ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3695/2012

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.E. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, obligarea acesteia la

respectarea Hotărârii nr. 615 din 22 februarie 2010 a Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și a Hotărârii nr. 1879 din

16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat,

în esență, că, potrivit dispozițiilor hotărârilor judecătorești invocate, s-a

adresat pârâtei cu cerere, înregistrată sub nr. 986424 din 21 martie 2011,

pentru a-i fi eliberată copia dosarului Autorizației de construcție nr.

5s/36676 din 28 ianuarie 1977, precum și a Adresei nr. 13322-ind.-12-c din 21

octombrie 1996 și a actelor care stau la baza emiterii acestora, fără însă a-i

fi comunicate înscrisurile respective.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în ceea ce privește judecarea pe fond a cererii reclamantului, excepție

invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de

Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la

recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor

hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii,

instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei

cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Or, cererea reclamantului, prin care se

solicită executarea dispozițiilor unor hotărâri judecătorești, în speță

comunicarea, de către autoritatea pârâtă, a unor documente, nu face parte din

cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

Aceste dispoziții, imperative, structurează

competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce

privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele

lato sensu ale autorităților publice, sferă ce include și refuzul de a

soluționa o cerere.

De asemenea, art. 24 din Legea nr. 554/2004

reglementează și situația în care autoritatea publică este obligată, ca efect

al unei hotărâri judecătorești, să elibereze un înscris sau să efectueze o

operațiune administrativă.

Pentru aceste considerente, față de obiectul

cererii reclamantului și având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate

publică locală, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 raportat la art. 2 lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza spre competentă

soluționare către Tribunalul București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal, această instanță fiind în măsură să examineze fondul

cererii formulate de reclamantul S.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența soluționării cauzei

privind pe S.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București în

favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ