ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2158/2012

Asupra recursurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 95 din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Bihor a fost condamnat inculpatul K.M.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1 lit. f) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza

art.

65

C. pen.

i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de

art.

64

alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b

)

, c

)

C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 16 iunie 2010 până la 16 decembrie 2010.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței dispusă prin încheierea de ședința din data de 14 decembrie 2010, pronunțată în prezentul dosar și rămasa definitiva prin decizia nr. 757/ R din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 357 C. proc. pen. s-a dispus menținerea masurilor asiguratorii luate prin ordonanța procurorului din data de 24 iunie 2010.

În baza art. 255 alin. 5 C. pen. a fost obligat inculpatul la restituirea echivalentului în lei la data plătii a sumei de 20.000 euro în favoarea martorului denunțător L.L., domiciliat în Belgia,  posesor al permisului de ședere nr. x.

S-a constatat restituirea sumei de 15.000 euro către martorul denunțător L.L.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, inculpatul K.M.I. a deținut funcția de președinte al Sindicatului Național „S.A.” ce ii reprezenta pe angajații grupului de firme SC H.E. SRL România încă de la înființarea acestuia în anul 2008. La sfârșitul anului 2009, intre sindicat, reprezentat de către inculpat, și patronat au demarat discuțiile pentru încheierea noului contract colectiv de munca la nivel de unitate, negocierile continuând și în cursul lunii ianuarie 2010. Pe parcursul acestor discuții, inculpatul a condiționat semnarea contractului în forma prezentata de către conducerea societății de plata unei sume în cuantum de 20.000 euro. Astfel, aceasta poziție, inculpatul a învederat-o martorului U.G., director general al SC H.E. SRL Oradea și colaborator al SC C.T. SRL Oradea, ce a declarat ca „în contextul purtării acestor negocieri, liderul de sindicat K.M.I. ne-a dat de înțeles că are de plătit rate la două bănci, având credite bancare de 20.000 euro fiecare, fiind dispus sa accepte condițiile impuse de conducerea grupului privind contractul colectiv de munca, daca îi vom achita o suma de bani pentru a-și îmbunătăți situația financiara. K.M. ne-a relatat în mai multe rânduri faptul ca are salariul diminuat ca urmare a neprestării activității de conducător auto, iar ratele la cele două bănci sunt restante și împovărătoare; în aceste condiții, ar fi dispus sa renunțe la solicitările aberante din contractul colectiv de munca propus inițial în schimbul stingerii a cel puțin un credit bancar din cele două existente”. De asemenea, martorul a mai arătat că același gen de discuții au avut loc și cu alte persoane din conducerea societății: „în luna ianuarie 2010 d-ul L.L. mi-a comunicat mie și lui S.O. faptul că a avut o discuție cu K.M. în care acesta a pretins suma de 20.000 euro pentru ca liderul de sindicat să semneze contractul colectiv de muncă în varianta propusă de conducerea firmei. Din câte cunosc, patronatul grupului SC H.E. SRL a fost de acord cu plata sumei precizate în vederea renunțării de către K.M.I. la solicitările inițiale privind contractul colectiv de muncă. Totodată L.L. ne-a comunicat și faptul că numitul K.M. a solicitat ca suma pretinsă de 20.000 euro să-i fie înmânată în numerar la sediul firmei și nu prin virament bancar.” Martorul U.G. și-a menținut declarația dată și în fața instanței subliniind că „fiind întrebat, precizez încă o dată că nici un moment nu am înțeles de la L. că acea sumă ar fi fost solicitată cu titlu de împrumut de către inculpatul K.. De asemenea, precizez că L. mi-a spus că ar fi vorba despre suma de 20.000 euro”. (fila 267).

Aceste declarații se coroborează pe deplin cu declarația martorului S.O.I., consilier juridic al grupului SC H.E. SRL ce a arătat că „în ziua de luni 11 ianuarie 2010 d-ul L.L., director al grupului SC H.E. SRL pentru Europa de Est și cel care coordonează activitatea de transport a firmei din Oradea mi-a comunicat faptul că în săptămâna anterioară a avut o discuție cu liderul de sindicat K.M. în care s-au înțeles ca în schimbul sumei de 20.000 euro pretinse de K.M. acesta să semneze în calitate de președinte al sindicatului „Speranța A.” contractul colectiv de muncă în varianta propusă de conducerea firmei … când K.M. a afirmat că este de acord cu condițiile propuse de patronat și inserate în contractul colectiv de muncă, s-a discutat și modalitatea în care K.M. va primi suma de 20.000 euro, respectiv această sumă să îi fie înmânată în numerar la sediul firmei și nu prin virament bancar. La această cerere expresă a lui K.M., eu sunt cel care am propus ca o modalitate de justificare a primirii sumei de bani un contract de împrumut, situație cu care K.M. a fost de acord… precizez că inițiativa întocmirii unui contract de împrumut  mi-a aparținut deoarece era singura modalitate ca firma să justifice achitarea unei sume de bani unui salariat și ridicarea acestor bani din bancă. S-a stabilit ca la data de 5 februarie 2010 să ne întâlnim pentru a semna contractul colectiv de muncă în varianta propusă de patronatul firmei și tot atunci K.M. urma să primească suma pretinsă de 20.000 euro”. Declarația este reiterată cu același conținut și în fața instanței când martorul a arătat că: „L.L. mi-a spus că s-a rezolvat din punctul lui de vedere problema contractului colectiv de muncă întrucât firma a fost de acord să plătească suma de 20.000 euro cerută de inculpatul K.M. pentru a se încheia acel contract în forma dorită de către firmă. Din discuțiile cu L.L. am înțeles că acea sumă era cerută de K.M. ca mită pentru încheierea contractului. Nu a fost vorba de un împrumut. Menționez că negocierile pentru încheierea contractului colectiv de muncă au început încă din decembrie 2009, însă în ianuarie la întâlnirile ce au urmat discuției pe care am amintit-o cu L.L., am observat o schimbare de atitudine la inculpat în sensul că, deși în decembrie inculpatul a avut o atitudine de a cere majorări salariale pe care societatea nu și le permitea, în ianuarie a avut o atitudine cooperantă. Menționez că la întâlnirile din ianuarie am fost prezent și eu, precum și U.G. alături de L.L. și K.M. În această perioadă am asistat la o nouă discuție între L. și K. în care i s-a spus inculpatului că firma este de acord să plătească acea sumă, respectiv 20.000 euro pentru semnarea contractului colectiv de muncă în varianta inițială propusă de firmă. Precizez că nu s-a folosit termenul de mită, șpagă sau un alt cuvânt sinonim, de asemenea nu s-a folosit nici cuvântul împrumut. Eu am fost cel care la această întâlnire am propus ca natura plății să fie cea a unui contract de împrumut pentru a putea fi operată din punct de vedere financiar contabil. Eu am propus ca acel contract de împrumut să fie încheiat în formă autentică la un notar, iar banii să fie virați în contul personal al inculpatului, însă acesta nu a fost de acord. Precizez că tot în a două jumătate a lunii ianuarie au mai fost circa două, trei întâlniri cu K.M. și cu L. la care s-a făcut referire la suma de 20.000 euro. La una dintre aceste întâlniri a fost prezent și U.G … discuțiile purtate au fost clare în ce privește natura plății ce urma să îi fie făcută lui K.M.”

Martorul L.L. a arătat că, în calitatea sa de director al firmei SC H.E. SRL a avut „discuții cu inculpatul privitor la negocierea contractului colectiv de muncă… La un moment dat, după primele întâlniri a avut loc o discuție doar cu K.M. la inițiativa sa și în lipsa celorlalți doi reprezentanți ai angajaților, respectiv S. și S.A., … mi-a cerut mie personal suma de 20.000 euro pentru a semna contractul colectiv de muncă în forma asupra căreia convenisem în discuțiile de până atunci … i-am răspuns inculpatului că mă voi consulta cu conducerea din Belgia.”

Urmare acestor discuții, în data de 5 februarie 2010 a avut loc întâlnirea dintre reprezentanții sindicatului - inculpatul K.M., B.I. și C.F.I. și reprezentanții firmei - L.L., U.G., S.O., S.C. și M.F. - în vederea încheierii și semnării contractului colectiv de muncă. Potrivit declarațiilor tuturor persoanelor mai sus arătate negocierile asupra conținutului acestui contract s-au purtat întreaga zi și s-au finalizat în cursul nopții în jurul orelor 2 a.m., însă forma semnată a fost cea propusă de către patronat ce prevedea o majorare salarială de 10%.

Potrivit declarației martorului U.G., după ce inculpatul K.M. a arătat că va semna contractul colectiv de muncă conform înțelegerii martorul L.L. l-a trimis pe U.G. acasă la contabila firmei - R.M., pentru a ridica cheile de la biroul acesteia și de la seif-ul din biroul acesteia unde se afla suma de 20.000 euro pregătită dinainte. Martorul U.G. a mai arătat că după ce s-a întors la sediul societății a verificat și a constatat existența sumei de 20.000 euro în seif, fapt pe care l-a comunicat martorului L.L.. În continuare, după semnarea în trei exemplare a contractului colectiv de muncă de către reprezentanții părților participante la negociere, martorul L.L. i-a înmânat inculpatului K.M. un plic în care se afla suma de 20.000 euro, semnându-se totodată și un contract de împrumut redactat de către martorul S.O.I.

Instanța a reținut, fără ca inculpatul să conteste această împrejurare, că atât încheierea contractului de împrumut, cât și plata efectivă a sumei de 20.000 euro au fost efectuate după plecarea celorlalți doi membrii de sindicat ce l-au asistat pe inculpatul K.M. pe parcursul întregii zile, precum și în timpul nopții până la finalizarea negocierilor.

Astfel, martorul C.F.I. a arătat că „negocierile au fost purtate de către liderul de sindicat - inculpatul K.M. cu conducerea firmei. Pe la 11 - 12 noaptea s-a ajuns la un acord cu privire la contractul colectiv de muncă și părțile au semnat acest contract, după care s-a băut ceva suc, cafea și imediat după semnare, noi, respectiv eu și B. am plecat acasă, ceilalți au mai rămas. Nu știu motivul pentru care nu a plecat toată lumea acasă … mie nu mi-a spus K.M. că a luat cu împrumut de la firmă vreo sumă de bani și nici nu am văzut ca în acea seară de 5 februarie să se fi întâmplat așa ceva” (fila 300). De asemenea, martorul B. Ioan a arătat că „spre seară părțile au ajuns la un acord asupra conținutului contractului colectiv de muncă, s-a semnat, după care eu și C. am plecat. Eu nu am văzut și nu am cunoștință ca în acea seară să se fi încheiat vreun contract de împrumut între inculpat și firmă” (fila 324).

De asemenea, instanța a mai reținut că acordarea acestui așa zis împrumut inculpatului K.M. are un caracter absolut singular în activitatea grupului de firme SC H.E. SRL - ce nici nu are ca obiect de activitate operațiuni de natura bancara, împrumuturi, etc. - fapt ce nici nu a fost contestat de altfel de către inculpat. Apărarea acestuia s-a limitat în această privință în a învedera împrejurarea că într-un alt caz în care față de un angajat s-a luat o măsură privativă de libertate în Serbia, firma a achitat o anumită sumă de bani pentru plata cauțiunii, fiind evident ca acea plata a avut o cu totul alta natura.

Inculpatul a mai invocat în sprijinul susținerilor sale că natura contractului de împrumut a fost într-adevăr reală, faptul că solicitarea sa a avut caracterul unui ajutor cerut de la firmă ca o compensație pentru regimul defavorabil la care a fost supus pe parcursul anilor 2009 și 2010. Astfel, inculpatul a arătat că nu i-au mai fost încredințate curse de efectuat, iar în aceste condiții veniturile sale au fost drastic diminuate, întrucât acestea depindeau de numărul curselor de transport efectuate. Într-adevăr apărarea sa este susținută de martora R.M.C. (fila 321) cea a arătat că „la sfârșitul anului 2009 inculpatul m-a contactat și mi-a cerut să intermediez o întâlnire cu administratorul la acea vreme al SC H.E. SRL … că dorește să solicite firmei o sumă de bani pentru a rambursa creditele pe care le are la bănci, sau pentru a-și rambursa ratele la zi către aceste bănci”. Solicitare pe care martora a transmis-o reprezentantului firmei, răspunsul acestuia fiind că „va continua să discute pe mai departe în mod direct cu inculpatul”. De asemenea, martorul S.C. a arătat că „în luna ianuarie 2010 am primit din partea d-lui K.M. o adresă către conducerea SC C.T. SRL prin care acesta solicita anumite despăgubiri, respectiv să fie ajutat datorită faptului că, pe perioada negocierilor (aproximativ 9 luni de zile) acesta nu a fost lăsat să conducă, iar ca și consecință a acestui fapt și-a încasat doar salariul fără să beneficieze de diurnă, veniturile fiindu-i mult diminuate, consecința acestui lucru el având probleme cu creditele la bănci)” (fila 106). Același martor a arătat că „în data de 5 februarie 2010 am fost solicitat să particip la ședința privind negocierea contractului colectiv de muncă … din câte am înțeles negocierile nu urmau să dureze foarte mult … dl. K.M. urma să accepte condițiile stabilite de societate în schimbul unei sume de bani”.

Instanța a reținut că împrejurarea reclamată de către inculpat și anume faptul că odată cu desemnarea sa ca lider sindicat nu a mai beneficiat de curse, situație în care veniturile sale s-au diminuat considerabil, poate fi reală, modalitatea în care societățile comerciale stabilesc retribuția angajaților putând conduce la o asemenea discrepante ca cele subliniate de către inculpat. Însă, aceste aspecte nu sunt de natura sa poată caracteriza în vreun fel conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită. Inculpatul nu putea să pretindă un beneficiu de orice fel, cu caracter personal, în condițiile în care avea un rol reprezentativ, negociind cu patronatul în numele tuturor membrilor de sindicat iar nu al sau propriu. Mai mult, în conținutul contractului colectiv de munca negociat nu s-a stipulat acordarea, printre altele, a vreunui drept la obținerea de împrumuturi financiare pentru liderul sindical.

Un alt fapt util stabilirii stării de fapt veridice în cauză este chiar conținutul contractului de împrumut întocmit și semnat în momentele imediat ulterioare semnării contractului colectiv de munca, mai precis lipsa stipulării oricărei dobânzi sau costuri pentru acordarea împrumutului și lipsa prevederii oricăror garanții reale.

Or, coroborându-se faptul cert al primirii sumei de 20.000 euro de către inculpat, cu conținutul discuțiilor purtate pe parcursul lunii decembrie 2009 și ianuarie 2010 așa cum reies acestea din declarațiile martorilor U.G., L.L. și S.C., S.O., cu modul în care s-a achitat aceasta suma - extrem de important: imediat după semnarea contractului colectiv de munca pe unitate, fără ca alte persoane neimplicate sa ia la cunoștința de acest așa zis împrumut (vezi cei doi membri de sindicat prezenți și ei la negocieri timp de peste 10 ore) - coroborat cu condițiile mai mult decât favorabile de acordare a așa zisului împrumut, cu împrejurarea ca nu a fost restituită nici măcar o rată în perioada ulterioară datei de 05 februarie 2010, cu împrejurarea că acordarea de împrumuturi nu face obiectul de activitate al firmelor din grupul SC H.E. SRL, instanța a reținut că natura acestei plăți nu a fost cea pretinsă de către inculpat, respectiv cu titlu de împrumut.

Cu toate că, la sfârșitul negocierilor din noaptea de 5/ 6 februarie 2010 inculpatul K.M. și-a exprimat acordul asupra conținutului contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pe care l-a și semnat, nu a aplicat pe acesta și ștampila sindicatului și nici nu a atașat actul de reprezentativitate pretextând că le-a uitat acasă. Ulterior, în zilele următoare a refuzat să completeze contractul colectiv de muncă cu cele de mai sus în vederea înregistrării, invocând dezacordul membrilor sindicatului vis - a vis de varianta semnată, dar a dat de înțeles reprezentanților firmei că ar fi de acord cu recunoașterea contractului colectiv de muncă semnat în condițiile remiterii altor sume de bani.

În data de 17 martie 2010 a fost înregistrat denunțul oral al martorului L.L., ce a arătat că în data de 5 februarie 2010 K.M.I. în calitate de președinte al sindicatului „Speranța A.” a pretins reprezentantului grupului de firme SC H.E. SRL suma de 20.000 euro pentru a renunța la unele cereri suplimentare nejustificate și ce nu puteau fi susținute de către firmă cu ocazia negocierilor pentru încheierea contractului colectiv de muncă. Martorul a mai arătat că, pentru buna desfășurare a activității comerciale a grupului de firme a acceptat oferirea sumei de mai sus, iar inculpatul K.M. a renunțat la toate solicitările inițiale. În aceeași zi a formulat un denunț în scris și martorul U.G. privind aceleași împrejurări.

Din luna martie și până în iunie 2010 între martorul L.L. și inculpatul K.M. au avut loc mai multe discuții în care reprezentantul grupului de firme SC H.E. SRL solicita ștampilarea contractului semnat în februarie 2010, iar inculpatul K.M. solicita achitarea, către el personal, a altor sume, respectiv 24.700 euro.

În aceste condiții, în data de 15 iunie 2010, martorul L.L. a acceptat solicitarea inculpatului K.M. Ioan și i-a predat acestuia un avans din suma de mai sus, în cuantum de 15.000 euro, inculpatul fiind surprins de către organele de urmărire penală sesizate cu banii asupra sa.

Nici de această dată inculpatul nu a negat primirea sumei de la martorul denunțător însă a pretins că a fost vorba tot de un împrumut sau de un „ajutor financiar“ (fila 345 decl. instanța - „în data de 15 iunie 2010 când am intrat în biroul managerului L. acesta a scos un plic alb, l-a desfăcut, mi-a spus ca îmi acorda ajutorul financiar pe care mi l-a promis iar eu voi semna contractul colectiv de munca. Declar și arăt încă o dată că acel ajutor financiar, acel împrumut primit de la domnul L. nu are nimic în comun cu încheierea contractului colectiv de munca … înainte de a pleca din biroul d-lui L. am luat acele bancnote de pe masa și le-am pus în plic și apoi în mapa”). Și în declarația din data de 08 septembrie 2010, inculpatul a arătat ca „i-am spus ca vreau suma de 24.700 euro ce reprezenta exact debitul pe care eu îl aveam față de o anumita banca, după care nefiind presat de banca, voi putea sta la negocieri, iar L. mi-a spus ca daca sunt de acord îmi da în două rate acest împrumut” - fila 239. Inculpatul a mai arătat în aceeași declarație ca „eu l-am întrebat pe L. ce-mi cere în schimbul acelui împrumut, iar acesta mi-a arătat contractul colectiv de munca, eu i-am spus ca acest lucru nu pot sa-l fac”, dar mai departe „arat ca primirea acelei sume de bani este răspunsul meu la oferta lui L., eu nu mă pretins acea suma”.

Însă, dincolo de aceste declarații relativ contradictorii, inculpatul și-a precizat mult mai bine poziția în convorbirile telefonice purtate cu martorul L.L. și în care, la întrebarea martorului „te întreb ce-mi dai înapoi pentru acești bani?” a răspuns ca „un contract bun pentru amândoi. Pentru tine și pentru mine” - fila 251 u.p. În discuția cu martorul G.I., inculpatul povestindu-i acestuia stadiul negocierilor cu reprezentanții patronatului i-a spus acestuia la un moment dat ca „Și … s-o revenit la problema care o fost … știi, cu suvenirul … Singura mea țintă este sa fac contractul colectiv de munca. Asta-i singura mea țintă. Pe lângă contractul colectiv de muncă, este foarte adevărat, și dacă vrei, îți dau și înscris, îmi mai șlefuiesc un pic confortul meu…Da, i-adevărat ca umblu un pic și după confortul meu, dar nu las și slujba mea” fila 257 u.p. În discuția telefonica din data de 19 martie 2010 dintre o persoana rămasa necunoscuta, membru de sindicat, și inculpat, în care acesta din urma ii dădea explicații cu privire la activitatea sindicala, a arătat ca „mi-au dat 20.000 euro…am contract de împrumut. Am dobânda la bani. Și dobânda ii mai mare ca la banca” - fila 264 u.p., deși așa cum am arătat mai sus, în înscrisul întocmit în februarie 2010 nu s-a consemnat nicio mențiune despre dobânda la împrumut.

Ca atare, instanța a reținut ca fapta inculpatului K.M.I., lider al Sindicatului Național „Speranța A.”, de a fi pretins și primit în data de 05 februarie 2010 suma de 20.000 euro pentru a semna contractul colectiv de munca la nivel de unitate în varianta propusă de către patronat și de a pretinde ulterior suma de 24.700 euro în același scop, din care a și primit suma de 15.000 euro în data de 15 iunie 2010 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. f) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. Din succesiunea evenimentelor descrise în starea de fapt, rezultă că fiecare din actele de pretindere și primire a acestor sume de bani a avut loc în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică dată prin actul de sesizare al instanței fiind corectă.

Sub aspectul individualizării judiciare, instanța a reținut ca și criterii de stabilire a gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite cuantumul relativ mare al sumelor ce au făcut obiectul pretinderii și luării de mita, calitatea inculpatului - lider al unui sindicat dar cu o reprezentare redusa, atitudinea mituitorilor - în acord cu acțiunea infracționala a inculpatului, mituitori ce nici nu au denunțat infracțiunea decât în momentul în care înțelegerea inițiala nu a fost respectata de către inculpat (chiar și atitudinea unora dintre membrii de sindicat ce nu s-au arătat revoltați față de împrejurarea ca inculpatul ar fi luat mita; „problema-i, de mine poți lua și 100.000 euro, sa-i fraierești, daca-s fraieri și vrea sa dea bani, dar vrem s-o ducem și noi bine” fila 268 u.p.), modalitatea concreta în care a fost comisa infracțiunea, urmarea produsa, poziția adoptata de către inculpat pe parcursul procesului penala vis a vis de acuzațiile aduse, lipsa antecedentelor penale. Astfel, ținând cont de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare.

De asemenea, ținându-se seama de persoana inculpatului, de comportamentul sau după comiterea infracțiunii, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment suficient pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, astfel încât a făcut aplicarea art. 86

1

și următoarele.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - serviciul teritorial Oradea și inculpatul K.M.

Direcția Națională Anticorupție - serviciul teritorial Oradea a solicitat admiterea apelului în sensul desființării sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim privativ de libertate și într-un cuantum sporit celui aplicat de instanța de fond. În motivare s-a arătat că hotărârea apelată este netemeinică prin prisma modului în care s-a înțeles să se procedeze la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și care denotă că, în concret nu se realizează nici funcțiile și nici scopurile pedepsei expres prevăzute în art. 52 C. pen.

Inculpatul K.M. a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune achitarea, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 8 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea s-au respins ca nefondate apelurile declarate de procuror și inculpat.

Instanța de prim control judiciar a reținut că probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea faptei de către inculpat, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost just individualizată.

Împotriva deciziei penale nr. 8 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - serviciul teritorial Oradea și inculpatul K.M.I.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - serviciul teritorial Oradea critică decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse care să fie executată în regim de detenție.

În motivarea recursului se arată că instanțele au ignorat pericolul social ridicat al faptei, calitatea deținută de inculpat, aceea de lider sindical, ce imprimă faptei un pericol social sporit, suma de bani pretinsă cu titlu de mită, precum și atitudinea procesuală a inculpatului.

Inculpatul K.M.I. critică hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de luare de mită, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există.

În drept, recursurile s-au întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Din probele administrate în cauză atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești rezultă fără dubiu că inculpatul K.M.I. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. f) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, inculpatul în calitate de lider al Sindicatului Național „Speranța A.” a pretins și primit la data de 5 februarie 2010 suma de 20.000 euro pentru a semna contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în varianta propusă de conducerea grupului de firme SC H.E. SRL, iar la data de 7 iunie 2010 a pretins încă 24.700 euro în același scop, bani din care a primit 15.000 euro la data de 15 iunie 2010, când a fost surprins în flagrant.

Inculpatul și-a întemeiat critica vizând netemeinicia hotărârii de condamnare pe dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută de instanțe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurentul inculpat se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Semnificative sub acest aspect sunt declarațiile martorilor L.L., U.G., S.C., S.O., R.M.C., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice aflate la filele 231-255 vol. I d.u.p. precum și cu procesul-verbal de prindere în flagrant din 15 iunie 2010.

Martorul L.L., managerul grupului de firme SC H.E. SRL, a arătat constant pe parcursul procesului penal că inculpatul a pretins și primit suma de 20.000 euro pentru încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în condițiile agreate de conducerea SC H.E. SRL, iar la data de 7 iunie 2010 a pretins în plus suma de 24.700 euro pentru finalizarea negocierilor și încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul SC H.E. SRL cu doar câteva modificări privind diurna și vechimea în muncă, față de ceea ce se negociase și semnase la data de 5 februarie 2010. În schimbul acestei sume, inculpatul a promis finalizarea contractului colectiv de muncă și o „liniște” în activitatea societății, fără procese și acțiuni sindicale.

Suma de bani primită de inculpat pentru încheierea contractului colectiv de muncă în forma agreată de patronat a fost disimulată într-un împrumut, încheindu-se contractul de împrumut din 5 februarie 2010, prin care firma C. îl împrumuta pe inculpat cu suma de 20.000 euro.

Împrumutul urma să fie restituit în rate lunare, fiind stabilită plata unei dobânzi de 2% pe lună în caz de neachitare a unei rate, iar în caz de nerambursare a împrumutului urma să se acopere creanța prin executarea silită.

Potrivit martorului L.L., la data de 10 iunie 2010 a discutat cu inculpatul despre solicitarea acestuia de a-i mai da 24.700 euro, propunându-i un avans de 5.000 euro. Inculpatul nu a fost de acord, solicitând în mod expres un avans de 15.000 euro, iar la data de 15 iunie 2010 a primit efectiv acești bani.

La aceeași dată, după primirea banilor, inculpatul s-a deplasat în biroul său situat în aceeași clădire, spunând că dorește justificarea primirii acestei sume, s-a întors cu contractul de împrumut întocmit la 5 februarie 2010, iar pe acest contract martorul a făcut mențiunea „15.000 euro” în dreptul sumei de „20.000 euro”, după care au semnat amândoi, declarație ce se coroborează cu contractul de împrumut aflat la filele 72-73 vol. I d.u.p.

Martorul L.L. și-a menținut declarațiile și cu ocazia confruntării cu inculpatul, confruntare realizată în cursul urmăririi penale.

În același sens sunt și declarațiile martorului U.G.

Acesta relatează că inculpatul a condiționat încheierea contractului colectiv de muncă în condițiile propuse de patronat de achitarea unei sume de bani întrucât avea credite la două bănci, rate restante și împovărătoare, iar salariul era diminuat ca urmare a neprestării activității de conducător auto.

Inculpatul a solicitat ca suma de 20.000 euro să-i fie remisă în numerar și nu prin virament bancar, iar conducerea grupului SC H.E. SRL a fost de acord.

Martorul S.O., juristul grupului de firme, a propus ca modalitate de justificare în contabilitate a sumei de 20.000 euro, ca plata acesteia să fie sub forma unui contract de împrumut, situație cu care inculpatul a fost de acord, solicitând totodată ca în contract să nu se treacă vreo dobândă la restituirea împrumutului și acesta să nu fie autentificat la notariat.

La data de 5 februarie 2010, cu ocazia negocierilor, inculpatul a solicitat drepturile din contractul înaintat anterior întrucât erau de față și ceilalți doi membrii de sindicat, respectiv martorii B.I. și C.F.I. Inculpatul i-a relatat martorului U.G. și celor din partea conducerii grupului de firme SC. H.E. SRL că totul decurge conform înțelegerii, însă „trebuia să joace teatru” pentru a se justifica față de cei doi membrii de sindicat.

Negocierile s-au purtat până târziu în noapte, la ora 23:00 inculpatul a părăsit ședința și a refuzat semnarea contractului, după care la scurt timp a revenit împreună cu cei doi membrii de sindicat și a semnat contractul în varianta propusă de patronat.

În noaptea de 5/ 6 februarie 2010, martorul S.O. i-a înmânat inculpatului contractul simulat de împrumut, acesta l-a citit și semnat, după care acestuia i s-a dat suma de 20.000 euro de către martorul L.L.

Inculpatul a refuzat să ștampileze contractul colectiv de muncă și să prezinte actul de reprezentare, iar ulterior a pretins suma de 24.700 euro pentru recunoașterea contractului colectiv de muncă semnat în condițiile arătate.

Martorul S.O.I. confirmă cele relatate de martorii U.G. și L.L. și a arătat că după primirea sumei de 20.000 euro în condițiile arătate, inculpatul s-a uitat cu atenție la bancnote, făcând remarca „să nu cumva să fie marcați”.

În prezența sa, inculpatul a afirmat că suma de 20.000 euro este prea mică, el având credite la bănci de 40.000 euro și că ar fi putut să ceară mai mult, astfel că a solicitat din nou altă sumă de bani.

Martora R.M.C. a arătat că la data de 4 februarie 2010, managerul L.L. i-a spus să aibă pregătită suma de 20.000 euro pentru că în ziua următoare urma să aibă nevoie de acești bani pentru a i se da inculpatului, cu condiția ca liderul sindical să fie de acord să semneze contractul colectiv de muncă.

Inculpatul recunoaște primirea banilor, dar se apără în sensul că aceștia au fost dați cu titlu de împrumut de către conducerea SC C.T. SRL

Susținerile inculpatului sunt contrazise de probele administrate în cauză și la care s-a făcut referire anterior coroborate cu împrejurarea că inculpatul nu a restituit nicio rată dintre cele stipulate în contractul de împrumut. Mai mult, acordarea de împrumuturi nici nu făcea obiectul de activitate al firmelor din grupul SC H.E. SRL, iar pe de altă parte nici nu au existat situații în care să se mai acorde astfel de împrumuturi.

Este de necontestat că în perioada respectivă, inculpatul a avut probleme financiare generate de restituirea a două credite bancare, însă probele administrate dovedesc fără dubiu că acesta a solicitat sumele respective de bani pentru a semna contractul colectiv de muncă în condițiile agreate de patronat, în calitatea sa de președinte al Sindicatului Național Speranța A.

În motivele de recurs, inculpatul arată că fapta nu există, aspect față de care solicită achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., or din probele administrate rezultă existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat cu intenție directă.

Inculpatul a mai arătat în motivele de recurs că procesul-verbal de prindere în flagrant din 15 iunie 2010 este lovit de nulitate absolută și a solicitat înlăturarea lui din materialul probator, însă Înalta Curte constată că și această critică este nefondată, procesul-verbal de prindere în flagrant fiind întocmit cu respectarea cerințelor legale.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată astfel că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, instanțele au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, sumele de bani pretinse și primite cu titlu de mită, calitatea avută de inculpat, faptul că mituitorii nu au denunțat fapta decât după ce înțelegerea inițială nu a fost respectată de către inculpat, dar și datele care circumstanțiază persoana acestuia.

Este real că inculpatul a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, dar pe de altă parte, Înalta Curte constată că acesta este la prima încălcare a legii penale, era încadrat în muncă, este integrat în societate, are trei copii minori în întreținere și este căsătorit, s-a implicat în soluționarea problemelor membrilor de sindicat, iar timpul petrecut în arest preventiv și obligațiile stabilite în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare pot garanta realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. fără a fi necesară executarea acesteia.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror și de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalt

a Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Oradea și de inculpatul

K.M.I.

împotriva deciziei penale

nr.

8/

A din 2 februari

e 2012 a Curții de Apel Oradea,

secția penală ș

i pentru

cauze

cu

minori

.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iunie 2012.