ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3695/2012

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, obligarea acesteia la respectarea Hotărârii nr. 615 din 22 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și a Hotărârii nr. 1879 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că, potrivit dispozițiilor hotărârilor judecătorești invocate, s-a adresat pârâtei cu cerere, înregistrată sub nr. 986424 din 21 martie 2011, pentru a-i fi eliberată copia dosarului Autorizației de construcție nr. 5s/36676 din 28 ianuarie 1977, precum și a Adresei nr. 13322-ind.-12-c din 21 octombrie 1996 și a actelor care stau la baza emiterii acestora, fără însă a-i fi comunicate înscrisurile respective. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește judecarea pe fond a cererii reclamantului, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc.

civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale. Or, cererea reclamantului, prin care se solicită executarea dispozițiilor unor hotărâri judecătorești, în speță comunicarea, de către autoritatea pârâtă, a unor documente, nu face parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.” Aceste dispoziții, imperative, structurează competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităților publice, sferă ce include și refuzul de a soluționa o cerere.

De asemenea, art. 24 din Legea nr. 554/2004 reglementează și situația în care autoritatea publică este obligată, ca efect al unei hotărâri judecătorești, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă. Pentru aceste considerente, față de obiectul cererii reclamantului și având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică locală, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare către Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, această instanță fiind în măsură să examineze fondul cererii formulate de reclamantul S.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența soluționării cauzei privind pe S.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ