DANIHEL v. SLOVAKIA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 20756/06, de către František DANIHEL împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 25 noiembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, Grefierul Secțiunii Având în vedere cererea depusă la 2 mai 2006, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl František Danihel, este un cetățen slovac născut în 1953 și locuiește în Bratislava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. R. Toman, avocat practicant la Bratislava. Guvernul slovac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura civilă de plată Prin acțiunea depusă la Curtea de District Bratislava V la 26 august. 1996 reclamantul a solicitat plata unei sume de bani pe care le-a împrumutat inculpatului (echivalentul de aproximativ 31.000 euro). Până la 4 aprilie 2001, Curtea de District, Curtea Regională Bratislava și Curtea Supremă au examinat chestiuni legate în principal de plata taxelor judiciare, fără a lua o decizie cu privire la meritul. La 21 martie 2003, Curtea de District a permis acțiunea. Acuzatul a făcut apel și dosarul a fost transferat la Curtea Regională la 22 octombrie 2003. La 11 ianuarie 2005, Curtea Regională a anulat hotărârea și a înmânat cazul la Curtea de District. La 28 iunie 2005, Curtea de District a permis acțiunea. Acuzatul a murit înaintea hotărârii. Întrucât nu exista nicio proprietate și nici moștenitori care să continue procedura, Tribunalul de District a întrerupt procedura la 15 februarie 2006. Reclamantul a interzis. La 31 iulie 2006, Curtea Regională a anulat decizia Curții de District la 15 februarie 2006 și a trimis cazul Curții de District. După ce hotărârea din 28 iunie 2005 a fost preluată asupra moștenitorilor inculpatului, acestea au depus un recurs. La 16 octombrie 2007, Curtea Regională a anulat decizia din 28 iunie 2005 și a întrerupt procedura din cauza retragerii acțiunii. 2. La 5 octombrie 2005, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District a încălcat dreptul reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție la o audiere într-un timp rezonabil și dreptul său în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o audiere fără întârziere nejustificată. Curtea Constituțională a susținut că acest caz nu este complex; reclamantul a contribuit la durata procedurii din cauza absenței sale de la mai multe audieri. Curtea Constituțională a susținut că durata generală a procedurii de mai mult de nouă ani este inacceptabilă constituțional. Curtea Constituțională a acordat reclamantului 20.000 SKK (echivalentul de 515 euro în acel moment) ca o justă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale. De asemenea, a ordonat Curtea de District să evite orice întârziere suplimentară a procedurii și să ramburseze costurile juridice ale reclamantului. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA La 19 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Marica Pirošíková, Agent al Guvernului, declară că Guvernul Republicii Slovace propune să plătească ex-gratie suma de 3.000 EUR (trei mii de euro) pentru dl František Danihel, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data decontare în cazul plăților înainte de 1 ianuarie 2009, și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 23 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, František Danihel, reclamantul, constată că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească ex-grația suma de 3.000 EUR (3 mii de euro) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data decontare în cazul plăților înainte de 1 ianuarie 2009, și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 20756/06

by František DANIHEL

against Slovakia

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25

November 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Giovanni Bonello,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 2 May 2006,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr František Danihel, is a Slovak national who was born in 1953 and lives in Bratislava. He was represented before the Court by Mr

R. Toman, a lawyer practising in Bratislava. The Slovak Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

By an action filed with the Bratislava V District Court on 26

August

1996 the applicant requested payment of an amount of money he had lent to the defendant (the equivalent of around 31,000 euros). Up until 4

April 2001 the District Court, the Bratislava Regional Court and the Supreme Court examined issues mainly concerning payment of court fees, without taking a decision on the merits.

On 21 March 2003 the District Court allowed the action. The defendant appealed and the file was transferred to the Regional Court on 22

October

2003.

On 11 January 2005 the Regional Court quashed the judgment and remitted the case to the District Court.

On 28 June 2005 the District Court allowed the action.

The defendant died before the judgment could be served on him. As there was no estate and no heirs to continue the proceedings, on 15

February 2006 the District Court discontinued the proceedings.

The applicant appealed. On 31 July 2006 the Regional Court quashed the District Court’s decision of 15 February 2006 and remitted the case to the District Court.

After the decision of 28 June 2005 had been served on the defendant’s heirs, they filed an appeal. On 16 October 2007 the Regional Court quashed the decision of 28 June 2005 and discontinued the proceedings on the ground that the applicant had withdrawn the action.

On 5 October 2005 the Constitutional Court found that the District Court had violated the applicant’s right under Article 6 § 1 of the Convention to a hearing within a reasonable time and his right under Article 48 § 2 of the Constitution to a hearing without unjustified delay.

The Constitutional Court held that the case was not complex. The applicant had contributed to the length of the proceedings due to his absence from several hearings. The Constitutional Court held that the

overall duration of the proceedings of more than nine years was constitutionally unacceptable.

The Constitutional Court awarded the applicant SKK 20,000 (the equivalent of 515 euros at that time) as just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. It also ordered the District Court to avoid any further delay in the proceedings and to reimburse the applicant’s legal costs.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW

On 19 September 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Marica Pirošíková, Agent of the Government, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay

ex gratia

the sum of EUR 3,000 (three thousand euros) to Mr František Danihel with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable at the date of settlement in case of payment prior to 1 January 2009, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 23 October 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, František Danihel, the applicant, note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me

ex gratia

the sum of EUR 3,000 (three thousand euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable at the date of settlement in case of payment prior to 1 January 2009, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President