ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 199/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1564 din 17 septembrie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația, a anulat în tot Hotărârea nr. 707 din 28 aprilie 2010 adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al com.

Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, a anulat în parte Hotărârea nr. 708 din 28 aprilie 2010, respectiv art. 1 și 2 din hotărâre, a constatat că sunt supuse exproprierii efective pentru construirea obiectivului de utilitate publică, terenul în suprafață de 92 mp, gardurile și un stâlp de transformare electrică, situate pe terenul menționat, identificate prin expertiza tehnică efectuată de către expertul topometrist B.D., a stabilit următoarele despăgubiri: pentru terenul de 92 mp, suma de 11.655 lei, pentru construcții, suma de 53.962 lei, pentru manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul amplasament, suma de 5.000 lei, a obligat astfel pârâtul să le plătească reclamanților despăgubiri de 70.617 lei, reprezentând contravaloarea terenului și construcțiilor expropriate, a menținut restul dispozițiilor Hotărârii nr. 708 din 28 aprilie 2010, a obligat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al com.

Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, la 5.252 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Prin Hotărârile nr. 707 și 708 din 28 aprilie 2010 a fost dispusă exproprierea unor suprafețe de teren și a unor construcții ce aparțin reclamanților, stabilindu-se despăgubirile conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, pentru fiecare parcelă de teren. La stabilirea valorii despăgubirilor, instanța trebuie să aibă în vedere că această despăgubire trebuie să fie cuprinsă între limitele solicitate de către expropriați, ca limită maximă și limitele despăgubirii oferite de către expropriator, ca limită minimă.

Între aceste repere, și ținând cont de prețurile de circulație în zonă la data efectuării expertizelor, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, propunerile Comisiei de experți, cu corectura de rigoare din partea instanței privind valoarea manoperei de mutare a gardului și a instalației de irigat subterană, fiind mai apropiate de valoarea reală de circulație a terenurilor și construcțiilor în zonă, dar și de valorile orientative expuse în ghidul orientativ pus la dispoziția Camerei notarilor publici. Cererea expropriaților a fost de 31.550 euro, echivalent 135.665 lei, oferta expropriatorului a fost de 12.390 lei, iar valorile stabilite de Comisia formată din cei 3 experți, au fost următoarele: pentru terenul de 92 mp., suma de 11.655 lei, pentru construcții, suma de 53.962 lei, iar pentru manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul amplasament, suma de 5.000 lei.

Dacă valorile terenului și ale construcțiilor sunt stabilite într-o manieră rezonabilă, este eronat stabilită manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul amplasament, la valoarea de 70.092 lei. Astfel, în funcție de distanțele relativ mici pe care trebuie deplasate și reamplasate aceste bunuri, tribunalul a apreciat că suma de 5.000 lei reprezintă o valoare rezonabilă a manoperei pentru aceste lucrări. Tribunalul a constatat totodată că “toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator”, astfel că expropriatorul a fost obligat la suma de 5.252 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 334/A din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților la suma totală de 74.632 lei, compusă din 11.655 lei, valoarea terenului expropriat de 9 mp. și 62.977 lei, prejudiciu cauzat prin expropriere, a obligat pârâtul să plătească reclamanților aceste despăgubiri, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, a obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în apel de 3.524,4 lei. Cu privire la apelul pârâtului, s-au constatat următoarele: Valoarea terenului expropriat de 92 mp, de 11.655 lei, a fost stabilita plecând de la valoarea pe mp.

stabilita prin raportul de evaluare inițial efectuat pentru termenul din 04 octombrie 2011, evaluare care însă nu fusese făcută pe baza de tranzacții efective, ci pe baza de oferte preluate din anunțurile imobiliare. In răspunsul la obiecțiuni, experții recalculează valoarea terenului de 92 mp. la suma de 10.295 lei, respectiv 2.438 euro, corespunzând unei valori pe mp. de 26,50 euro. Aceasta ultima evaluare făcută prin răspunsul la obiecțiuni respecta dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, și prin luarea în considerare a situație de fapt finale, respectiv a faptului ca s-a expropriat doar suprafața de 92 mp. Oferta expropriatorului a fost de 30 euro/mp, rezultând un total de 2.760 euro pentru 92 mp, deci mai mult decât 2.438 euro cât au evaluat experții în raportul întocmit în condiții legale.

Ambele sume, atât în euro, cât și în lei, rezultate din răspunsul la obiecțiuni întocmit de experți sunt inferioare valorii date de însuși expropriator. În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994. Prin sentința apelata, instanța a acordat suma de 11.655 lei, deci mai mult decât rezultase din raportul de expertiza, însă mai puțin decât oferta expropriatorului. Însuși apelantul Statul Roman invoca drept motiv de apel ca suma reținuta de experți de 26,5 euro/mp este mai mica decât cea oferita de expropriator, ceea ce vine în evidenta contradicție cu prima critica formulată, analizată mai sus. Într-adevăr, suma acordată de tribunal de 11.655 lei este mai mica decât cea oferita de expropriator, de 11.812 lei, însă având în vedere ca reclamanții nu au atacat-o sub acest aspect, Curtea a constatat ca această critică nu poate fi primită, în sensul modificării sentinței și acordării sumei mai mari oferita de expropriator.

În ce privește criticile comune ale părților referitoare la valoarea despăgubirilor stabilite pentru celelalte prejudicii suferite de reclamanți, Curtea a constatat următoarele: Conform raportului de expertiză topografică întocmit în fața tribunalului de expert B.D., coroborat cu raportul de expertiza construcții și înscrisurile administrate, exproprierea celor 92 mp. teren a prilejuit următoarele prejudicii: gardul la drumul județean pe o lungime de 46,51 m și gardul la est pe o lungime de 2,39 m au fost dărâmate, un stâlp cu transformator electric a fost mutat; instalația subterana de udat gazonul și aspersoare aflată pe terenul curții reclamanților au trebuit sa fie repoziționate, față de mutarea gardului și modificarea limitelor proprietății.

Prin sentința apelata tribunalul a acordat despăgubiri de 53.962 lei pentru desființarea gardului și stâlpului electric și încă 5.000 lei, cheltuieli de manopera cu reamplasarea gardului și instalației de irigare. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/ 1994. Prejudiciul încercat de reclamanți rezidă în dărâmarea gardului existent înspre vecinătatea cu autostrada, în ridicarea stâlpului de tensiune și în afectarea instalației de irigații. Toate aceste prejudicii sunt în legătura directa cu exproprierea, așa cum a rezultat din probele administrate și cum este, de altfel, necontestat de părți. Curtea a constatat ca expertiza efectuată în fata tribunalului a evaluat vechiul gard, dărâmat, la suma de 53.962 lei.

Aceasta evaluare a experților a ținut cont de o uzura a gardului vechi apreciata la 30 %. Urmare a dărmării gardului și lăsării curții imobilului fără împrejmuire pe vecinătatea cu autostrada, reclamanții au fost nevoiți sa își reconstruiască gardul, cheltuielile dovedite de aceștia ca făcute cu aceasta reconstrucție fiind cele rezultate din devizul de lucrări emis de constructor. Din aceste acte au rezultat costuri cu edificarea gardului nou de 49.255,46 lei, la care se adăuga T.V.A., rezultând valoarea totala de 61.076,77 lei. Reclamanții au mai suportat costul unei împrejmuiri provizorii în valoare de 8.399,81 lei, iar costul reamplasării instalației de irigații suportat de reclamanți a fost de 615,18 lei.

Totalul acestor costuri a fost 70.091,76 lei. Toate aceste sume se regăsesc în contractul încheiat de reclamanți cu societatea constructoare, în devizul de lucrări întocmit de aceasta societate și în factura emisa de aceasta societate către reclamanți. Gardul nou a fost edificat într-o maniera diferită decât gardul vechi, anume a fost edificat cu o înălțime de 3 m din placi de beton, similar cu cel vechi, însă cu o supraînălțare metalica. Prin suplimentul la raportul de expertiza întocmit în fața instanței de apel, experții au arătat ca aceasta supraînălțarea a fost necesara în urma construcției autostrăzii și a podului care supratraverseaza autostrada, întrucât acest pod este situat fix în dreptul terenului reclamanților și are înălțimea egala cu înălțimea casei, deci tot zgomotul produs de circulația rutiera se propaga asupra proprietății reclamanților.

O asemenea vecinătate îi pune pe reclamanți în necesitatea de a își proteja proprietatea și sub aspectul intimității, căci imediata vecinătate a podului care ar fi amplasat la o înălțime egala cu cea a casei face ca interiorul curții să fie practic expus, nu numai zgomotului, dar și vizibilității directe, ca și factorilor poluanți aferenți traficului pe o artera de circulație de o așa dimensiune. S-au avut în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/1995 referitoare la calitatea în construcții, o locuința corespunzătoare presupune îndeplinirea anumitor condiții privind protecția împotriva zgomotului. Curtea a reținut și faptul ca o asemenea locuința corespunzătoare trebuie sa asigure în mod cert și o anumita intimitate ocupanților săi, intimitate care în mod evident este viciata dacă este expusa nestingherit vizibilității.

Curtea apreciat ca modalitatea corecta de cuantificare a prejudiciului încercat de reclamanți o constituie luarea în considerare a ”ieșirilor” din patrimoniul reclamanților și, separat, a ”intrărilor” în acest patrimoniu, diferența rezultată între aceste două elemente reprezentând practic valoarea prejudiciului încercat. Curtea a considerat ca aceasta modalitate de calcul a valorii prejudiciului respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care au în vedere acoperirea de către expropriator a oricărui prejudiciu încercat de persoana supusa exproprierii, dispoziții care au drept rațiune a nu pune persoana supusa exproprierii sa suporte în patrimoniul lor vreo consecința a măsurii exproprierii.

Așadar, rațiunea acestor dispoziții ale legii o constituie punerea persoanei supusa exproprierii în situația de a nu avea în patrimoniu vreo pierdere valorica. Aplicând aceasta modalitate de calcul a valorii prejudiciului, Curtea a constatat ca au reprezentat ”ieșiri” din patrimoniul reclamanților suma de 53.962 lei - valoarea gardului vechi, dărâmat - precum și suma totala de 70.091,76 lei, cheltuita de reclamanți cu edificarea noului gard și reamplasarea instalației de irigații. A rezultat un total al acestor pierderi în patrimoniul reclamanților de 124.053,76 lei. În ce privește ”intrările” în patrimoniul reclamanților, acestea sunt reprezentate de valoarea gardului nou, de 61.076,77 lei.

Rezulta o diferența între aceste ”ieșiri” și ”intrări” de 62.976,99 lei (rotund 62.977 lei ), care a fost considerata de către Curte valoarea prejudiciului încercat de reclamanți. În ce privește faptul ca în raportul de expertiza depus în apel experții au omis T.V.A. la calcularea valorii noului gard, Curtea a avut în vedere valorile rezultate în mod direct din devizul și factura emisa de constructorul care a realizat pentru reclamanți noul gard și reamplasarea sistemului de irigații. Faptul ca sumele facturate de constructor au fost purtătoare de T.V.A. rezultând din actele emise de acest constructor, inclusiv factura care reprezintă document fiscal. Prejudiciul reclamanților nu s-a limitat doar la valoarea vechiului gard, dărâmat, ci și la o diferența dintre valoarea acestuia și alte sume cheltuite de reclamanți pentru a fi ”repuși” în situația anterioara exproprierii.

Împotriva Deciziei civile nr. 334/A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat cerere de recurs la data de 22 octombrie 2014, pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, prin care a invocat următoarele critici de pretinsă nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 - instanța de apel a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 11.655 lei pentru suprafața de teren de 92 mp situată în com. Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, menținând astfel valoarea rezultată prin raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor legale.

Instanțele anterioare au acordat despăgubiri conform unui raport de expertiză întocmit în baza unor oferte de vânzare-cumpărare, înlăturând valoarea rezultată în urma răspunsului la obiecțiunile formulate, valoare stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33 /1994, respectiv de 10.295 lei. Motivarea instanței de apel, potrivit căreia nu poate modifica soluția tribunalului, pentru că astfel s-ar încălca dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este greșită, fiind o interpretare eronată a dispoziției legale menționate, deoarece instanța trebuia sa se raporteze la cuantumul total al despăgubirilor acordate și nu la o componentă a acestuia.

Astfel, deși despăgubirea oferită inițial de către stat pentru teren este mai mare, de 11.812 lei, nu mai trebuia ținut cont de acest lucru, deoarece despăgubirea stabilită de către instanța de judecată vizează și un prejudiciu, valoarea totală a despăgubirilor fiind mult mai mare decât cea oferită de stat. Deși instanța de apel ar fi trebuit să compare valoarea prejudiciului rezultată în urma completării raportului de expertiză cu cea de la instanța de fond, aceasta a procedat singură la un calcul al prejudiciului pe criterii inventate, precum „intrări„ și „ieșiri" din patrimoniul reclamanților. S-au strecurat unele erori, cel puțin în ceea ce privește valoarea veche a gardului demolat, care conform expertizei se regăsea în parte în valoarea noului gard edificat, astfel că expertiza efectuată în faza apelului este mult mai corectă și concludentă față de modul de calcul al instanței.

În conformitate cu raportul tehnic de expertiză judiciară valoarea noului gard, cu înălțimea și structura actuală, dacă se deduce și uzura pe care o avea fostul gard este de 27.950 lei. Fiind valoarea actuală la momentul finalizării, este evident că această valoare include și manopera. Materialele folosite pentru mutarea și reconfigurarea sistemului de irigații sunt în valoare de 120 de lei, iar manopera este de 375 lei. Deci, valoarea totală a prejudiciului este de 28.445 lei. În ce privește acordarea T.V.A.-ului ca prejudiciu, s-a susținut că, în lipsa unei dovezi de plată efective, acesta nu trebuia acordat. Pentru acordarea T.V.A.-ului ar fi trebuit să fie prezentat documentul din care să rezulte efectuarea unei astfel de plăți.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.” Conform textului legal menționat, la evaluare sunt avute în vedere, de regulă, prețurile cu care se tranzacționează efectiv astfel de imobile, la data întocmirii raportului de expertiză.

Instanța de apel nu a încălcat dispozițiile legale susmenționate atunci când a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 11.655 lei pentru suprafața de teren de 92 mp, menținând valoarea rezultată în baza unor oferte de vânzare - cumpărare, întrucât diferența de valoare este modică și a și fost justificată din perspectiva unui alt temei de drept - dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Cât timp suma acordata de tribunal de 11.655 lei este mai mica decât cea oferita de expropriator, de 11.812 lei, în condițiile în care reclamanții nu au atacat-o, Înalta Curte a apreciat că această critică nu poate fi primită, prescripția explicită a legii acoperind orice eventuală neregularitate în valorizarea probatoriului de către instanță pe aspectul reclamat.

Dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat sau de altă persoană interesată. Susținerea recurentului-pârât conform căreia instanța trebuia să se raporteze la cuantumul total al despăgubirilor acordate și nu la o componentă a acestuia, atunci când a reținut incidența în cauză a dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu este întemeiată, întrucât acesta nu a fost preocupat ca, în fața instanței fondului, să configureze critici și să valorifice probatoriul din perspectiva semnificației pe care o atribuie noțiunii de despăgubire, respectiv componentelor acesteia.

De altfel, recurentul-pârât doar a enunțat în mod formal această critică de nelegalitate, fără să o relaționeze cu datele concrete ale cauzei pendinte. Toate celelalte critici ale recurentului-pârât referitoare la calculul propriu-zis al despăgubirilor, cu referire directă la elementele probatorii ale cauzei pendinte - pretinse erori în ce privește valoarea veche a gardului demolat, care conform expertizei se regăsea în parte în valoarea noului gard edificat etc. - nu pot fi primite, întrucât prin aceasta se încearcă o reevaluare a probatoriului din perspectiva unor aspecte de pretinsă netemeinicie, situație ce excede competențelor instanței de recurs. Critica referitoare la acordarea T.V.A.-ului ca prejudiciu, nu poate fi primită, întrucât instanța de apel a avut în vedere faptul că sumele facturate de constructor au fost purtătoare de T.V.A.

rezultând din actele emise de acest constructor, inclusiv factura ce reprezintă document fiscal. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentului-pârât, Înalta Curte îl va o bliga la plata sumei de 2.743,31 lei, cheltuieli de judecată, către intimații-reclamanți V.A.C. și V.R.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 334/A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurentul pârât la plata sumei de 2.743,31 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți V.A.C. și V.R.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.