ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 noiembrie 2012, petiționarul G.M.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6927/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureș, susținând că partea vătămată I.D.S. se află sub presiunea psihică a tatălui său, domnul avocat I.P.C., membru al Baroului Mureș, care nu-i permite acesteia să-și retragă plângerea și totodată exercită influențe atât la parchet, cât și la instanța de judecată pentru ca inculpatul să fie condamnat cu privare de libertate. De asemenea, a mai arătat că domnul I.P.C.

este un avocat cu o mare reputație profesională, iar o bună parte dintre magistrații de la instanțele din județul Mureș i-au fost colegi și îi sunt prieteni, context în care acesta își va exercita influența notorie de care se bucură și în cursul judecății, apreciind astfel că la această instanță petiționarul nu va putea beneficia de un proces echitabil. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș a fost înregistrat Dosarul nr. 6927/320/2012, având ca obiect cauza penală privind pe inculpatul G.M.C., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 28 iunie 2012, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureș în Dosarul nr. 7550/P/2010, sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală prev. și ped.

de art. 181 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod nelegal prev. și ped. de art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.. În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul Mureș, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că într-adevăr, tatăl părții vătămate este d-nul I.P.C., care are calitatea de avocat în cadrul Baroului Mureș și care a reprezentat partea vătămată în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în calitate de apărător ales. Se reține că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că susținerile petiționarului au un caracter general, fără a fi însoțite de dovezi concrete și nefiind făcute precizări exacte în ce sens s-ar materializa influența tatălui părții vătămate, respectiv d-nul avocat I.P.C., asupra obiectivitătii și imparțialității magistraților.

Față de toate aceste aspecte, s-a apreciat că nu se poate pune problema lipsei imparțialității judecătorului care instrumentează cauza, acesta fiind singurul în măsură, în această fază procesuală, să dispună asupra cererilor și excepțiilor invocate în cauză, iar soluțiile adoptate, în mod evident, pot fi supuse controlului judiciar pe calea căilor de atac ordinare. în final, s-a lăsat la aprecierea Înaltei Curți cu privire la legalitatea și oportunitatea cererii de strămutare. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenta instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În speță, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul G.M.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6927/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureș. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2013.