noiembrie 2002, când a intrat în post

folosind autoturismul proprietate personală, încălcând ordinul nr. S/114 din 28

mai 2001 al Inspectoratului General al Poliției și ca urmare a unei neglijențe

grave, a pierdut carnetul postului care conținea date cu caracter secret.

Este adevărat că prin hotărârea amintită,

Consiliul de disciplină a hotărât menținerea în activitate și sancționarea cu

suspendarea din funcții pe timp de o lună a recurentului, dar șeful

inspectoratului a propus ministrului, sancțiunea destituirii din funcție, având

în vedere și activitatea anterioară a acestuia.

Dar, potrivit prevederilor art. 62

alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, consiliile de

disciplină care se constituie și funcționează pe lângă șefii unităților de

poliție, au caracter consultativ, nu deliberativ, astfel că acestea nu au

competența să ia măsuri de sancționare, ci să le propună șefilor unităților de

poliție.

Astfel fiind, prima critică potrivit

căreia, sancțiunea destituirii ar fi nelegală, fiind o a doua sancțiune

aplicată pentru aceiași abatere disciplinară, este lipsită de temei legal,

hotărârea Consiliului de disciplină având valoarea juridică a unei propuneri

consultative care, în cauza de față, nu a fost însușită de cel de drept să

aplice sancțiunea.

Nici a doua critică nu este

întemeiată, Ministerul de Interne transmițând, în copie xerox, toate actele

care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, fiind avute în

vedere de instanță, la adoptarea soluției.

De fapt, la termenul din 9 aprilie

2003, când cauza a fost judecată în fond, reclamantul a precizat că nu mai are

cereri sau acte de depus.

A treia critică formulată nu este,

de asemenea, întemeiată, instanța de fond, reținând în considerentele hotărârii

pronunțate că actul administrativ atacat este legal și temeinic, a motivat că

sancțiunea aplicată pentru abaterea disciplinară reținută în sarcina

recurentului-reclamant este corect individualizată, referindu-se și la

prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.

Astfel, potrivit acestor prevederi,

la stabilirea sancțiunii se va ține seama nu numai de împrejurările, gravitatea

și consecințele abaterii disciplinare săvârșite, dar și de activitatea

desfășurată anterior de polițist.

În concluzie, reținând că motivele

invocate sunt neîntemeiate și că sentința atacată, precum și actul

administrativ sunt temeinice și legale, urmează ca recursul să fie respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M.,

împotriva sentinței civile nr. 480 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.