Decizia nr. 2 din 19 februarie 2018 în sensul de a se stabili, raportat la dispozițiile art. 163 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv art. 249 din Codul de procedură penală și art. 261 din Codul penal, dacă existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice : a) suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra bunurilor sechestrate a devenit opozabil terților anterior înființării măsurilor asigurătorii din procesul penal; b) determină nulitatea actelor de executare ulterioare înființării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra acelorași bunuri, împiedicând astfel executarea silită începută de un creditor ipotecar

Decizia nr. 2 din 19 februarie 2018  în sensul de a se stabili, raportat la dispozițiile art. 163 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv art. 249 din Codul de procedură penală și art. 261 din Codul penal, dacă existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice : a) suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra bunurilor sechestrate a devenit opozabil terților anterior înființării măsurilor asigurătorii din procesul penal; b) determină nulitatea actelor de executare ulterioare înființării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra acelorași bunuri, împiedicând astfel executarea silită începută de un creditor ipotecar (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)