ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2019

Ședința publică din data de 6 iunie 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 27/2019, pronunțată la data de 30 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2014, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 407 din 5.11.2018, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2014, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, în termen, creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI, la data de 25 mai 2017, (data poștei înscrisă pe plicul de expediere, dosar nr. x/2017 al I.C.C.J., secția I civilă), motivele cererii de revizuire fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată.

În cererea de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile pct. 8 al art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ., revizuenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI a relevat scurtă prezentare a situației de fapt și a invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța a pronunțat o hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive pronunțate de o instanță de același grad (art. 509, alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.) și, în acest fel, a pronunțat o hotărâre potrivnică celei pronunțate în dosarul civil nr. x/2014, dosar ce a avut ca obiect contestațiile la tabelul preliminar al creanțelor formulate de mai mulți creditori, printre care, și instituția revizuentă.

Astfel, a arătat revizuenta, se constată că a fost statuat judecătorește, în mod definitiv, că rangul creanței A.N.A.F. este de creanță garantată, și nu de creanță bugetară, iar cuantumul acesteia este de 25.714.176,47 RON, iar nu 11.890.512,61 RON, astfel cum a fost înscris în tabel.

Revizuenta a susținut că hotărârea atacată prin prezenta cerere de revizuire nu respectă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231/A/23.09.2015, în cele două cauze existând o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză, arătând că, în cauză, în disprețul celor stabilite de instanța judecătorească în cadrul dosarului civil nr. x/2014, administratorul judiciar a înscris în tabelul definitiv al creanțelor drept creanță necondiționată admisă pentru A.N.A.F. doar suma de 11.890.512,61 RON, deși prin decizia civilă nr. 231/A/23.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați în acest din urmă dosar (la care face referire, de altfel, și administratorul judiciar, și instanța de fond), hotărâre definitivă, instanța a dispus înscrierea creditoarei A.N.A.F. în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei cu o creanță garantată în sumă de 25.714.176,47 RON.

Solicită revizuenta a se observa că prin decizia civilă a cărei revizuire o cere, este pusă la îndoială judecata din dosarul civil nr. x/2014, soluționat printr-o decizie definitivă, arătându-se că, deși au pronunțat respectiva decizie, instanțele din acel dosar nu au avut în vedere rapoartele de evaluare a bunurilor debitoarei, fiind, astfel repus în discuție fondul cauzei dosarului respectiv.

În cuprinsul considerentelor avute în vedere de către Curtea de Apel Galați în decizia civilă nr. 231/A/23.09.2015 s-a menționat, fără echivoc, că A.J.F.P. Galați a făcut dovada instituirii sechestrelor asupra bunurilor debitoarei A. S.A. și că, în aceste condiții, rangul corect al creanței în sumă de 25.714.176,47 RON este acela de creanță garantată.

În lumina celor arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 513 din Noul C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 27 din 30.01.2019 pronunțate de către Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, și, constatând încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, să se dispună în consecință, menționând, totodată, că, prin contestația formulată a solicitat dispunerea înscrierii în tabelul definitiv al creanțelor a sumei totale de 25.714.176,47 RON, drept creanță garantată aparținând A.N.A.F., cu recalcularea procentelor corespunzătoare, conform dispozițiilor art. 73- 75 din Legea nr. 85/2006 și celelalte prevederi legale menționate, în acord cu cele stabilite deja prin decizia civilă nr. 231/A/23.09.2015 a Curții de Apel Galați, definitivă.

Legal citată, intimata S.C. A. S.A. - prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. S.P.R.L. nu a formulat întâmpinare la cererea de revizuire.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., invocat de revizuenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI ca temei al cererii sale, reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei menționate, autoritatea de lucru judecat presupune în mod necesar existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) Noul C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte reține că, pentru a fi operant motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., este obligatoriu ca cea dintâi hotărâre pronunțată să nu fi fost cunoscută și avută în vedere la soluția dată prin cea de-a doua, astfel încât, dacă instanța ar fi cunoscut despre pronunțarea ei, să fi ajuns la o altă soluție.

Or, în speță, este necontestat faptul că instanța care a pronunțat hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire (Decizia civilă nr. 27/2017 a Curții de Apel Galați) a fost învestită și a analizat existența autorității de lucru judecat în privința cererii formulate, prin raportare la hotărârea anterioară (Decizia civilă nr. 231/A din 23.09.2015 a aceleiași Curți de Apel).

Prin decizia civilă nr. 27/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă s-a apreciat că nu se poate reține puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231/A din 23.09.2015 a Curții de Apel Galați, întrucât, această din urmă decizie nu a avut în vedere existența rapoartelor de evaluare atunci când a stabilit caracterul garantat al întregii creanțe de 25.714.176,47 RON a creditorului A.J.F.P. GALAȚI.

Așadar, în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța a cercetat autoritatea de lucru judecat, sub ambele sale efecte (pozitiv și negativ) cu referire la problemele de drept dezlegate în litigiul ce a fost finalizat prin decizia nr. 231/A din 23.09.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Aplicând în drept art. 41 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2006 pentru situația de fapt a existenței evaluărilor, instanța a considerat că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 231/A din 23.09.2015, reținându-se, astfel, că nu se impune niciunul dintre efectele autorității de lucru judecat.

În analizarea condițiilor de admisibilitate a revizuirii pentru motivul întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., se reține că cererea este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității de lucru judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție.

Această condiție de admisibilitate derivă din faptul că, în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata caracteristic hotărârilor judecătorești definitive, vizate de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

Astfel învestită, instanța anterioară a făcut verificări de fapt și de drept, identificând statuările învestite cu efectul autorității de lucru judecat care însoțesc o hotărâre definitivă ce tranșează un litigiu, fără ca revizuenta să poată pretinde o altă situație juridică (sub aspectul readucerii în discuție a acestei excepții).

De aceea, susținerea revizuentei se bazează pe confuzia și ignorarea de către aceasta a modalității în care se repercutează efectul pozitiv al lucrului deja judecat asupra judecăților ulterioare, condiția referitoare la necunoașterea hotărârii mai înainte pronunțate de către instanța a cărei retractare se cere, nefiind îndeplinită.

Motivul 8. de revizuire, potrivit cu care:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.", reflectă importanța acordată autorității de lucru judecat, a cărei incidență nu poate fi înlăturată prin aplicarea principiului non reformatio in peius.

Reglementată pentru prima oară în C. civ. principal efect al hotărârii judecătorești, dar și ca excepție absolută, autoritatea de lucru judecat are l bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată (din rațiuni pentru a se evita un șir nesfârșit de procese, cu pericolul de a se pronunța hotărâri contradictorii) a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Astfel fiind, în ipoteza în care s-ar realiza o examinare a legalității și temeiniciei asupra modului în care instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, a tranșat chestiunile derulate de-a lungul timpului între părți, instanța de revizuire ar exercita o competență specifică instanței de control judiciar.

Însă, procedând în acord cu dispozițiile procedurale, instanța de revizuire concluzionează în sensul că, subsumat cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu are competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice- în opinia revizuentei, pentru a decide care este cea corectă, întrucât scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în M. Of. nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, § 23 - 24, publicată în M. Of. nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Înalta Curte reține că cererea de revizuire formulată nu poate fi primită nici din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., text invocat de revizuentă ca temei al demersului său judiciar.

Potrivit acestui text, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a două instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Se observă că revizuenta pretinde că aceasta este și situația regăsită în cauza dedusă judecății, deoarece afirmă că după pronunțarea deciziei civile nr. 231/A din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, ar fi fost soluționată în sens contrar, o cauză având același obiect, și, astfel, hotărârea pronunțată încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Or, în cauză, se constată că nu sunt întrunite condițiile privind tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judecat și, subsecvent acesteia, incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. în ceea ce privește soluția pronunțată în cel de-al doilea litigiu.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul revizuirii este legală, nefiind identificate motive de retractare în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 513 alin. (3) Noul C. proc. civ., va fi respinsă cererea de revizuire formulată în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI împotriva deciziei civile nr. 27/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2019.