ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de

13

noiembrie 2012, petiționarul G.M.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 6927/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureș,

susținând că partea vătămată I.D.S. se află sub presiunea psihică a tatălui

său, domnul avocat I.P.C., membru al Baroului Mureș, care nu-i permite acesteia

să-și retragă plângerea și totodată exercită influențe atât la parchet, cât și

la instanța de judecată pentru ca inculpatul să fie condamnat cu privare de

libertate. De asemenea, a mai arătat că domnul I.P.C. este un avocat cu o mare

reputație profesională, iar o bună parte dintre magistrații de la instanțele

din județul Mureș i-au fost colegi și îi sunt prieteni, context în care acesta

își va exercita influența notorie de care se bucură și în cursul judecății,

apreciind astfel că la această instanță petiționarul nu va putea beneficia de

un proces echitabil.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș a fost

înregistrat Dosarul nr. 6927/320/2012, având ca obiect cauza penală privind pe

inculpatul G.M.C., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 28 iunie

2012, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureș în Dosarul nr.

7550/P/2010, sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală prev.

și ped. de art. 181 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod nelegal

prev. și ped. de art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen..

În

informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și

comunicate de către Tribunalul Mureș, se prezintă etapele pe care le-a parcurs

dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că

într-adevăr, tatăl părții vătămate este d-nul I.P.C., care are calitatea de

avocat în cadrul Baroului Mureș și care a reprezentat partea vătămată în cursul

urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în calitate de apărător ales.

Se reține că, în urma verificărilor

efectuate, s-a constatat că susținerile petiționarului au un caracter general,

fără a fi însoțite de dovezi concrete și nefiind făcute precizări exacte în ce

sens s-ar materializa influența tatălui părții vătămate, respectiv d-nul avocat

I.P.C., asupra obiectivitătii și imparțialității magistraților.

Față de toate aceste aspecte, s-a

apreciat că nu se poate pune problema lipsei imparțialității judecătorului care

instrumentează cauza, acesta fiind singurul în măsură, în această fază

procesuală, să dispună asupra cererilor și excepțiilor invocate în cauză, iar

soluțiile adoptate, în mod evident, pot fi supuse controlului judiciar pe calea

căilor de atac ordinare.

în final, s-a lăsat la aprecierea

Înaltei Curți cu privire la legalitatea și oportunitatea cererii de strămutare.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele

art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenta instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, Înalta Curte constată că

motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și, în consecință,

neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei,

cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge,

ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul G.M.C. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6927/320/2012 al

Judecătoriei Târgu Mureș.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

ianuarie 2013.