JUSKOVA AND JUSKO v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
JUSKOVA AND JUSKO v. SLOVAKIA (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 2348/06 de Anna JUSKOVÁ și JÚLIUS JUSKO împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 13 noiembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii Lawrence Având în vedere cererea depusă la 3 ianuarie 2006, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Prima reclamantă, dna Anna Jusková, este o națională slovacă născută în 1924 și locuiește în Košice. Ea este reprezentată în fața Curții de fiul său, dl Jakub Jusko, care a fost numit tutore legal prin decizia unei instanțe din 1998. Al doilea reclamant, dl Július Jusko, a fost un național slovac care s-a născut în 1923 și a murit în 2007. El a fost fost fostul soț și tatăl reclamant al dlui Jakub Jusko. În 2008, dl Jakub Jusko a informat Curtea că dorește să continue cererea în locul celui de-al doilea reclamant. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 iunie 1998, reclamanții au depus o acțiune la Curtea de District Košice I. Ei au solicitat Curții de District să ordone relativitatea lor pentru a elimina un apartament. Curtea de District a hotărât acțiunea la 7 decembrie 2000. La 4 septembrie 2001, Curtea Regională Košice a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la Curtea de District. La 5 decembrie 2002, Curtea de District a continuat procesul în așteptarea rezultatului unui alt set de proceduri în care a fost stabilită capacitatea primului reclamant de a acționa. La 30 iunie 2003, Curtea regională a anulat decizia de mai sus și a trimis cazul la instanța de primă instanță. În timp ce dosarul reclamanților a fost pierdut, Curtea de District a început să-l reconstruiască la 6 august 2004. La 1 decembrie 2004, cu privire la o plângere a reclamanților, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District și-a încălcat dreptul în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o audiere fără întârziere nejustificată și dreptul în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție la o audiere într-un timp rezonabil. Curtea Constituțională a susținut că complexitatea cauzei și comportamentul reclamanților nu ar putea justifica durata procedurii. Perioada totală de inactivitate a douăzeci și opt luni a fost imputabilă Curții de District. Curtea Constituțională a recunoscut incertitudinea juridică și factuală a reclamanților rezultă din pierderea dosarului lor. Curtea Constituțională a acordat reclamanților 20.000 de coruna slovaci (SKK) (echivalentul cu 509 euro în acel moment) fiecare ca o justă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale. De asemenea, a ordonat Curții de District să evite orice întârziere suplimentară a procedurii și să ramburseze costurile reclamanților. Începând cu 30 august 2007, o parte a acțiunii a fost tratată într-un set separat de proceduri în fața Curții de District. După decesul celui de-al doilea reclamant, primul reclamant a retras acțiunea la 14 octombrie 2007. O audiere a avut loc la 21 noiembrie 2007. Acesta a fost suspendat până la o dată nedeterminată pentru a examina dosarul Curții de District privind procedurile de moștenire în ceea ce privește proprietatea celui de-al doilea reclamant. Inculpatul nu a fost de acord cu retragerea primului reclamant a acțiunii. Prezenta acuzație a fost transmisă Curții de District la 11 iulie 2008. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA La 25 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Marica Pirošíková, Agent al Guvernului, declară că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească exgrație suma de 4.700 EUR (patru mii șapte sute de euro) pentru dna Anna Jusková și dl Jakub Jusko fiecare, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în coruna slovacă la rata aplicabilă la data decontare în caz de plată înainte de 1 ianuarie 2009, și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de dl Jakub Jusko pentru el și, de asemenea, în numele primului reclamant: „Noi, Anna Jusková și Jakub Jusko, observă că guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să ne plătească ex-grația suma de 4.700 EUR (patru mii șapte sute de euro) fiecare în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în coruna slovacă la rata aplicabilă la data decontare în caz de plată înainte de 1 ianuarie 2009, și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza