ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 145/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 07.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă cererea prin care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3, a solicitat confirmarea Cabinetului Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., asupra căreia, prin sentința civilă nr. 3970/09.04.2014, pronunțată în același dosar, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată.

Prin sentința civilă nr. 9241/18.11.2015, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a hotărât închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. și radierea acesteia din registrul comerțului.

Împotriva încheierii și sentinței sus-menționate, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3, a declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 729/26.04.2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca tardiv apelul declarat împotriva încheierii din 07.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013 și ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 9241/18.11.2015 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

Împotriva sus-menționatei decizii, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3, a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea ei, respingerea excepției tardivității apelului declarat împotriva încheierii din 07.10.2015 și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei instanței de apel, în vederea soluționării apelului declarat împotriva sus-menționatei încheieri și, în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei instanței de apel, în vederea rejudecării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 9241/18.11.2015.

În motivare, a prezentat situația de fapt și a arătat că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Concretizând, a evocat dispozițiile art. 424 alin. (1) și (5) și art. 466 alin. (4) C. proc. civ., subliniind că, raportat la acestea, încheierea din 07.10.2015 este o încheiere interlocutorie, împotriva căreia nu se poate face apel decât odată cu fondul.

Or, în speță, în mod eronat a reținut curtea de apel că a formulat tardiv apelul împotriva acestei încheieri, atât timp cât calea de atac a fost declarată odată cu fondul.

La 10.08.2016, intimata S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La data de 05.12.2016, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3, a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și a solicitat să se constate că recursul este admisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în Noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 729/26.04.2016, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca tardiv apelul declarat împotriva încheierii din 07.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care judecătorul sindic a respins cererea de confirmare a lichidatorului judiciar al S.C. B. S.R.L. și a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 9241/18.11.2015 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, prin care judecătorul sindic a hotărât închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. și radierea acesteia din registrul comerțului.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel."

Prin urmare, decizia recurată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3, împotriva deciziei civile nr. 729/26.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.