ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3791/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din 03 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vaslui,

a fost condamnată inculpata S. (în original rus S.) O., la următoarele pedepse:

- 3.500 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 lit. e) teza II C. pen.;

- 2.500 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 lit. e) teza II C. pen.;

- 2.500 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 lit. e) teza II C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) C. pen., s-a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate, urmând ca inculpata S.O. să execute în final pedeapsa rezultantă de 3.500 lei-amendă penală.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- cererea de solicitare a cetățeniei române formulată de inculpata S.O. la data de 11 mai 2009 și adresată Comisiei pentru probleme de Cetățenie de pe lângă Ministerul Justiției ( a cărei copie conform cu originalul se află la fila 49 - dosar urmărire penală)

- declarația făcută de inculpata S.O. la dosarul pentru redobândirea cetățeniei române (a cărei copie conformă cu originalul se află la fila 74 - dosar urmărire penală).

S-a dispus a fi încunoștințată, la data rămânerii definitive a hotărârii, Autoritatea Națională pentru Cetățenie cu privire la anularea înscrisurilor anterior menționate și care se află în original la dosarul acestei instituții cu nr. 2495/2009, de redobândire a cetățeniei române a inculpatei S.O., comunicându-i-se totodată și copia sentinței din data de 06 august 2010 în dosarul nr. 1-53/10 al Judecătoriei raionului Cantemir din Republica Moldova privind anularea altor documente ale inculpatei, în vederea luării măsurilor corespunzătoare.

În temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii, să fie sesizată Comisia pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru cetățenie în vederea verificării incidenței motivului prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1991 privind retragerea cetățeniei române dobândită de inculpată și luării măsurilor corespunzătoare, înaintându-se și o copie a sentinței.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata S.O. la plata către stat a sumei de 500 lei-cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății, urmând ca suma de 50 lei - parte din onorariul avocatului desemnat din oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 367/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 6266/333/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei S. (în original S.) O., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 291, art. 292 și art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (uz de fals, fals în declarații și fals privind identitatea, în concurs real).

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpata S.O., declarând o identitate falsă, a prezentat Autorității Naționale pentru Cetățenie mai multe documente false, obținând astfel cetățenia română.

Inculpata a fost audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, recunoscând și regretând faptele comise, solicitând judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 11 mai 2009, inculpata S.O. - cetățean al Republicii Moldova, s-a prezentat la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie din municipiul București pentru a solicita dobândirea cetățeniei Române.

În acest sens, inculpata a depus următoarele documente: cererea de redobândire a cetățeniei române pentru sine și de acordare a cetățeniei române pentru copiii săi minori P.D. și P.I.; permisul de ședere; buletinul de identitate emis de autoritățile Republicii Moldova; pașaportul emis de autoritățile Republicii Moldova; copia duplicatului certificatului de naștere pe numele inculpatei emis de autoritățile Republicii Moldova; copia pașaportului pe numele G.O. emis de autoritățile Republicii Ucraina; copia pașaportului pe numele G.M. emis de autoritățile Republicii Ucraina; adeverință din 04 martie 2009 emisă de Consiliul Sătesc Dolinskoe, raionul Reni, Regiunea Odesa - Republica Ucraina - potrivit căreia bunicii inculpatei (G.M. și G.O.) s-au născut în satul A., care până în anul 1940 s-a aflat sub jurisdicția României, după care a trecut sub jurisdicția Ucrainei, schimbându-i-se denumirea în Dolinskoe; copie pașaport pe numele P.I. emis de autoritățile Republicii Moldova; copie certificat de naștere pe numele P.I. emis de autoritățile Republicii Moldova; copie certificat de naștere pe numele P.D. emis de autoritățile Republicii Moldova; copie pașaport pe numele P.D. emis de autoritățile Republicii Moldova; declarație notarială potrivit căreia inculpata și soțul acesteia, P.N., își dau consimțământul ca cei doi copii minori să dobândească cetățenia română și să aibă domiciliul în România; copie pașaport pe numele P.N. emis de autoritățile Republicii Moldova; o declarație notarială și o declarație olografă prin care inculpata arată că atât ea, cât și cei doi copii minori își stabilesc domiciliul în România; caziere judiciare pe numele inculpatei, emise de autoritățile României și ale Republicii Moldova; declarații notariale prin care inculpata arată că nu a mai depus anterior alte cereri de redobândire a cetățeniei române, că nu întreprinde și nu sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranței naționale; traduceri legalizate ale documentelor redactate în limba rusă (filele 49 - 77 dosar de urmărire penală).

Cererea și documentele depuse de inculpată au format dosarul înregistrat la Autoritatea Națională pentru Cetățenie cu nr. 2495/2009. După depunerea jurământului de credință față de România, inculpata a devenit cetățean roman, eliberându-i-se certificatul de cetățenie din 30 august 2010.

Din probele administrate în cauză a rezultat că o parte din actele depuse de inculpată pentru dobândirea cetățeniei române sunt false.

Astfel, s-a reținut că prin sentința din 06 august 2010 pronunțată în dosarul nr. 1-53/10 de către Judecătoria raionului Cantemir, Republica Moldova (filele 34 - 40 dosar de urmărire penală), inculpata S.O. a fost condamnată la pedeapsa amenzii de 7.000 lei moldovenești pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșite la un document de importanță deosebită, prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) C. pen. al Republicii Moldova. Instanța a reținut în fapt că inculpata, cetățean al Federației Ruse, la data de 04 februarie 2006, a prezentat duplicatul certificatului de naștere - document fals - la Secția de evidență și documentare a populației Cantemir, unde a obținut buletinul de identitate. În continuare, la data de 25 februarie 2006, folosind același certificat de naștere fals și buletinul de identitate obținut în baza acestuia, a obținut de la B.P.E.D.U. nr. 1 Chișinău, în mod succesiv, trei pașapoarte (01 martie 2006, 02 iulie 2007 și, respectiv 13 februarie 2008) pe care le-a folosit pentru trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova până la data de 05 ianuarie 2010. Instanța a mai reținut și că documentele pe care inculpata le-a obținut în baza certificatului de naștere fals sunt, de asemenea, false, dispunând anularea și distrugerea acestora.

Prin urmare, s-a constatat că pentru a obține cetățenia română, inculpata a depus la Autoritatea Națională pentru Cetățenie o serie de documente, dintre care următoarele sunt false: certificatul de naștere, buletinul de identitate și pașaportul.

Astfel, în cuprinsul certificatului de naștere (fila 55 dosar urmărire penală) se menționează în fals că inculpata este născută în Republica Moldova, deși în realitate aceasta este născută în localitatea K., orașul P. din Federația Rusă, așa cum rezultă din pașaportul acesteia emis de autoritățile Federației Ruse (fila 114 dosar de urmărire penală).

Inculpata nu a deținut și nu a obținut niciodată cetățenia Republicii Moldova însă, folosindu-se de certificatul fals de naștere, a obținut de la autoritățile moldovenești eliberarea celorlalte documente de identitate (buletinul de identitate și cele trei pașapoarte). În baza acestor documente obținute în mod fraudulos și care, de altfel, au și fost anulate prin sentința penală a Republicii Moldova, inculpata a pretins că este cetățean al Republicii Moldova și a solicitat redobândirea cetățeniei române, pe care a și obținut-o în același mod fraudulos.

Mai mult, în cuprinsul cererilor de redobândire a cetățeniei romane (filele 49, 74 dosar de urmărire penală) inculpata a declarat în fals că este născută în Republica Moldova, depunând buletinul de identitate și pașaportul emis de autoritățile Republicii Moldova pentru a demonstra faptul că este cetățean al acestui stat.

Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că în cursul anului 2005, fiind cetățean rus și aflându-se pe teritoriul Republicii Moldova, a mers la secția pașapoarte din Chișinău pentru obținerea unei vize de reședință pe teritoriul Republicii Moldova, având în vedere că avea un copil sugar și nu se putea deplasa în Siberia, ocazie cu care a fost abordată de o persoană care părea a fi funcționar al respectivei instituții și care i-a propus să o ajute cu obținerea documentelor legale. în aceste condiții, a obținut certificatul de naștere, iar apoi, în baza acestui document, a obținut de la instituțiile abilitate buletinul de identitate și pașaportul. în cursul anului 2006, s-a mutat cu familia în România, unde, în anul 2009, a solicitat dobândirea cetățeniei române în baza documentelor de identitate obținute în Republica Moldova.

Instanța a constatat că, în pașaportul rus, inculpata figurează cu numele de S., pe când în celelalte documente - începând cu actele de stare civilă pe care aceasta le-a obținut în Republica Moldova (certificat de naștere, buletin de identitate, pașaport), hotărârea judecătorească emisă de Judecătoria raionului Cantemir, precum și în propriile declarații date în fața atât a Autorității Naționale pentru Cetățenie, cât și a organelor judiciare române, inculpata figurează cu numele de S. S-a apreciat că, în realitate, este același nume, care a fost doar adaptat limbii române folosite și vorbite pe teritoriul Republicii Moldova și, probabil, pentru a nu părea rusesc în totalitate, ci de origine rusă, dar moldovenizat.

S-a reținut că fapta inculpatei S.O. de a prezenta Autorității Naționale pentru Cetățenie o serie de documente, respectiv Certificat de naștere, buletinul de identitate, pașaportul din 13 februarie 2008, despre care cunoștea că sunt false, în scopul obținerii cetățeniei române, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen.

Instanța nu a primit apărările inculpatei în sensul că nu și-a dat seama că actele depuse sunt false, având convingerea că sunt valabile și nici că acestea, de fapt, nu au servit la producerea vreunei consecințe juridice, respectiv obținerea cetățeniei române, în vederea căreia s-a folosit de calitatea ascendenților săi pe linie maternă - G.M. și G.O. - cetățeni ai Republicii Moldova, foști cetățeni și etnici români, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române.

Prin urmare, s-a constatat că inculpata a depus actele eliberate de autoritățile din Republica Moldova cu intenție, tocmai în scopul obținerii cu ușurință a cetățeniei române potrivit dispozițiilor Legii nr. 21/1991, atât timp cât, dacă - așa cum susține - ar fi obținut oricum cetățenie română ca urmare a ascendenței sale materne - ar fi avut posibilitatea să depună actele rusești, din care reieșea că este cetățean al Federației Ruse și nu cetățean al Republicii Moldova și care cuprindeau datele sale reale, acte pe care inculpata le deținea.

S-a reținut că pentru existența infracțiunii de uz de fals este suficient ca cel care utilizează înscrisul să cunoască viciul material al alterării adevărului pe care acesta este chemat să-l exprime, așa cum este și în prezenta cauză.

Astfel, folosind înscrisul care nu exprimă adevărul și prezentându-l ca adevărat, autorul uzului de fals și-l aproprie și în acel moment îi imprimă, ca efect al folosirii sale cu bună știință, caracterul infracțional.

Mai mult, s-a reținut că inculpata S.O. nu numai că a depus înscrisurile respective, despre care cunoștea că nu corespund realității, dar cu prilejul declarațiilor date la Autoritatea Națională pentru Cetățenie din municipiul București s-a prezentat ca fiind S.O. și nu S.O. - cum apare în actele reale, consemnând ca loc al nașterii - localitatea Plopi, raionul Cantemir, Republica Moldova și nu pe cel real - oraș Prokopievsk, regiunea Kemerovskaea, Federația Rusă, tocmai pentru a obține mai ușor cetățenie română, conform dispozițiilor Legii nr. 21/1991 privind cetățenia, lucru care s-a și realizat.

Prin urmare, s-a reținut că faptul că inculpata S.O. a declarat în fals la Autoritățile Naționale pentru Cetățenie București că este născută în Republica Moldova și că se legitimează cu pașaportul moldovenesc, asumându-și astfel ca atribut al identității cetățenia Republicii Moldova, pe care nu a deținut-o niciodată în mod legal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații și fals privind identitatea, prevăzute și pedepsite de art. 292 și art. 293 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că împrejurarea potrivit căreia legea română privind cetățenia, aplicabilă și inculpatei, generează consecințe juridice și funcție de ascendența personală a beneficiarului, inculpata fiind nepoata de fiică a foștilor cetățeni și etnici români G.M. și O., menționați după alipirea sudului Basarabiei la Ucraina, ca fiind de naționalitate moldovenească, nu este de natură a o exonera pe inculpată de răspunderea penală pentru infracțiunile reținute, acest aspect putând fi eventual avut în vedere de Comisia pentru Cetățenie, după încunoștințarea privind anularea înscrisurilor dispusă în prezenta cauză.

Ca atare, s-a apreciat că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor de fals reținute în sarcina inculpatei, acestea fiind infracțiuni de pericol și nu de rezultat, iar pentru acestea legea nu solicită producerea, în urma consumării lor, a unei vătămări, ci doar crearea unei stări periculoase pentru valoarea juridică ocrotită, a unui pericol care s-ar putea produce în viitor.

Referitor la infracțiunea de fals în declarații, s-a reținut că la nivelul laturii obiective, trebuie să fie îndeplinită condiția ca declarația necorespunzătoare adevărului să fie din acelea care sunt susceptibile de a produce consecințe juridice, adică să fie făcută cu intenție, fapt îndeplinit în prezenta cauză.

S-a avut în vedere că forma de vinovăție pentru infracțiunea de fals în declarații este intenția directă, calificată prin scop, iar în momentul în care subiectul activ - inculpata - a făcut declarația, a cunoscut că aceasta este neconformă cu adevărul, scopul urmărit fiind acela de a produce consecințe juridice, respectiv de a obține mai ușor cetățenie română, lucru care s-a și întâmplat.

Prin urmare, s-a reținut că declarația inculpatei făcută în fața Autorității pentru Cetățenie, în sensul că se numește S., este cetățean al Republicii Moldova, născută în Republica Moldova, în condițiile în care se numea de fapt S., cetățean al Federației Ruse, făcută în scopul obținerii facile a cetățeniei române, reprezintă cerința necesară și suficientă pentru consumarea acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de fals privind identitatea, instanța a constatat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective, inculpata s-a prezentat sub o identitate care nu-i aparținea, fără ca prezentarea sub o identitate falsă să presupună, în mod obligatoriu, a-și atribui identitatea unei alte persoane, ci însemnând a prezenta o identitate nereală.

S-a reținut că identitatea constituie un atribut imaterial al persoanei, cuprinzând ansamblul elementelor care servesc la dovedirea stării civile, la legitimarea și identificarea unei persoane, elemente în care sunt incluse și numele, cetățenia, locul nașterii.

Situația de fapt astfel reținută a fost confirmată de mijloacele de probă aflate la dosar: declarațiile inculpatei, denunț SC S. SRL, verificări efectuate în Republica Moldova, copia sentinței penale din 06 august 2010 pronunțată în dosarul nr. 1-53/10 de către Judecătoria raionului Cantemir, Republica Moldova, documentele depuse de inculpată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, înscrisuri depuse de inculpată.

Probele administrate în cauză au condus în mod clar la răsturnarea prezumției de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatei S.O., săvârșirea faptelor reținute și vinovăția sa fiind pe deplin demonstrate.

Instanța nu a putut reține că faptele comise de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. A fost avut în vedere că inculpata este cunoscută cu o conduită ireproșabilă în societate, faptele fiind comise în împrejurările mai sus-descrise, instanța apreciind însă că aceste aspecte, precum și motivația dată de inculpată, pot servi doar ca și circumstanțe atenuante în favoarea sa.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, precum și împrejurările comiterii acestora și urmările produse, persoana inculpatei: tânără, responsabilă, căsătorită - cu doi copii minori în îngrijire, în vârstă de 6 și, respectiv, 10 ani, care dovedesc o creștere și o grijă deosebită din partea mamei, care se implică activ în viața acestora, are o bună conduită în societate și s-a prezentat la fiecare termen în fața instanței de judecată, recunoscând și regretând comiterea faptelor, pedepsele și limitele acestora fixate în partea specială a Codului penal, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Evaluând toate elementele circumscrise faptelor și inculpatei, așa cum rezultă acestea din materialul probator existent la dosar, instanța a reținut în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. și a dat eficiență dispozițiilor art. 76 lit. e) teza a Ii-a C. pen., apreciind că o pedeapsă cu amendă penală, pentru fiecare din infracțiunile reținute, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpata S.O., care a invocat netemeinicia ei sub aspectul reținerii faptului că ar fi încercat să-și moldovenizeze numele, ceea ce ar fi trădat conștientizarea caracterului nelegal al actelor de identitate.

În principal, a solicitat achitarea, ca urmare a constatării că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și, în subsidiar, pentru lipsa pericolului necesar existenței infracțiunilor.

Prin decizia penală nr. 659 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.O. împotriva sentinței penale nr. 2 din 03 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vaslui, care a fost menținută.

A fost obligată recurenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea de apel a constatat că recursul formulat este nefondat.

S-a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatei S.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291, art. 292 și art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (uz de fals, fals în declarații și fals privind identitatea, în concurs real).

De altfel, s-a constatat că inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, beneficiind de procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește pericolul necesar existenței infracțiunilor, ca și element constitutiv al acestora, curtea de apel a reținut că săvârșirea falsurilor cu prilejul solicitării și obținerii cetățeniei române reprezintă un aspect care definește pe deplin această componentă și, chiar în aprecierea persoanei inculpatei, nu justifică achitarea ei în temeiul art. 18

1

C. pen.

S-a constatat că în cauza de față instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de comitere a acestora, de persoana inculpatei, care nu este recidivistă și față de atitudinea procesuală pe care aceasta a adoptat-o încă din cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpata S.O., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare. S-a susținut, de asemenea, că prezentul recurs este admisibil, având în vedere data începerii urmăririi penale în cauză.

La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2012, din oficiu, înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, inculpata au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 659 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, hotărâre care, însă, este definitivă.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia inculpata ar putea beneficia de calea de atac a recursului, raportat la data începerii urmăririi penale, care ar fi anterioară datei de 25 noiembrie 2010, se constată că urmărirea penală a început la data de 21 iunie 2011 și, oricum, căile de atac sunt cele prevăzute la data pronunțării hotărârii instanței de fond.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la

încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata S.O.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata S.O. împotriva deciziei penale nr. 659 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2012