ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6129/2012

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 07 februarie 2011, reclamantul P.A. în

contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale

și Ministerul Apărării Naționale a formulat contestație împotriva Deciziei nr.

1973 din 01 ianuarie 2011, solicitând anularea acestei decizii ca netemeinică

și nelegală, precum și obligarea pârâților, începând cu data de 01 ianuarie

2011 și pe viitor, la plata pensiei militare actualizate permanent potrivit

soldei de grad a cadrelor militare în activitate.

Prin Sentința civilă nr. 725 din 13 aprilie

2011 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul secției a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul Argeș a reținut în esență că, acțiunea nu este îndreptată împotriva

CNPAS sau a vreunei case teritoriale de pensii, ci împotriva emitentului

deciziei contestate, respectiv Ministerului Apărării Naționale - Direcția

Financiar Contabilă, astfel că este incidentă teza a doua a art. 156 din Legea

nr. 19/2000.

Prin Sentința civilă nr. 2126 din 5 martie

2012, Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența în

favoarea Tribunalului Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență

și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

S-a constatat că art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare

la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere

teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta

aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau

reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei

legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în

vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar

procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2).

Dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în

materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura

în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc.

civ.

S-a reținut că pentru stabilirea competenței

teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare

la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată

prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În consecință, în baza art. 158 și

următoarele C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010, instanța a constatat că aparține Tribunalului Argeș, în

circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului, competența de

soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii,

motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Constatând intervenit conflictul negativ de

competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C.

proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de

competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr.

119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 01

ianuarie 2011, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 07 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că

"Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 07 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o

cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Argeș.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

octombrie 2012.

Procesat

de GGC - GV