ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 52/D din 28 februarie 2012, Tribunalul Bacău a dispus în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului M.I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de dare de mită și a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen.

a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 10 ianuarie 2012 la zi. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 euro, consemnată la C.B. pe numele său, în baza Recipisei nr. 741425/1 din 12 ianuarie 2012, cât și a telefonului N. cu încărcătorul aferent. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 12.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 10.600 RON reprezintă cheltuieli de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul la data de 10 ianuarie 2012, orele 14.21 a oferit denunțătorului L.N.S., agent șef adjunct în cadrul Penitenciarului Bacău, suma de 50 euro, un telefon mobil marca „N." și un încărcător aferent acestuia, pentru ca, acesta să le remită deținutului M.J., încarcerat în această unitate de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza denunțului agentului L.N.S., procesul-verbal de identificare a celui poreclit „G.", procesul-verbal de verificare a telefonului mobil, adresa și CD-ul ce conține listingul apelurilor telefonice efectuate de inculpat și denunțător, Ordonanța provizorie nr. 15/P/2012 din 10 ianuarie 2012, copie DVD ce conține înregistrări audio-video în mediul ambiental, copie DVD ce conține interceptări ale convorbirilor telefonice conform ordonanței provizorii, procesele-verbale întocmite de DGA-SJA Bacău, cu privire la efectuarea copiilor DVD-urilor sus-menționate, referatul de confirmare a ordonanței provizorii, Încheierea din 12 ianuarie 2012 al Tribunalului Bacău emisă în Dosarul nr. 39/2012, procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în baza Ordonanței procurorului nr. 15/P/2012 și CD-ul cu conținutul acestora, procesul-verbal întocmit de DGA-SJA Bacău cu privire la examinarea înregistratorilor audio-video în mediul ambiental, planșele fotografice cu principalele momente ale acțiunii flagrante, Procesul-verbal de constatare al infracțiunii flagrante, cu imagini de la această activitate, Recipisa de consemnate nr. 741425/1 din 12 ianuarie 2012 a sumei de 50 euro, Chitanța nr. 369550/1 din 12 ianuarie 2012, declarația martorului denunțător L.N.S., declarațiile martorilor,

adresa C/15822/PB Bacău din 10 ianuarie 2012 a Penitenciarului Bacău, extras din ROI, anexa 1 cu privire la bunurile care pot fi primite, achiziționate, păstrate și folosite de persoanele private de libertate, toate coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut, în mod constant, comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță. În drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legii nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., deoarece persoana căreia i s-au promis și remis banii, cu titlu de mită, exercita o funcție publică în cadrul unei autorități publice, în sensul art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2010 republicată.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dar și de prevederile art. 39 alin. (4) C. pen., care se referă la pedeapsa în caz de recidivă neputând fi acordate circumstanțe atenuante. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal inculpatul M.I.C. criticând hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări. Prin Decizia penală nr. 75 din 5 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Instanța de apel a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei întrucât au fost avute în vedere de prima instanță toate criteriile care caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficiență, în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului, respectându-se prin cuantumul stabilit și principiul proporționalității.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel în termen legal, a declarat recurs, inculpatul M.I.C. care a solicitat casarea acesteia în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul reducerii acesteia. Recursul este nefondat. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în mod corect, s-a reținut fapta și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul M.I.C., la data de 10 ianuarie 2012, orele 14.21 a oferit denunțătorului L.N.S., agent șef adjunct în cadrul Penitenciarului Bacău, suma de 50 euro, un telefon mobil marca „N." și un încărcător aferent acestuia, pentru ca acesta să le remită deținutului M.J.

- întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Critica formulată de recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită aplicată inculpatului M.I.C.

a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia.

De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la infracțiunea dedusă judecății care prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, cu atât mai ridicat cu cât acțiunile infracționale comise de inculpat ce au constat în încercarea de corupere a unui funcționar public cu statut special, lucrător în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor cu scopul introducerii în Penitenciarul Bacău a unui telefon și încărcătorul aferent acestuia destinate unui deținut, astfel că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, precum și a modalității de executare ale acesteia, s-a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol social în concret al faptei comise, circumstanțelor reale de săvârșire, urmările produse ca și consecință a săvârșirii acestei infracțiuni, atitudinea de recunoaștere a inculpatului care s-a prevalat de procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., dar și multiplelor antecedente penale ale acestuia care demonstrează o perseverență infracțională deosebită și implicit periculozitate socială sporită a inculpatului. În consecință, față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia. Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 13 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2012 la 14 septembrie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2012 la 14 septembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2012. Procesat de GGC - N