ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3067/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de

Casație și Justiție la data de 18 iunie 2014, revizuenta SC L. SRL a solicitat

revizuirea Deciziei nr. 651R din 21 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale, în raport de Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

În drept a invocat

dispozițiile art. 322 pot. 7 C. proc. civ.

În motivare a

susținut că prin Decizia nr. 3037/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost recunoscut dreptul de proprietate al SC L. SRL asupra spațiului comercial

situat în municipiul Brașov, Str. R., iar decizia ce se solicită a fi

revizuită, respectiv Decizia nr. 651 din 21 mai 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov a nesocotit decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și a

dispus recunoașterea dreptului de proprietate al pârâților R.Ș.E.H., J.V.H.,

C.H.H. și G.S.G.H., moștenitorii defuncților B.A.G. și J.S.H., desființând

contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC L. SRL.

În acest fel, s-a

arătat de către revizuentă, Curtea de Apel Brașov, desființând contractul, a

încălcat principiul autorității de lucru judecat, dreptul constituțional care

garantează dreptul de proprietate legal obținut și stabilitatea circuitului

civil.

Hotărârea Curții de

Apel Brașov nu a avut în vedere înscrisurile de la dosar, din care rezultă fără

echivoc dreptul de proprietate al SC L. SRL asupra spațiului comercial

sus-menționat.

De asemenea, s-a

susținut că decizia instanței de apel conține erori cu privire la situația de

fapt și este în mod neîndoielnic contradictorie cu Decizia nr. 3037/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, înscrierea dreptului recurenților

(intimați în cererea de revizuire) în cartea funciară a fost făcută în

condițiile în care aceștia cunoșteau că SC L. SRL avea un drept de proprietate

consfințit irevocabil prin Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Deși deciziile

Înaltei Curți sunt obligatorii potrivit art. 330 alin. (4) C. proc. civ.,

Curtea de Apel Brașov a ignorat decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, și aplicabilitatea

unei legi în vigoare (Legea nr. 133/1999). Astfel a fost respinsă cererea de

repunere în termenul de prescripție și nu s-a avut în vedere că la data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu exista nicio notare în cartea

funciară; nu s-a avut în vedere că la acea dată, prin Hotărârea nr. 536/1998,

Consiliul Județului Brașov respinsese recurenților (intimați) cererea de

restituire în natură întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 112/1995. Această

hotărâre nu a fost contestată de intimați.

Revizuenta a mai

arătat că, deși Curtea de Apel Brașov a reținut că intimații au făcut

înscrierea în CF cu rea-credință și au primit decizia de reconstituire a

dreptului de proprietate nr. 419/2005, emisă de R. Brașov (cu excepția

spațiului ocupat de SC L. SRL), totuși a pronunțat o decizie contrară celei a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a recunoscut dreptul de proprietate

al SC L. SRL cu privire la spațiul comercial situat în municipiul Brașov, Str.

R.

Prin întâmpinare

intimații au susținut că cele două hotărâri pretins potrivnice sunt date în

pricini diferite cu obiecte și cauze diferite, solicitând respingerea cererii

de revizuire.

S-a arătat că, prin

Decizia Înaltei Curți nr. 3037/2007, a fost admis apelul declarat de apelanta

SC L. SRL, păstrându-se hotărârea primei instanțe, în sensul că cererea

intimaților pentru nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat după

apariția Legii nr. 10/2001, a fost respinsă ca prescrisă, iar cererea de

repunere în termenul de prescripție a fost de asemenea respinsă. Nu s-au

analizat aspecte de fond privind contractul de vânzare-cumpărare. Cauza a avut

ca obiect cererea intimaților privind constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare.

Prin Decizia nr.

651/R din 21 mai 2014 s-a consacrat caracterul irevocabil al respingerii

cererii de rectificare a CF formulată de SC L. SRL, în calitate de reclamantă,

s-a admis în parte cererea reconvențională a intimaților în sensul că a fost

obligată reclamanta-pârâtă-reconvențională SC L. SRL Brașov să lase în deplină

proprietate și posesie pârâților-reclamanți-reconvenționali imobilul spațiu

comercial situat în Brașov, str. R., înscris în CF X1 Brașov sub nr. top X2.

Cererea reconvențională a intimaților s-a concretizat în cererea de revendicare

formulată de proprietarul tabular al imobilului (dreptul de proprietate fiind

înscris în cartea funciară) împotriva SC L. SRL, care invocă dreptul propriu

decurgând din contract. Cererea de rectificare a CF formulată de SC L. SRL a

fost respinsă.

Examinând

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte reține următoarele:

În speță se invocă

contrarietatea dintre Decizia nr. 651R din 21 mai 2014 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, și Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Cu referire la

decizia atacată cu revizuire se constată că, prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 27 martie 2012 la Judecătoria Brașov,

reclamanta S.C. L. SRL a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în

contradictoriu cu pârâții R.Ș.E.H., J.V.H., C.H.H. și G.S.G.H., să se dispună

radierea înscrierilor din CF nr. X1 Brașov, top X2 prin care s-au înscris ca

proprietari pârâții, deși proprietară era reclamanta.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 908 pct. 2 C. civ. și ale art. 51 din Legea nr.

7/1996.

Pârâții au formulat

întâmpinare și cerere reconvențională solicitând lăsarea în posesie a

imobilului situat în Brașov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Brașov, top X2 și

restituirea fructelor (chiriei) începând cu data de 19 ianuarie 2011 până la

predarea imobilului, cu cheltuieli de judecată.

În drept au invocat

dispozițiile art. 563 alin. (1), art. 908 pct. 2 și 948 alin. (3), (4) și (5)

nou C. civ.

Prin Sentința nr.

9154 din 31 mai 2013 Judecătoria Brașov a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, a

respins acțiunea precizată și cererea reconvențională, a respins excepția

autorității de lucru judecat, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată.

Împotriva acestei

sentințe pârâții au formulat apel, care a fost respins prin Decizia nr. 423/Ap

din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Pârâții au declarat

recurs împotriva acestei decizii, iar prin Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte recursul,

modificând în parte decizia în sensul că a admis în parte apelul declarat de

pârâți, a schimbat în parte sentința, a admis în parte cererea reconvențională.

A obligat-o pe reclamanta SC L. SRL Brașov să lase în deplină proprietate și

posesie pârâților imobilul spațiu comercial situat în Brașov str. R. înscris în

CF nr. X1 Brașov sub nr. top. X2. A obligat-o pe reclamantă să achite pârâților

cheltuieli de judecată în sumă de 5.699 RON la fond, 2.850 RON în apel și 2.850

RON în recurs. A respins restul pretențiilor și a menținut celelalte

dispoziții.

Pricina finalizată cu

Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, a fost inițiată de acțiunea înregistrată la

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin care

reclamantele B.A.G. și J.S.H. au solicitat în contradictoriu cu pârâții

Municipiul Brașov, SC L. SRL și SC R. SRL Brașov să se dispună constatarea

nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2002

încheiat de pârâtele SC L. SRL și SC R. SRL Brașov având ca obiect imobilul

situat în Brașov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Brașov, top X2.

Prin Sentința civilă

nr. 1047/C din 6 iunie 2006 Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins cererea de repunere în termenul de prescripție,

a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins acțiunea,

precizată și a obligat reclamantele la plata cheltuielilor de judecată către

pârâta SC L. SRL.

Prin Decizia nr.

158/AP din 12 decembrie 2006 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis

cererea de repunere în termenul de prescripție, a admis apelul reclamantelor

împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Prin Decizia nr. 3037

din 30 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a fost respins recursul declarat de reclamanta B.A.G. și

moștenitorii reclamantei J.S.H.: R.Ș.E.H., J.V.H., C.H.H. împotriva Deciziei

nr. 158/AP din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca

nefondat. Au fost admise recursurile declarate de pârâtele SC L. SRL și SC R.

SRL împotriva aceleiași decizii, a fost modificată decizia recurată în sensul

că a fost respins apelul reclamanților împotriva Sentinței nr. 1047/C din 6

iunie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de prescripție

și a fost menținută sentința.

În speță se constată

că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, revizuirea,

întemeiată pe dispozițiile ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă

sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: există hotărâri judecătorești

definitive și potrivnice, date în dosare deosebite în una și aceeași pricină;

există triplă identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea

proces nu s-a invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost

ridicată, aceasta nu a format obiect de dezbatere.

Prin urmare,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în

respectarea principiului puterii lucrului judecai și conduce, în final, la

anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În speță, nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de textul de lege menționat și anume, ca între

hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și

cauză.

Sintetizând expunerea

paralelă rezumativă a celor două pricini se reține că obiectul și cauza sunt

diferite.

Astfel, în pricina

finalizată cu Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a solicitat prin acțiune de către SC L. SRL ca prin

hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții R.Ș.E.H., J.V.H.,

C.H.H. și G.S.G.H., să se dispună radierea înscrierii în cartea funciară nr. X1

Brașov, top X2 a dreptului de proprietate al pârâților.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 908 pct. 2 C. civ. și ale art. 51 din Legea nr.

7/1996.

Cu referire la

dosarul finalizat cu Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, se constată că a avut

la bază acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, de către reclamantele B.A.G. și J.S.H., care au

solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, SC L. SRL și SC R.

SRL Brașov să se dispună constatarea nulității absolute a Contractului de

vânzare-cumpărare din 12 februarie 2002 încheiat de pârâtele SC L. SRL și SC R.

SRL Brașov având ca obiect imobilul situat în Brașov, Str. R., înscris în CF

nr. X1 Brașov, top X2.

Prin urmare, se

constată că primul proces a avut ca obiect în esență, o cerere de revendicare

imobiliară întemeiată pe respectarea dreptului de proprietate, în vreme ce al

doilea proces a avut ca obiect o cerere de constatare a nulității absolute a

unui contract de vânzare-cumpărare, pentru nerespectarea condițiilor de

valabilitate edictate pentru încheierea sa valabilă.

Întrucât nu este

îndeplinită cerința triplei identități sub aspectul obiectului și cauzei celor

două procese, nu se impune examinarea celorlalte condiții de admisibilitate a

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

aceasta urmând a fi respinsă.

Cererea intimaților

de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, urmează a

fi respinsă întrucât aceștia nu au depus la dosar înscrisuri doveditoare ale

cheltuielilor solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC L. SRL împotriva

Deciziei nr. 651R din 21 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Respinge cererea

intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ