ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2012

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 52/D din 28

februarie 2012, Tribunalul Bacău a dispus în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000,

modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnarea

inculpatului M.I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de dare de mită și a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe durata și în condițiile art.

71 alin. (1) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive,

de la 10 ianuarie 2012 la zi.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50

euro, consemnată la C.B. pe numele său, în baza Recipisei nr. 741425/1 din 12

ianuarie 2012, cât și a telefonului N. cu încărcătorul aferent.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 12.500 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 10.600 RON reprezintă

cheltuieli de urmărire penală.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul la data

de 10 ianuarie 2012, orele 14.21 a oferit denunțătorului L.N.S., agent șef

adjunct în cadrul Penitenciarului Bacău, suma de 50 euro, un telefon mobil

marca „N." și un încărcător aferent acestuia, pentru ca, acesta să le

remită deținutului M.J., încarcerat în această unitate de detenție pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

Această situație de

fapt a fost reținută pe baza denunțului agentului L.N.S., procesul-verbal de

identificare a celui poreclit „G.", procesul-verbal de verificare a

telefonului mobil, adresa și CD-ul ce conține listingul apelurilor telefonice

efectuate de inculpat și denunțător, Ordonanța provizorie nr. 15/P/2012 din 10

ianuarie 2012, copie DVD ce conține înregistrări audio-video în mediul

ambiental, copie DVD ce conține interceptări ale convorbirilor telefonice

conform ordonanței provizorii, procesele-verbale întocmite de DGA-SJA Bacău, cu

privire la efectuarea copiilor DVD-urilor sus-menționate, referatul de

confirmare a ordonanței provizorii, Încheierea din 12 ianuarie 2012 al

Tribunalului Bacău emisă în Dosarul nr. 39/2012, procese-verbale de redare în

formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în baza

Ordonanței procurorului nr. 15/P/2012 și CD-ul cu conținutul acestora,

procesul-verbal întocmit de DGA-SJA Bacău cu privire la examinarea

înregistratorilor audio-video în mediul ambiental, planșele fotografice cu

principalele momente ale acțiunii flagrante, Procesul-verbal de constatare al

infracțiunii flagrante, cu imagini de la această activitate, Recipisa de

consemnate nr. 741425/1 din 12 ianuarie 2012 a sumei de 50 euro, Chitanța nr.

369550/1 din 12 ianuarie 2012, declarația martorului denunțător L.N.S.,

declarațiile martorilor, adresa C/15822/PB Bacău din 10 ianuarie 2012 a

Penitenciarului Bacău, extras din ROI, anexa 1 cu privire la bunurile care pot

fi primite, achiziționate, păstrate și folosite de persoanele private de

libertate, toate coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut, în

mod constant, comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în

instanță.

În drept, instanța a

apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legii nr.

78/2000, modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., deoarece persoana căreia i s-au promis și remis banii, cu

titlu de mită, exercita o funcție publică în cadrul unei autorități publice, în

sensul art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2010 republicată.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dar și de prevederile art. 39 alin. (4) C. pen., care

se referă la pedeapsa în caz de recidivă neputând fi acordate circumstanțe

atenuante.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel, în termen legal inculpatul M.I.C. criticând hotărârea

atacată sub aspectul greșitei individualizări.

Prin Decizia penală

nr. 75 din 5 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Instanța de apel a

apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei întrucât au fost avute

în vedere de prima instanță toate criteriile care caracterizează

individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficiență, în mod

concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind

persoana inculpatului, respectându-se prin cuantumul stabilit și principiul

proporționalității.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel în termen legal, a declarat recurs, inculpatul

M.I.C. care a solicitat casarea acesteia în temeiul art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul reducerii

acesteia.

Recursul este

nefondat.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în mod corect, s-a reținut fapta și vinovăția

inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără

dubiu că inculpatul M.I.C., la data de 10 ianuarie 2012, orele 14.21 a oferit

denunțătorului L.N.S., agent șef adjunct în cadrul Penitenciarului Bacău, suma

de 50 euro, un telefon mobil marca „N." și un încărcător aferent acestuia,

pentru ca acesta să le remită deținutului M.J. - întrunește, în drept,

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr.

78/2000, modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

Critica formulată de

recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că, în speță,

s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor

criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită aplicată inculpatului M.I.C. a fost

stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii

infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele

acesteia.

De altfel, prin hotărârea

atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la infracțiunea dedusă

judecății care prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, cu atât

mai ridicat cu cât acțiunile infracționale comise de inculpat ce au constat în

încercarea de corupere a unui funcționar public cu statut special, lucrător în

cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor cu scopul introducerii în

Penitenciarul Bacău a unui telefon și încărcătorul aferent acestuia destinate

unui deținut, astfel că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate

inculpatului, precum și a modalității de executare ale acesteia, s-a făcut o

corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță

gradului de pericol social în concret al faptei comise, circumstanțelor reale

de săvârșire, urmările produse ca și consecință a săvârșirii acestei

infracțiuni, atitudinea de recunoaștere a inculpatului care s-a prevalat de

procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., dar și

multiplelor antecedente penale ale acestuia care demonstrează o perseverență

infracțională deosebită și implicit periculozitate socială sporită a

inculpatului.

În consecință, față

de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea

acesteia.

Neexistând alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 5

iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, să

fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 10 ianuarie 2012 la 14 septembrie 2012.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr.

75 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10

ianuarie 2012 la 14 septembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N