ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 784/2013

Asupra cauzei de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 63 din 2 aprilie 2012, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de achiziționare de alcool etilic și de distilate, în vrac, de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau expeditorii înregistrați de astfel de produse, prev. de art. 296 x lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010 și de O.U.G. nr. 117/2010. În baza art. 296* lit. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată de O.U.G.

nr. 54/2010 și de O.U.G. nr. 117/2010 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului G.L. pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 200 litri băuturi spirtoase, produse intermediare de alcool peste 300 litri, la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 118 lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 646 litri alcool etilic indisponibilizată prin ordonanța procurorului prin instituirea unui sechestru asigurător aflată în custodia STPF Satu Mare. S-a respins constituirea de parte civilă formulată Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, cu sediul în Oradea.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. 883/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de achiziționarea de alcool etilic și de distilate în vrac de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau expeditorii înregistrați de astfel de produse, faptă prevăzută și pedepsită de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010 și de O.U.G.

nr. 117/2010, de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 200 litri băuturi spirtoase, produse intermediare de alcool peste 300 litri, faptă prevăzută și pedepsită de art. 296 1 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010 și de O.U.G. nr. 117/2010 și evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 13 octombrie 2011, orele 14:30, autoturismul, de culoare roșie, condus de inculpatul G.L., a fost oprit de un echipaj al poliției de frontieră, pentru control, pe comunicația Satu Mare - Baia Mare (D.N.

19), în localitatea Botiz, județul Satu Mare. În urma controlului sumar, efectuat asupra autoturismului, s-a constatat că în compartimentul marfă al acestuia se aflau 17 recipiente din plastic, care conțineau un lichid incolor cu miros de alcool, fără a fi marcate. În urma controlului amănunțit efectuat împreună cu inspectori vamali din cadrul D.J.A.O.V. Satu Mare, în interiorul autovehiculului a fost descoperită cantitatea de 646 litri alcool etilic cu concentrația de 96,1 % alcool, măsurat la temperatura de 20 grade Celsius, pentru care inculpatul G. nu a putut prezenta documente de proveniență, rezultând că alcoolul a fost achiziționat de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați și deținut în afara antrepozitului fiscal, creând astfel un prejudiciu cert bugetului general consolidat al statului.

Inculpatul G.L. a refuzat să facă declarații în fața organelor de cercetare penală cu privire la proveniența sau destinația alcoolului transportat. Prejudiciul creat la bugetul de stat prin neplata accizei și TVA aferent cantității de 646 litri alcool etilic cu concentrația de 96,1% alcool a fost estimat de Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Satu Mare la suma de 19.869 lei (procesul verbal de constatare din 13 octombrie 2011). În ședința publică din 26 martie 2012 inculpatul, în prezența apărătorului ales, a înțeles să se prevaleze de prevederile articolului 320 1 C. proc. pen., recunoscând faptele de care este acuzat cu precizarea că alcoolul care a fost descoperit în autoturismul pe care-l conducea în momentul în care a fost surprins de echipajul poliției de frontieră nu a fost achiziționat de acesta, ci doar trebuia să asigure transportul pentru suma de 30 de lei, la momentul respectiv nici măcar nu a știut ce transportă.

În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare al instanței, prima instanță a apreciat că două din aceste infracțiuni nu au fost dovedite de către acuzare, în sensul că aceasta nu a dovedit în niciun fel achiziționarea de către inculpatul G.L. a cantității de alcool găsite cu ocazia oprii sale în trafic (nefiind descoperit nici furnizorul), iar în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, de asemenea, aceasta nu se poate reține în sarcina inculpatului G.L., fapt care justifică, în opinia instanței, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, întrucât nu este autorul acestor două fapte.

S-a apreciat că singura faptă dovedită este aceea de deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, în limita prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, raportat la modalitatea concretă în care inculpatul, fiind oprit în trafic, deținea în autoutilitara pe care o conducea, cantitatea de 646 litri alcool etilic cu o concentrație de 96,1 % alcool.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003 și a modalității de executare, prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, a fost cooperant cu organele judiciare, este căsătorit, tată a doi copii minori, împrejurări care justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimum special prevăzut de lege, în condițiile reducerii cu o treime prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă a constatat că pentru a putea fi obligat inculpatul la plata unor despăgubiri civile, prejudiciul cauzat trebuie să fie cert, lichid și exigibil, partea civilă calculând încă din timpul urmăririi penale un prejudiciu „estimat" și care ar fi fost produs în măsura în care această cantitate de alcool ar fi ajuns în circuitul comercial. Obligația de plată a accizelor se naște în momentul eliberării pentru consum însă, odată cu confiscarea, în temeiul art. 118 lit. b) și f) C. pen. a întregii cantități de alcool etilic pentru această marfă purtătoare de accize nu se mai pot calcula niciun fel de taxe. Sub acest aspect este esențial a nu se crea confuzia între prejudiciul în înțelesul legii civile care se aplică și în cazul soluționării laturii civile alăturate acțiunii penale într-un proces penal, și bunuri provenite dintr-o infracțiune sau a căror deținere este interzisă de lege, confiscate în temeiul textului de lege amintit mai sus.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de constituirea de partea civilă formulată de ANAF prin D.R.A.O.V. Cluj. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea A.N.V., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului și pentru cele două infracțiuni pentru care s-a dispus achitarea de către instanța de fond, întrucât în cadrul procedurii simplificate nu se poate dispune o soluție de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către stat în cuantum de 19.860 lei, plus accesorii și confiscarea specială a autoturismului, folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor. Partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea A.N.V.

a solicitat admiterea constituirii de parte civilă formulată în cauză, arătând în esență că potrivit art. 206 2 lit. a), art. 206 6 lit. b), art. 206 7 lit. b) și art. 206 21 lit. b) din Legea nr. 571/2003, accizele sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului de alcool și băuturi alcoolice care devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, prin eliberare pentru consum înțelegându-se și deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal, nefiind relevant caracterul ilicit al activității desfășurate de deținătorul produselor.

Prin decizia nr. 105 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj împotriva sentinței penale nr. 63 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu pentru apelantul inculpat s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Curtea a reținut că, în mod corect, prima instanță a stabilit starea de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului G.L. în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, numai cu privire la infracțiunea prev. de art. 296 1 lit. 1 din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Analizând conținutul dispozițiilor art. 320 1 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că declarația de recunoaștere a inculpatului vizează starea de fapt reținută în rechizitoriu, fără ca prin aceasta să se creeze o obligație de a recunoaște și încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței. În speță, nu s-a făcut dovada că inculpatul a fost cel care a achiziționat cantitatea de alcool ce a fost descoperită cu ocazia opririi sale în trafic, nefiind identificat nici furnizorul de la care acesta ar fi putut cumpăra alcoolul respectiv, prin urmare, nu se poate aprecia că inculpatul este autorul acestei fapte. Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, a reținut că potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005, este contribuabil orice persoană fizică sau juridică, orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.

însă textul enunțat trebuie coroborat cu dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care definește persoana impozabilă ca fiind orice persoană fizică sau juridică, grupuri de persoane sau instituții publice care desfășoară activități economice în condițiile stabilite de art. 127 alin. (1) din Codul fiscal oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Potrivit dispozițiilor art. 127 din Codul fiscal persoana impozabilă este persoana care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2) - activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora.

Din economia dispozițiilor legale arătate mai sus rezultă că pentru a putea fi supusă impozitării persoana fizică trebuie să desfășoare activitățile mai sus arătate, în mod autorizat, adică să aibă calitatea de persoane fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială, conform dispozițiilor Legii nr. 300/2004 și a O.U.G. nr. 44/2008. În ceea ce privește confiscarea specială a autovehiculului a reținut că, întrucât inculpatul nu a modificat sau adaptat autoturismul în niciun fel pentru a-l utiliza la comiterea infracțiunii, ci pur și simplu cantitatea de alcool a fost descoperită în interiorul acestuia nu se impune luarea măsurii confiscării.

Referitor la apelul părții civile Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a constatat că prejudiciul invocat de aceasta are caracterul unui prejudiciu estimat și care ar fi fost produs în măsura în care cantitatea de alcool ar fi ajuns în circuitul comercial, nefiind cert, lichid și exigibil, prin urmare, în mod corect a fost respinsă cererea de constituire de parte civilă. A mai reținut că, prin confiscarea cantității de alcool etilic, pentru această marfă purtătoare de accize nu se mai pot calcula niciun fel de taxe. Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe Curtea de Apel Oradea și partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în drept, cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 18 C. proc.

pen. În susținerea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., reprezentantul Parchetului a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond motivat de faptul că în cadrul procedurii simplificate nu se poate dispune o soluție de achitare, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru o parte din faptelor pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului G.L. și care nu au fost recunoscute de acesta. Întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat condamnarea inculpatului și pentru infracțiunile prev. de art. prev. de art. 296 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată completată prin O.U.G.

nr. 54/2010 și O.U.G. nr. 117/2010 și prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, după efectuarea cercetării judecătorești. Sub aspectul laturii civile a solicitat obligarea inculpatului G.L. la plata despăgubirilor civile având în vederea că luare măsurii de siguranță a confiscării alcoolului are o natură juridică diferită de obligația la plată a accizelor datorate bugetului statului. O altă critică a vizat omisiunea instanței de fond de a dispune asupra sechestrului asigurător instituit de organele de cercetare asupra autoturismului, la data de 10 ianuarie 2012, folosit la săvârșirea faptelor.

În dezvoltarea motivelor scrise de recurs, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj a criticat hotărârile sub aspectul greșitei aplicări a legii în soluționarea laturii civile, susținând, în esență, că prin confiscarea cantității de alcool etilic nu s-a stins obligația de plată a accizelor și a taxelor datorate la bugetul statului ca urmare a deținerii cantității de alcool în afara antrepozitului fiscal și care sunt exigibile la momentul deținerii mărfurilor accizabile. Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 385 9 pct. 17 2 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu - potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. -, înalta Curte, apreciază că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, recursurile declarate de Parchetul de pe Curtea de Apel Oradea și de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj, ca fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse. Astfel cum s-a statuat în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, analiza criticilor formulate de parchet privind aplicarea corectă a dispozițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., se va realiza din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., în cadrul căruia instanța de recurs are posibilitatea de a verifica dacă prima instanță a admis în mod corect cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, caz de casare incident și în raport de criticile formulate de către Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj.

Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că în fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești, după aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., inclusiv a imposibilități administrării altor probe decât a înscrisurilor în circumstanțiere și a reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime în caz de recunoaștere a învinuirii aduse prin rechizitoriu, inculpatul G.L. a precizat, în mod explicit, că recunoaște numai comiterea infracțiunii de deținere de alcool etilic găsit în autoturismul condus de acesta la data depistării sale în trafic, faptă prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată completată prin O.U.G.

nr. 54/2010 și O.U.G. nr. 117/2010, însă nu cunoaște de unde a fost achiziționat acest alcool și scopul pentru care era transportat, fiind rugat de o persoană să conducă un autoturism din loc. Livada în loc. Satu Mare, fără a cunoaște alte amănunte, activitate pentru care urma să primească suma de 300 lei (fila 20 dosar fond). Față de poziția procesuală a inculpatului G.L., Tribunalul Satu Mare a apreciat, în mod eronat, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen. și a considerat că judecarea cauzei se poate face în cadrul procedurii simplificate, dispunând condamnarea inculpatului numai pentru infracțiunea prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și achitarea acestuia pentru celelalte două fapte, respectiv, cea prev. de art. 296 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, motivat de faptul că nu au fost comise de inculpat.

Contrar celor reținute de către cele două instanțe, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 121/2011, inculpatul pentru a putea beneficia de procedura simplificată trebuie să recunoască faptele săvârșite, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței nu și încadrarea juridică dată acestora de către procuror. Ca atare, instanța învestită cu soluționare cauzei trebuie să verifice, în prealabil, dacă faptele recunoscute prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și au fost comise de către inculpat.

Dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. care se referă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în cazul procedurii simplificate, nu exclud aplicarea dispozițiilor art. 18 1 C. pen., deoarece, astfel cum s-a apreciat în practica instanței supreme, condamnarea se poate dispune dacă fapta comisă și recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, toate celelalte temeiuri de achitare dintre cele prev. de art. 10 C. proc. pen., impun efectuarea unei cercetări judecătorești care să stabilească existența faptei, dacă constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. Or, în cauză prima instanță fără a efectua o cercetare judecătorească, numai în baza probelor administrate exclusiv în faza de urmărire penală, a dispus achitarea inculpatului pentru două dintre faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, fapt ce constituie o greșită aplicare a dispozițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc.

pen. Raportat la prevederile art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., înalta Curte reține că instanța de fond poate respinge cererea inculpatului de judecarea cauzei în cadrul procedurii simplificate atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și a fost comisă de către inculpat, situație în care dispune continuare judecății cauzei potrivit procedurii de drept comun. Continuarea cercetării judecătorești după regulile stabilite pentru procedura de drept comun se poate realiza, la începutul procedurii judiciare, după respingerea cererii inculpatului de a beneficia de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., ipoteză care s-ar fi impus și în prezenta cauză având în vedere poziția procesuală a inculpatului relevată de aspectele menționate în declarație sau prin repunere cauzei pe rol, în ipoteza în care după admiterea cererii inculpatului, cu ocazia deliberării, instanța ar fi constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a dovedi fapta a fost săvârșită de către inculpat. Pentru considerentele ce preced, înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată critica Parchetului sub acest aspect și, pe cale de consecință, și a părții civile, astfel că, va admite recursurile și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea continuării judecății cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Având în vedere soluția care se impune în cauză, înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici formulate de parchet referitoare la eroarea gravă de fapt a celor două instanțe privind pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpatul G.L. pentru două din faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, aplicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului folosit de inculpat la comiterea faptelor, după cum nu va mai analiza nici criticile părții civile privind soluționarea laturii civile, aspecte care urmează însă a fi avute în vedere de către instanța de fond la soluționarea cauzei în cadrul procedurii de drept comun. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) și alin. (4) C. proc.

pen., care prevăd că înalta Curte nu rejudecă după casare când este necesară administrarea de probe, se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj împotriva deciziei penale nr. 105/A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori, privind pe inculpatul G.L., se vor casa cele două hotărâri și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Satu Mare. Se vor menține actele îndeplinite până la data de 26 martie 2012. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.L., în cuantum de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj împotriva deciziei penale nr. 105/A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori, privind pe inculpatul G.L. Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 63 din 2 aprilie 2012 a Tribunalului Satu Mare și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Satu Mare. Menține actele îndeplinite până la data de 26 martie 2012. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.L., în cuantum de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2013.