ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3067/2014

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 iunie 2014, revizuenta SC L. SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 651R din 21 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. În drept a invocat dispozițiile art. 322 pot. 7 C. proc. civ.

În motivare a susținut că prin Decizia nr. 3037/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost recunoscut dreptul de proprietate al SC L. SRL asupra spațiului comercial situat în municipiul Brașov, Str. R., iar decizia ce se solicită a fi revizuită, respectiv Decizia nr. 651 din 21 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a nesocotit decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus recunoașterea dreptului de proprietate al pârâților R.Ș.E.H., J.V.H., C.H.H. și G.S.G.H., moștenitorii defuncților B.A.G. și J.S.H., desființând contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC L. SRL. În acest fel, s-a arătat de către revizuentă, Curtea de Apel Brașov, desființând contractul, a încălcat principiul autorității de lucru judecat, dreptul constituțional care garantează dreptul de proprietate legal obținut și stabilitatea circuitului civil.

Hotărârea Curții de Apel Brașov nu a avut în vedere înscrisurile de la dosar, din care rezultă fără echivoc dreptul de proprietate al SC L. SRL asupra spațiului comercial sus-menționat. De asemenea, s-a susținut că decizia instanței de apel conține erori cu privire la situația de fapt și este în mod neîndoielnic contradictorie cu Decizia nr. 3037/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, înscrierea dreptului recurenților (intimați în cererea de revizuire) în cartea funciară a fost făcută în condițiile în care aceștia cunoșteau că SC L. SRL avea un drept de proprietate consfințit irevocabil prin Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Deși deciziile Înaltei Curți sunt obligatorii potrivit art. 330 alin. (4) C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov a ignorat decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, și aplicabilitatea unei legi în vigoare (Legea nr. 133/1999). Astfel a fost respinsă cererea de repunere în termenul de prescripție și nu s-a avut în vedere că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu exista nicio notare în cartea funciară; nu s-a avut în vedere că la acea dată, prin Hotărârea nr. 536/1998, Consiliul Județului Brașov respinsese recurenților (intimați) cererea de restituire în natură întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 112/1995. Această hotărâre nu a fost contestată de intimați.

Revizuenta a mai arătat că, deși Curtea de Apel Brașov a reținut că intimații au făcut înscrierea în CF cu rea-credință și au primit decizia de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 419/2005, emisă de R. Brașov (cu excepția spațiului ocupat de SC L. SRL), totuși a pronunțat o decizie contrară celei a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a recunoscut dreptul de proprietate al SC L. SRL cu privire la spațiul comercial situat în municipiul Brașov, Str. R. Prin întâmpinare intimații au susținut că cele două hotărâri pretins potrivnice sunt date în pricini diferite cu obiecte și cauze diferite, solicitând respingerea cererii de revizuire.

S-a arătat că, prin Decizia Înaltei Curți nr. 3037/2007, a fost admis apelul declarat de apelanta SC L. SRL, păstrându-se hotărârea primei instanțe, în sensul că cererea intimaților pentru nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat după apariția Legii nr. 10/2001, a fost respinsă ca prescrisă, iar cererea de repunere în termenul de prescripție a fost de asemenea respinsă. Nu s-au analizat aspecte de fond privind contractul de vânzare-cumpărare. Cauza a avut ca obiect cererea intimaților privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

Prin Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014 s-a consacrat caracterul irevocabil al respingerii cererii de rectificare a CF formulată de SC L. SRL, în calitate de reclamantă, s-a admis în parte cererea reconvențională a intimaților în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă-reconvențională SC L. SRL Brașov să lase în deplină proprietate și posesie pârâților-reclamanți-reconvenționali imobilul spațiu comercial situat în Brașov, str. R., înscris în CF X1 Brașov sub nr. top X2. Cererea reconvențională a intimaților s-a concretizat în cererea de revendicare formulată de proprietarul tabular al imobilului (dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară) împotriva SC L. SRL, care invocă dreptul propriu decurgând din contract.

Cererea de rectificare a CF formulată de SC L. SRL a fost respinsă. Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte reține următoarele: În speță se invocă contrarietatea dintre Decizia nr. 651R din 21 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, și Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Cu referire la decizia atacată cu revizuire se constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 martie 2012 la Judecătoria Brașov, reclamanta S.C. L. SRL a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții R.Ș.E.H., J.V.H., C.H.H.

și G.S.G.H., să se dispună radierea înscrierilor din CF nr. X1 Brașov, top X2 prin care s-au înscris ca proprietari pârâții, deși proprietară era reclamanta. În drept au fost invocate dispozițiile art. 908 pct. 2 C. civ. și ale art. 51 din Legea nr. 7/1996. Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând lăsarea în posesie a imobilului situat în Brașov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Brașov, top X2 și restituirea fructelor (chiriei) începând cu data de 19 ianuarie 2011 până la predarea imobilului, cu cheltuieli de judecată. În drept au invocat dispozițiile art. 563 alin. (1), art. 908 pct. 2 și 948 alin. (3), (4) și (5) nou C. civ.

Prin Sentința nr. 9154 din 31 mai 2013 Judecătoria Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, a respins acțiunea precizată și cererea reconvențională, a respins excepția autorității de lucru judecat, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe pârâții au formulat apel, care a fost respins prin Decizia nr. 423/Ap din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă. Pârâții au declarat recurs împotriva acestei decizii, iar prin Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte recursul, modificând în parte decizia în sensul că a admis în parte apelul declarat de pârâți, a schimbat în parte sentința, a admis în parte cererea reconvențională.

A obligat-o pe reclamanta SC L. SRL Brașov să lase în deplină proprietate și posesie pârâților imobilul spațiu comercial situat în Brașov str. R. înscris în CF nr. X1 Brașov sub nr. top. X2. A obligat-o pe reclamantă să achite pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 5.699 RON la fond, 2.850 RON în apel și 2.850 RON în recurs. A respins restul pretențiilor și a menținut celelalte dispoziții. Pricina finalizată cu Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost inițiată de acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin care reclamantele B.A.G. și J.S.H.

au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, SC L. SRL și SC R. SRL Brașov să se dispună constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2002 încheiat de pârâtele SC L. SRL și SC R. SRL Brașov având ca obiect imobilul situat în Brașov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Brașov, top X2. Prin Sentința civilă nr. 1047/C din 6 iunie 2006 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de repunere în termenul de prescripție, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins acțiunea, precizată și a obligat reclamantele la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC L. SRL.

Prin Decizia nr. 158/AP din 12 decembrie 2006 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis cererea de repunere în termenul de prescripție, a admis apelul reclamantelor împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Prin Decizia nr. 3037 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins recursul declarat de reclamanta B.A.G. și moștenitorii reclamantei J.S.H.: R.Ș.E.H., J.V.H., C.H.H. împotriva Deciziei nr. 158/AP din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Au fost admise recursurile declarate de pârâtele SC L. SRL și SC R. SRL împotriva aceleiași decizii, a fost modificată decizia recurată în sensul că a fost respins apelul reclamanților împotriva Sentinței nr. 1047/C din 6 iunie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de prescripție și a fost menținută sentința. În speță se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire. Astfel, revizuirea, întemeiată pe dispozițiile ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: există hotărâri judecătorești definitive și potrivnice, date în dosare deosebite în una și aceeași pricină; există triplă identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată, aceasta nu a format obiect de dezbatere.

Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea principiului puterii lucrului judecai și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. În speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege menționat și anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză. Sintetizând expunerea paralelă rezumativă a celor două pricini se reține că obiectul și cauza sunt diferite. Astfel, în pricina finalizată cu Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a solicitat prin acțiune de către SC L. SRL ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții R.Ș.E.H., J.V.H., C.H.H.

și G.S.G.H., să se dispună radierea înscrierii în cartea funciară nr. X1 Brașov, top X2 a dreptului de proprietate al pârâților. În drept au fost invocate dispozițiile art. 908 pct. 2 C. civ. și ale art. 51 din Legea nr. 7/1996. Cu referire la dosarul finalizat cu Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, se constată că a avut la bază acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, de către reclamantele B.A.G. și J.S.H., care au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, SC L. SRL și SC R. SRL Brașov să se dispună constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2002 încheiat de pârâtele SC L. SRL și SC R. SRL Brașov având ca obiect imobilul situat în Brașov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Brașov, top X2.

Prin urmare, se constată că primul proces a avut ca obiect în esență, o cerere de revendicare imobiliară întemeiată pe respectarea dreptului de proprietate, în vreme ce al doilea proces a avut ca obiect o cerere de constatare a nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, pentru nerespectarea condițiilor de valabilitate edictate pentru încheierea sa valabilă. Întrucât nu este îndeplinită cerința triplei identități sub aspectul obiectului și cauzei celor două procese, nu se impune examinarea celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta urmând a fi respinsă. Cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, urmează a fi respinsă întrucât aceștia nu au depus la dosar înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC L. SRL împotriva Deciziei nr. 651R din 21 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ