ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 199/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 199/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1564 din 17

septembrie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația,

a anulat în tot Hotărârea nr. 707 din 28 aprilie 2010 adoptată de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al

com. Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, a anulat în parte Hotărârea nr. 708 din 28

aprilie 2010, respectiv art. 1 și 2 din hotărâre, a constatat că sunt supuse

exproprierii efective pentru construirea obiectivului de utilitate publică, terenul

în suprafață de 92 mp, gardurile și un stâlp de transformare electrică, situate

pe terenul menționat, identificate prin expertiza tehnică efectuată de către

expertul topometrist B.D., a stabilit următoarele despăgubiri: pentru terenul

de 92 mp, suma de 11.655 lei, pentru construcții, suma de 53.962 lei, pentru

manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul

amplasament, suma de 5.000 lei, a obligat astfel pârâtul să le plătească

reclamanților despăgubiri de 70.617 lei, reprezentând contravaloarea terenului

și construcțiilor expropriate, a menținut restul dispozițiilor Hotărârii nr. 708

din 28 aprilie 2010, a obligat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

constituită la nivelul Consiliului Local al com. Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, la

5.252 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Prin Hotărârile nr. 707

și 708 din 28 aprilie 2010 a fost dispusă exproprierea unor suprafețe de teren

și a unor construcții ce aparțin reclamanților, stabilindu-se despăgubirile

conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, pentru fiecare parcelă de teren.

La stabilirea valorii

despăgubirilor, instanța trebuie să aibă în vedere că această despăgubire

trebuie să fie cuprinsă între limitele solicitate de către expropriați, ca

limită maximă și limitele despăgubirii oferite de către expropriator, ca limită

minimă. Între aceste repere, și ținând cont de prețurile de circulație în zonă

la data efectuării expertizelor, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților

este întemeiată, propunerile Comisiei de experți, cu corectura de rigoare din

partea instanței privind valoarea manoperei de mutare a gardului și a

instalației de irigat subterană, fiind mai apropiate de valoarea reală de

circulație a terenurilor și construcțiilor în zonă, dar și de valorile

orientative expuse în ghidul orientativ pus la dispoziția Camerei notarilor

publici.

Cererea

expropriaților a fost de 31.550 euro, echivalent 135.665 lei, oferta

expropriatorului a fost de 12.390 lei, iar valorile stabilite de Comisia

formată din cei 3 experți, au fost următoarele: pentru terenul de 92 mp., suma

de 11.655 lei, pentru construcții, suma de 53.962 lei, iar pentru manopera de

reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul amplasament, suma

de 5.000 lei.

Dacă valorile

terenului și ale construcțiilor sunt stabilite într-o manieră rezonabilă, este

eronat stabilită manopera de reconstruire a gardului și a instalației de

irigare, pe noul amplasament, la valoarea de 70.092 lei. Astfel, în funcție de

distanțele relativ mici pe care trebuie deplasate și reamplasate aceste bunuri,

tribunalul a apreciat că suma de 5.000 lei reprezintă o valoare rezonabilă a

manoperei pentru aceste lucrări.

Tribunalul a constatat

totodată că “toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de

expropriere, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator”,

astfel că expropriatorul a fost obligat la suma de 5.252 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr.

334/A din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins, ca nefondat, apelul pârâtului, a admis apelul reclamanților, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit despăgubirile cuvenite

reclamanților la suma totală de 74.632 lei, compusă din 11.655 lei, valoarea terenului

expropriat de 9  mp. și 62.977 lei, prejudiciu cauzat prin expropriere, a

obligat pârâtul să plătească reclamanților aceste despăgubiri, a păstrat

celelalte dispoziții ale sentinței, a obligat pârâtul să plătească

reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în apel de 3.524,4 lei.

Cu privire la apelul pârâtului,

s-au constatat următoarele:

Valoarea terenului

expropriat de 92 mp, de 11.655 lei, a fost stabilita plecând de la valoarea pe mp.

stabilita prin raportul de evaluare inițial efectuat pentru termenul din

04 octombrie 2011, evaluare care însă nu fusese făcută pe baza de

tranzacții efective, ci pe baza de oferte preluate din anunțurile

imobiliare. In răspunsul la obiecțiuni, experții recalculează

valoarea terenului de 92 mp. la suma de 10.295 lei, respectiv 2.438 euro,

corespunzând unei valori pe mp. de 26,50 euro.

Aceasta ultima

evaluare făcută prin răspunsul la obiecțiuni respecta dispozițiile art.

26 din Legea nr. 33/1994, și prin luarea în considerare a situație de fapt

finale, respectiv a faptului ca s-a expropriat doar suprafața de 92 mp.

Oferta

expropriatorului a fost de 30 euro/mp, rezultând un total de 2.760 euro pentru

92 mp, deci mai mult decât 2.438 euro cât au evaluat experții în raportul

întocmit în condiții legale.

Ambele sume, atât în

euro, cât și în lei, rezultate din răspunsul la obiecțiuni întocmit de

experți sunt inferioare valorii date de însuși expropriator.

În drept, au fost

avute în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința

apelata, instanța a acordat suma de 11.655 lei, deci mai mult decât

rezultase din raportul de expertiza, însă mai puțin decât oferta

expropriatorului.

Însuși apelantul

Statul Roman invoca drept motiv de apel ca suma reținuta de experți

de 26,5 euro/mp este mai mica decât cea oferita de expropriator, ceea ce vine

în evidenta contradicție cu prima critica formulată, analizată mai sus.

Într-adevăr, suma

acordată de tribunal de 11.655 lei este mai mica decât cea oferita de

expropriator, de 11.812 lei, însă având în vedere ca reclamanții nu au

atacat-o sub acest aspect, Curtea a constatat ca această critică nu poate fi

primită, în sensul modificării sentinței și acordării sumei mai mari

oferita de expropriator.

În ce privește

criticile comune ale părților referitoare la valoarea despăgubirilor

stabilite pentru celelalte prejudicii suferite de reclamanți, Curtea a constatat

următoarele:

Conform raportului de

expertiză topografică întocmit în fața tribunalului de expert B.D., coroborat

cu raportul de expertiza construcții și înscrisurile administrate,

exproprierea celor 92 mp. teren a prilejuit următoarele prejudicii: gardul la

drumul județean pe o lungime de 46,51 m și gardul la est pe o lungime de

2,39 m au fost dărâmate, un stâlp cu transformator electric a fost mutat;

instalația subterana de udat gazonul și aspersoare aflată pe terenul

curții reclamanților au trebuit sa fie repoziționate, față de

mutarea gardului și modificarea limitelor proprietății.

Prin sentința

apelata tribunalul a acordat despăgubiri de 53.962 lei pentru desființarea

gardului și stâlpului electric și încă 5.000 lei, cheltuieli de manopera cu

reamplasarea gardului și instalației de irigare.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/ 1994.

Prejudiciul încercat

de reclamanți rezidă în dărâmarea gardului existent înspre vecinătatea cu

autostrada, în ridicarea stâlpului de tensiune și în afectarea instalației

de irigații. Toate aceste prejudicii sunt în legătura directa cu

exproprierea, așa cum a rezultat din probele administrate și cum este, de

altfel, necontestat de părți.

Curtea a constatat ca

expertiza efectuată în fata tribunalului a evaluat vechiul gard, dărâmat, la

suma de 53.962 lei. Aceasta evaluare a experților a ținut cont de o uzura

a gardului vechi apreciata la 30 %. Urmare a dărmării gardului și lăsării

curții imobilului fără împrejmuire pe vecinătatea cu autostrada,

reclamanții au fost nevoiți sa își reconstruiască gardul,

cheltuielile dovedite de aceștia ca făcute cu aceasta reconstrucție

fiind cele rezultate din devizul de lucrări emis de constructor. Din aceste

acte au rezultat costuri cu edificarea gardului nou de 49.255,46 lei, la care

se adăuga T.V.A., rezultând valoarea totala de 61.076,77 lei.

Reclamanții au

mai suportat costul unei împrejmuiri provizorii în valoare de 8.399,81 lei, iar

costul reamplasării instalației de irigații suportat de reclamanți

a fost de 615,18 lei.

Totalul acestor

costuri a fost 70.091,76 lei. Toate aceste sume se regăsesc în contractul

încheiat de reclamanți cu societatea constructoare, în devizul de lucrări

întocmit de aceasta societate și în factura emisa de aceasta societate către

reclamanți.

Gardul nou a fost

edificat într-o maniera diferită decât gardul vechi, anume a fost edificat cu o

înălțime de 3 m din placi de beton, similar cu cel vechi, însă cu o

supraînălțare metalica.

Prin suplimentul la

raportul de expertiza întocmit în fața instanței de apel, experții au

arătat ca aceasta supraînălțarea a fost necesara în urma construcției

autostrăzii și a podului care supratraverseaza autostrada, întrucât acest pod

este situat fix în dreptul terenului reclamanților și are înălțimea

egala cu înălțimea casei, deci tot zgomotul produs de circulația

rutiera se propaga asupra proprietății reclamanților.

O asemenea vecinătate

îi pune pe reclamanți în necesitatea de a își proteja proprietatea și sub

aspectul intimității, căci imediata vecinătate a podului care ar fi

amplasat la o înălțime egala cu cea a casei face ca interiorul curții

să fie practic expus, nu numai zgomotului, dar și vizibilității directe,

ca și factorilor poluanți aferenți traficului pe o artera de circulație

de o așa dimensiune.

S-au avut în vedere dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 10/1995 referitoare la calitatea în construcții, o

locuința corespunzătoare presupune îndeplinirea anumitor condiții

privind protecția împotriva zgomotului.

Curtea a reținut și faptul

ca o asemenea locuința corespunzătoare trebuie sa asigure în mod cert și o

anumita intimitate ocupanților săi, intimitate care în mod evident este

viciata dacă este expusa nestingherit vizibilității.

Curtea apreciat ca

modalitatea corecta de cuantificare a prejudiciului încercat de reclamanți

o constituie luarea în considerare a ”ieșirilor” din patrimoniul

reclamanților și, separat, a ”intrărilor” în acest patrimoniu,

diferența rezultată între aceste două elemente reprezentând practic

valoarea prejudiciului încercat.

Curtea a considerat

ca aceasta modalitate de calcul a valorii prejudiciului respectă

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care au în vedere acoperirea

de către expropriator a oricărui prejudiciu încercat de persoana supusa

exproprierii, dispoziții care au drept rațiune a nu pune persoana

supusa exproprierii sa suporte în patrimoniul lor vreo consecința a

măsurii exproprierii. Așadar, rațiunea acestor dispoziții ale

legii o constituie punerea persoanei supusa exproprierii în situația de a

nu avea în patrimoniu vreo pierdere valorica.

Aplicând aceasta

modalitate de calcul a valorii prejudiciului, Curtea a constatat ca au

reprezentat ”ieșiri” din patrimoniul reclamanților suma de 53.962 lei

- valoarea gardului vechi, dărâmat - precum și suma totala de 70.091,76 lei,

cheltuita de reclamanți cu edificarea noului gard și reamplasarea

instalației de irigații. A rezultat un total al acestor pierderi în

patrimoniul reclamanților de 124.053,76 lei.

În ce privește

”intrările” în patrimoniul reclamanților, acestea sunt reprezentate de

valoarea gardului nou, de 61.076,77 lei.

Rezulta o

diferența între aceste ”ieșiri” și ”intrări” de 62.976,99 lei (rotund

62.977 lei ), care a fost considerata de către Curte valoarea prejudiciului

încercat de reclamanți.

În ce privește

faptul ca în raportul de expertiza depus în apel experții au omis T.V.A.

la calcularea valorii noului gard, Curtea a avut în vedere valorile rezultate

în mod direct din devizul și factura emisa de constructorul care a realizat

pentru reclamanți noul gard și reamplasarea sistemului de irigații. Faptul

ca sumele facturate de constructor au fost purtătoare de T.V.A. rezultând din

actele emise de acest constructor, inclusiv factura care reprezintă document

fiscal.

Prejudiciul

reclamanților nu s-a limitat doar la valoarea vechiului gard, dărâmat, ci

și la o diferența dintre valoarea acestuia și alte sume cheltuite de

reclamanți pentru a fi ”repuși” în situația anterioara

exproprierii.

Împotriva Deciziei civile

nr. 334/A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, a formulat cerere de recurs la data de 22 octombrie 2014,

pârâtul Statul Român,

prin SC C.N.A.D.N.R. SA, prin care a invocat următoarele critici de pretinsă

nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 - instanța

de apel a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 11.655 lei pentru suprafața

de teren de 92 mp situată în com. Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, menținând astfel

valoarea rezultată prin raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, cu

încălcarea dispozițiilor legale.

Instanțele anterioare

au acordat despăgubiri conform unui raport de expertiză întocmit în baza unor

oferte de vânzare-cumpărare, înlăturând valoarea rezultată în urma răspunsului

la obiecțiunile formulate, valoare stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33 /1994, respectiv de 10.295 lei.

Motivarea instanței

de apel, potrivit căreia nu poate modifica soluția tribunalului, pentru că

astfel s-ar încălca dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este

greșită, fiind o interpretare eronată a dispoziției legale menționate, deoarece

instanța trebuia sa se raporteze la cuantumul total al despăgubirilor acordate

și nu la o componentă a acestuia.

Astfel, deși

despăgubirea oferită inițial de către stat pentru teren este mai mare, de

11.812 lei, nu mai trebuia ținut cont de acest lucru, deoarece despăgubirea

stabilită de către instanța de judecată vizează și un prejudiciu, valoarea

totală a despăgubirilor fiind mult mai mare decât cea oferită de stat.

Deși instanța de apel

ar fi trebuit să compare valoarea prejudiciului rezultată în urma completării

raportului de expertiză cu cea de la instanța de fond, aceasta a procedat

singură la un calcul al prejudiciului pe criterii inventate, precum „intrări„

și „ieșiri" din patrimoniul reclamanților.

S-au strecurat unele

erori, cel puțin în ceea ce privește valoarea veche a gardului demolat, care

conform expertizei se regăsea în parte în valoarea noului gard edificat, astfel

că expertiza efectuată în faza apelului este mult mai corectă și concludentă

față de modul de calcul al instanței.

În conformitate cu

raportul tehnic de expertiză judiciară valoarea noului gard, cu înălțimea și

structura actuală, dacă se deduce și uzura pe care o avea fostul gard este de

27.950 lei. Fiind valoarea actuală la momentul finalizării, este evident că

această valoare include și manopera. Materialele folosite pentru mutarea și

reconfigurarea sistemului de irigații sunt în valoare de 120 de lei, iar

manopera este de 375 lei. Deci, valoarea totală a prejudiciului este de 28.445

lei.

În ce privește

acordarea T.V.A.-ului ca prejudiciu, s-a susținut că, în lipsa unei dovezi de

plată efective, acesta nu trebuia acordat. Pentru acordarea T.V.A.-ului ar fi

trebuit să fie prezentat documentul din care să rezulte efectuarea unei astfel

de plăți.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „(1)

Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

(2) La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Conform textului

legal menționat, la evaluare sunt avute în vedere, de regulă, prețurile cu care

se tranzacționează efectiv astfel de imobile, la data întocmirii raportului de

expertiză.

Instanța de apel nu a

încălcat dispozițiile legale susmenționate atunci când a stabilit un cuantum al

despăgubirilor de 11.655 lei pentru suprafața de teren de 92 mp, menținând

valoarea rezultată în baza unor oferte de vânzare - cumpărare, întrucât

diferența de valoare este modică și a și fost justificată din perspectiva unui

alt temei de drept - dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Cât timp suma

acordata de tribunal de 11.655 lei este mai mica decât cea oferita de

expropriator, de 11.812 lei, în condițiile în care reclamanții nu au

atacat-o, Înalta Curte a apreciat că această critică nu poate fi primită,

prescripția explicită a legii acoperind orice eventuală neregularitate în

valorizarea probatoriului de către instanță pe aspectul reclamat.

Dispozițiile art. 27 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că despăgubirea acordată de instanță nu va

putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea

solicitată de către expropriat sau de altă persoană interesată.

Susținerea

recurentului-pârât conform căreia instanța trebuia să se raporteze la cuantumul

total al despăgubirilor acordate și nu la o componentă a acestuia, atunci când

a reținut incidența în cauză a dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

nu este întemeiată, întrucât acesta nu a fost preocupat ca, în fața instanței

fondului, să configureze critici și să valorifice probatoriul din perspectiva

semnificației pe care o atribuie noțiunii de despăgubire, respectiv

componentelor acesteia. De altfel, recurentul-pârât doar a enunțat în mod

formal această critică de nelegalitate, fără să o relaționeze cu datele

concrete ale cauzei pendinte.

Toate celelalte

critici ale recurentului-pârât referitoare la calculul propriu-zis al

despăgubirilor, cu referire directă la elementele probatorii ale cauzei pendinte

- pretinse erori în ce privește valoarea veche a gardului demolat, care conform

expertizei se regăsea în parte în valoarea noului gard edificat etc. - nu pot

fi primite, întrucât prin aceasta se încearcă o reevaluare a probatoriului din

perspectiva unor aspecte de pretinsă netemeinicie, situație ce excede

competențelor instanței de recurs.

Critica referitoare

la acordarea T.V.A.-ului ca prejudiciu, nu poate fi primită, întrucât instanța

de apel a avut în vedere faptul că sumele facturate de constructor au fost

purtătoare de T.V.A. rezultând din actele emise de acest constructor, inclusiv

factura ce reprezintă document fiscal.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentului-pârât, Înalta Curte

îl va o

bliga

la plata sumei de 2.743,31 lei, cheltuieli de judecată, către

intimații-reclamanți V.A.C. și V.R.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva

Deciziei nr. 334/A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Obligă pe recurentul

pârât la plata sumei de 2.743,31 lei cheltuieli de judecată către intimații

reclamanți V.A.C. și V.R.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.