CtEDO 06.11.2008 Auto

CASE OF DEMENTYEV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
06.11.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF DEMENTYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Prima secțiune CAUZĂ DE DEMENTYEV v. RUSSIA (Doc. nr. 3244/04) HOTĂRÂREA Strasburg 6 noiembrie 2008 FINAL 06/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dementyev v. Russia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, secretarul Secțiunii care a deliberat în privat la 16 octombrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 3244/04) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dl Vladislav Yevgenyevich Dementyev („reclamantul”), la 17 decembrie 2003. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Gandzyuk, avocat care practică în Ryazan. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dna V. Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 2 iulie 2007, Președintele Primei Secțiuni a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, s-a hotărât să examineze fondurile cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Guvernul s-a opus examinării comune a admisibilității și a meritelor cererii. După examinarea obiecției guvernului, Curtea a respins-o. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în Ryazan. De la 13 mai 2000 la 5 mai 2001 reclamantul a servit în cadrul contingentului rus de menținere a păcii din Kosovo. La întoarcerea sa în Rusia, el a luat o procedură împotriva șefului unității sale militare pentru alocația zilnică în ceea ce privește serviciul său în străinătate. La 14 aprilie 2003, Curtea Militară a Garrisonului Ryazan a ordonat unității militare să plătească reclamantului 371.543.84 Ruble ruse în ceea ce privește alocația sa zilnică. 10. Unitatea militară nu a depus un recurs obișnuit în cadrul termenului de zece zile legal și, la 25 aprilie 2003, hotărârea a devenit obligatorie și executibilă. Procedura de executare a inițiat. 11. Cu toate acestea, la 25 august 2003, unitatea militară a solicitat o revizuire de supraveghere a hotărârii. 12. La 5 noiembrie 2003, Presidiumul Curții Militare a Comandamentului Moscovei a anulat hotărârea din 14 aprilie 2003 prin revizuirea supravegherii, a reexaminat reclamația și a respins-o în întregime. Motivul dat pentru anularea hotărârii a fost „aplicarea greșită a dreptului substanțial de către instanța de primă instanță”. II. LEI DOMESTICĂ RELEVANTĂ 13. Codul de procedură civilă al Federației Ruse prevede următoarele elemente: art. 362. Motivele de anulare sau de modificare a deciziilor judiciare de către instanțele de recurs „1. Motivele de anulare sau de modificare a deciziilor judiciare de către instanțe de recurs sunt: ... (4) o încălcare sau aplicare necorespunzătoare a legii de fond sau de procedură.” Art. 387. Motivele de anulare sau de modificare a deciziilor judiciare prin revizuire de supraveghere „Deciziile judiciare ale instanțelor inferiore pot fi anulate sau modificate prin revizuire de supraveghere din motive de încălcare substanțială a dispozițiilor juridice substanțiale sau procedurale”. art. 390. Competența instanței de supraveghere-revizuire „1. După examinarea cazului prin revizuire de supraveghere, instanța poate ... (2) decizia judecătorească eliberată de o instanță de primă, a doua sau de supraveghere-revizuire, în întregime sau în parte, și depune această chestiune pentru o nouă examinare ... (5) caresh sau modificarea deciziei judiciare emisă de o instanță de primă, a doua sau de supraveghere-revizuire și emite o nouă decizie judiciară, fără a respinge chestiunea pentru o nouă examinare, în cazul în care legea de fond a fost aplicată sau interpretată în mod eronat.” ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 A PROTOCOLULUI NR. 1 PE CONTA CUANTUL CU PENTRU CUAJUL ÎN FAVURUL APPLICANTULUI 14. Reclamantul se plânge că anularea hotărârii 14 Aprilie 2003 prin intermediul procedurilor de supraveghere-revizuire și-a încălcat „dreptul către o instanță” în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Partele relevante ale acestor dispoziții se citesc după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale de drept internațional ...” Prezența părților 15. Guvernul se bazează pe hotărârile Curții în cazurile Pellegrin v. Franța ([GC], nr. 28541/95, CEHR 1999 VIII) și Kanayev c. Rusia (n. 43726/02, 27 iulie 2006), au susținut că plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție este incompatibilă ratione materiae deoarece reclamantul a fost un ofițer militar și atribuirea hotărârii a avut în vedere acordurile pentru serviciul său militar. 1 a fost, de asemenea, inaplicabil deoarece reclamantul nu a avut o „poziție” în sensul prevederii Convenției invocate, deoarece nu a avut dreptul de a primi „pagamente în sumă pretinsă”. El nu a avut nici o „deținere existentă”, nici o „așteptare legitimată”. În ceea ce privește meritul plângerii, Guvernul a remarcat că hotărârea din 14 aprilie 2003 a fost anulată deoarece Curtea Militară a Garrisonului Ryazan a interpretat și a aplicat legea de fond în mod necorespunzător. 16. Aprilie 2003 a afectat irremediabil principiul certitudinei juridice și l-a privat de dreptul de a primi bani pe care avea dreptul de a primi. Evaluarea Curții art. 6 § 1 din Convenția (a) Admisibilitatea 17. Guvernul a contestat aplicabilitatea articolului 6 la litigiul susținut de reclamant. (citate mai sus), ei au susținut că art. 6 nu era aplicabil deoarece litigiile ridicate de funcționari ai statului, cum ar fi ofițerii militari în ceea ce privește condițiile lor de serviciu, au fost excluse din ambulanța sa. 18. Curtea acceptă faptul că în Pellegrin Hotărârea a încercat să stabilească o interpretare autonomă a termenului „serviciul civil”. În acest scop, Curtea a introdus un criteriu funcțional pe baza naturii sarcinilor și responsabilităților angajatului. 19. Cu toate acestea, în hotărârea sa în cazul Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda ([GC], nr. 63235/00, 19 aprilie 2007), Curtea a constatat că criteriul funcțional, adoptat în Hotărârea Pellegrinn, nu a simplificat analiza aplicabilității articolului 6 în procedurile în care un funcționar public este parte sau a adus un grad mai mare de certitudine în acest domeniu, după cum se prevede (§ 55). Din aceste motive, Curtea a hotărât să elaboreze în continuare criteriul funcțional prevăzut în Pellegrin și a adoptat următoarea abordare: „Să recapituleze, pentru ca statul défender să poată se bazeze în fața Curții asupra statutului de funcționar al reclamantului în excluderea protecției prevăzute la art. 6, trebuie îndeplinite două condiții. În primul rând, statul în dreptul său național trebuie să fi exclus în mod expres accesul la o instanță pentru postul sau categoria de personal în cauză. În al doilea rând, excluziunea trebuie justificată din motive obiective în interesul statului, pur și simplul fapt că reclamantul este într-un sector sau departament care participă la exercitarea competenței conferite de dreptul public nu este în sine decisiv. Pentru ca excluderea să fie justificată, nu este suficient ca statul să stabilească că funcționarul în cauză participă la exercitarea puterii publice sau că există, să folosească cuvintele Curții în hotărârea Pellegrin, o „societate specială de încredere și loialitate” între funcționarul public și statul, ca angajator. De asemenea, statul trebuie să demonstreze că subiectul litigiului în cauză este legat de exercitarea puterii de stat sau că a pus la îndoială obligația specială. Prin urmare, în principiu, nu se poate justifica excluderea de la garanțiile prevăzute la art. 6 din litigiile de muncă obișnuite, cum ar fi cele referitoare la salarii, alocații sau drepturi similare, pe baza caracterului special al relației dintre funcționarul public specific și statul în cauză. În realitate, va exista o presupunere că se aplică art. 6. Guvernul contestat va demonstra, în primul rând, că un solicitant de serviciu civil nu are dreptul de a avea acces la o instanță în temeiul legislației naționale și, în al doilea rând, că excluderea drepturilor prevăzute la art. 6 pentru funcționarul public este justificată.” (a se vedea Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr. 63235/00, 19 aprilie 2007, § 62) 20. În ceea ce privește faptele prezentului caz, Curtea remarcă că reclamantul a avut acces la o instanță în temeiul dreptului național. El a folosit dreptul său și a introdus o acțiune împotriva angajatorului său. Curtea militară a Ryazan Garrison a examinat cererile reclamantului și le-a acceptat, acordând reclamantului o alocație zilnică pentru serviciul său în străinătate. După ce hotărârea finală din 14 aprilie 2003 a fost anulată prin revizuirea supravegherii, cererile reclamantului au fost din nou reexaminate și respinse. Nici instanțele interne, nici guvernul nu au indicat că sistemul intern a interzis accesul reclamantului la o instanță. În consecință, art. 6 este aplicabil (a se vedea Vilho Eskelinen, § 63 și, pentru un context similar în cazurile ruse , Dovguchits c. Rusia , nr. 2999/03 , § 33, 7 iunie 2007 . 21. Curtea constată în continuare că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. (b) Merit 22. Guvernul a subliniat că o cerere de control a fost depusă de o parte la procedura doar patru luni după ce hotărârea din 14 aprilie 2003 a devenit obligatorie. Guvernul a făcut trimitere la Codul German de Procedură Civilă care prevede posibilitatea de a depune o cerere de reexaminare a unei decizii judiciare în termen de o lună de la notificarea acestuia. Obiectivul aplicării procedurii de control a fost de a corecta erorile judiciare. Cazul reclamantului nu a solicitat în mod clar plata unei alocații zilnice și instanța de supraveghere a trebuit să furnizeze o explicație adecvată și o interpretare juridică adecvată a chestiunii în litigiu în scopul de a emite o hotărâre corectă și legală și pentru a asigura aplicarea corectă a legislației interne relevante în cazuri similare. 23. Curtea observă că dreptul la o audiere echitabilă în fața unui tribunal, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina Preamblului la Convenție, care declară, în partea sa relevantă, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinei juridice, care necesită, printre altele, ca, în cele din urmă, instanțele să determine o problemă, hotărârea lor să nu fie pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu c. România, 28 octombrie 1999, § 61, Raporturi de hotărâri și decizii 1999-VII). Acest principiu menționează că nici o parte nu are dreptul să caute reluarea procedurilor doar în scopul unei recereri și a unei noi decizii ale cauzei. Puterea instanțelor superioare de a anula sau de a modifica deciziile judiciare obligatorii și executibile ar trebui exercitată numai pentru corectarea defectelor fundamentale. Pur și simplua posibilitate de două opinii asupra acestui subiect nu constituie motive de reexaminare. Plecările din acest principiu sunt justificate numai atunci când sunt făcute necesare prin circumstanțe de caracter substanțial și convingător (a se vedea mutatis mutandis Ryabykh c. Rusia , nr. 52854/99 , § 52, ECHR 2003-X, și Pravednaya c. Rusia , nr. 69529/01, § 25, 18 noiembrie 2004). 25. Curtea remarcă că art. 6 § 1 asigură tuturor dreptul de a avea orice reclamație legată de drepturile și obligațiile sale civile aduse în fața unei instanțe sau a unui tribunal. În acest mod, acesta încarcă „dreptul la o instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a iniția proceduri în fața instanțelor în materie civilă, constituie un aspect. Cu toate acestea, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară finală și executabilă să fie anulată de o instanță superioră doar pe motiv de dezacord cu evaluarea efectuată de instanțele mai mici în vederea efectuării unui proaspăt examen (a se vedea Kot c. Rusia , nr. 20887/03 , §§ 27-30, 18 ianuarie 2007, și Zvezdin c. Rusia , nr. 25448/06 26. În cazul în cauză, hotărârea din 14 aprilie 2003 în favoarea reclamantului a fost anulată la 5 noiembrie 2003, prin intermediul unei revizuiri de supraveghere din motive că Curtea Militară a Ryazan Garrison a aplicat în mod incorect legea de fond. Curtea trebuie să evalueze dacă competența de a efectua o revizuire de supraveghere a fost exercitată de autoritățile pentru a lovi, în măsura maximă posibilă, un echilibru echitabil între interesele persoanei și nevoia de a asigura administrarea corectă a justiției (a se vedea, mutatis mutandis Nikitin c. Rusia , nr. 50178/99, §§ 57 și 59, CEDH 2004-VIII). 27. Guvernul a distins prezenta cerere din cazurile menționate mai sus, având în vedere faptul că procedura de supraveghere-revizuire a fost inițiată de către unitatea militară, care este parte în acest caz, în termen de patru luni de la eliberarea hotărârii. Cu toate acestea, Curtea nu este convinsă că această distincție este de importanță crucială pentru analiza sa. 28. Curtea subliniază faptul că o hotărâre obligatorie și executivă ar trebui anulată numai în circumstanțe excepționale, în loc de a obține o decizie diferită în acest caz. În sistemul juridic rus, motivele pentru anularea sau modificarea hotărârilor de către instanțe de recurs se suprapun în mare măsură cu cele pentru anularea sau modificarea hotărârilor prin revizuire de supraveghere (în comparație cu art. 362 § 1 alineatul (4) și cu art. 387 din Codul de Procedură Civilă). Hotărârea din 14 aprilie 2003 a fost anulată prin revizuire de supraveghere din cauza aplicării necorespunzătoare a legii de fond. Acest defect ar fi putut fi rectificat în cadrul procedurii de recurs. Astfel, o situație în care hotărârea finală în favoarea reclamantului ar fi putut fi evitată, dacă unitatea militară ar fi depus un recurs obișnuit în termenul de zece zile legal. 29. Curtea observă, de asemenea, că Codul de Procedură Civilă Rusă permite unei părți să solicite revizuirea supravegherii chiar dacă nu a epuizat anterior procedura de recurs obișnuită. În acest caz, unitatea militară nu a exercitat dreptul de a depune un recurs obișnuit și a permis expirarea termenului legal de zece zile fără a contesta hotărârea din 14 aprilie 2003. În schimb, acesta a solicitat revizuirea supravegherii mai mult de patru luni mai târziu, după ce hotărârea în favoarea reclamantului a devenit obligatorie și executivă și după inițiarea procedurii de aplicare. Guvernul nu a semnat nicio circumstanță excepțională care ar fi împiedicat unitatea militară să utilizeze un recurs obișnuit în timp util (a se vedea, ca un caz similar, Nelyubin c. Rusia , nr. 14502/04 , 2 noiembrie 2006 . 30. Având în vedere aceste considerații, Curtea constată că, acordând solicitarea unității militare de a anula hotărârea din 14 aprilie 2003, Presidiumul Curții Militare a Comandamentului Moscova a încălcat principiul certitudinei juridice și „dreptul reclamantului la o instanță” în temeiul articolului 6 § 1 din convenție. Prin urmare, a existat o încălcare a acelui articol. art. 1 din Protocolul nr. 1 lit. (a) Admisibilitatea 31. Curtea observă că Guvernul a contestat aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din motivul că reclamantul nu a avut o „poziție” în sensul prevederii convenției invocate. În acest sens, Curtea constată că, deja în mai multe ocazii, a constatat că existența unei datorii confirmate de o hotărâre obligatorie și executivă constituie „poziția” a beneficiarului în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Bulgakova c. Rusia , nr. 69524/01, § 31, 18 ianuarie 2007, și Pravednaya c. Rusia , nr. 69529/01, § 38, 18 noiembrie 2004). Curtea nu vede niciun motiv să se depărteze de aceste concluzii în cazul în cauză și respinge obiecția Guvernului potrivit căreia plângerea reclamantului este incompatibilă ratione materiae cu art. 1 din Protocolul nr. 1. 32. Curtea observă, în continuare, că plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și nu este inadmisibil din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. (b) Merits 33. Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a drepturilor de proprietate ale reclamantului deoarece el nu a avut nici o „poziție”. Nici nu ar putea avea nici „așteptări juridice” pentru a beneficia de hotărâre, deoarece a fost eliberată ca urmare a unei erori judiciare evidente. 34. Curtea observă că existența unei datorii confirmate de o hotărâre obligatorie și executivă furnizează beneficiarului hotărârii o „așteptare legitimă” a faptului că datoria va fi plătită și constituie „pozițiile” ale beneficiarului în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Scăderea unei astfel de hotărâri constituie o ingerință în dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor (a se vedea, printre altele, Brumărescu , citat mai sus § 74 și Androsov c. Rusia , nr. 63973/00, § 69, 6 octombrie 2005). 35. Curtea observă că procedurile vizate de compensare pentru o alocație zilnică pentru serviciul militar al reclamantului în străinătate. S-a constatat că o sumă substanțială a fost plătită de către o instanță internă de la unitatea militară. Închiderea hotărârii executoare a frustrat faptul că reclamantul se bazează pe o decizie judiciară obligatorie și l-a privat de o oportunitate de a primi banii pe care se aștepta legitim să-l primească. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că anularea hotărârii din 14 aprilie 2003 prin revizuirea supravegherii a atribuit reclamantului o sarcină excesivă și, prin urmare, a fost incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 371.543.84 Rubles rus (RUB) în ceea ce privește prejudicii materiale, referindu-se la datoria de judecată nerambursată și la RUB 200.745.13, privind pierderile de inflație acumulate în timpul neexecuției hotărârii din 14 aprilie 2003. Guvernul a susținut în primul rând că nu ar trebui acordată nicio atribuire, deoarece hotărârea din 14 aprilie 2003 a fost anulată în mod legal și a remarcat că reclamantul nu a aplicat unei instanțe naționale cu o cerere de recalculare a sumei datorită inflației. Ei au susținut că, în calculul său, reclamantul nu se referă la nicio sursă oficială în ceea ce privește ratele de inflație din 2003-2007. Prin urmare, această parte a cererii sale ar trebui respinsă. În ceea ce privește afirmația privind prejudiciile morale, Guvernul a considerat că afirmația reclamantului este total excesivă și irezonabilă. 39. Curtea observă că, în acest caz, a constatat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 în sensul că atribuirea în favoarea reclamantului nu i-a fost plătită ca urmare a anulării hotărârii finale prin revizuirea supravegherii. 6 trebuie să se asigure că reclamantul este pus în poziția în care ar fi avut loc dacă cerințele de la art. 6 nu ar fi fost ignorate (a se vedea Piersack c. Belgia (art. 50), 26 octombrie 1984, § 12, Serie A nr. 85, și, mutatis mutandis, Gençel c. Turcia , nr. 53431/99, § 27, 23 octombrie 2003). Curtea constată că acest principiu se aplică și în acest caz, având în vedere încălcările constatate. Reclamantul a fost împiedicat să primească bani pe care îl aștepta legitim în temeiul hotărârii din 14 aprilie 2003. Curtea consideră că guvernul ar trebui să plătească hotărârea pronunțată în temeiul hotărârii din 14 aprilie 2003, adică RUB 371.543. 40. Curtea reamintește, de asemenea, că adecvarea compensației ar fi diminuată dacă ar fi plătită fără trimitere la diferite circumstanțe care ar putea reduce valoarea acesteia, cum ar fi o întârziere prelungită în aplicare (a se vedea Gizzatova c. Rusia , nr. 5124/03, § 28, 13 ianuarie 2005, și Metaxas c. Grecia , nr. 8415/02, § 36, 27 mai 2004). Având în vedere materialele în posesia sa și faptul că Guvernul nu a furnizat nicio obiecție la metoda de calcul a compensației reclamantului sau a prezentat orice altă sursă oficială pentru ratele inflației în perioada relevantă, Curtea condamnă, de asemenea, reclamantul RUB 200.745 în ceea ce privește prejudicii materiale, plus orice impozit care poate fi imputabil. 41. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul a suferit suferințele și frustrarea rezultate din anularea hotărârii finale din 14 aprilie 2003. Reclamantul a solicitat, de asemenea, RUB 10.000 pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 43. Guvernul nu a acceptat faptul că afirmațiile reclamantului în temeiul acestui șef erau rezonabile și justificate deoarece nu au fost depuse contracte de servicii între părți, susținând în continuare că nu era clar dacă avocatul reclamantului și-a reprezentat interesele în fața instanțelor interne și a Curții. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea totală a sumei solicitate, plus orice impozit care poate fi impugnabil reclamantului cu privire la această sumă. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza anulării hotărârii din 14 aprilie 2003; Hotărâri (a) că Statul pârât, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, plătește atribuirea acordată la reclamanții în favoarea în temeiul hotărârii din 14 aprilie 2003, adică RUB 371.543 (trei sute șaptezeci și șaptezeci și cinci sute și patruzeci și trei de ruble ruse); (b) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite, dacă este cazul, în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare: (i) RUB 200.745 (due sute mii șapte sute și patruzeci și cinci ruble ruse) în ceea ce privește prejudiciile materiale; (ii) 2000 EUR (2 mii euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) RUB 10.000 ( zece mii ruble ruse) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iv) orice impozit care poate fi imputabil reclamantului cu privire la sumele de mai sus; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă