ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38/F din data de 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de contestație la executare formulată de condamnatul A..

Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:

La data de 11 ianuarie 2018, pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrată, sub nr. x/46/2018, cererea condamnatului A. prin care a solicitat, pe calea contestației la executare, recunoașterea în România, a hotărârii prin care a fost condamnat, descontopirea pedepselor și contopirea din nou a lor, conform vechiul C. pen.

Analizând dosarul cauzei Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 617/2012 pronunțată la data de 19 decembrie 2012 de către Secțiunea a 22-a a Audienței Provinciale din Barcelona (definitivă la 23 ianuarie 2014) și, respectiv Sentința nr. 446/2014 pronunțată la 4 noiembrie 2014 de către Judecătoria Penală nr. 17 din Barcelona (rămasă definitivă la 4 noiembrie 2014), condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3.735 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de prostituție forțată, prostituție forțată de minore, vătămare corporală și furt, fapte care au corespondent în infracțiunile de proxenetism prin constrângere față de minori, vătămare corporală și furt, prevăzute de art. 213 alin. (2) și (3), art. 194, art. 228 - art. 229 din C. pen. român.

Aceste hotărâri au fost recunoscute de autoritățile române prin Sentința penală nr. 16 F- CC din data de 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin neapelare.

În aceste condiții, instanța de fond a considerat că nu se poate obține, din nou, recunoașterea hotărârii, cele statuate prin Sentința penală nr. 16 F- CC din data de 26 octombrie 2016 având caracter definitiv.

Totodată s-a arătat că nu se poate proceda nici la o reindividualizare a pedepselor în funcție de regimul juridic al pluralității de infracțiuni aplicabil în dreptul român așa cum a solicitat petentul.

Analizând situația juridică a condamnatului, prin prisma acestor dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că nu se poate trece la conversia pedepsei prin aplicarea regimului sancționatoriu al pluralității de infracțiuni așa cum aceasta era reglementată de dispozițiile vechiul C. pen. deoarece dispozițiile legale mai sus amintite impun o astfel de conversie doar dacă durata pedepsei aplicate de statul străin depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

S-a reținut că nu este cazul condamnatului din prezenta cauză, chiar dacă regimul sancționatoriu al pluralității de infracțiuni constatate de autoritățile spaniole este mai împovărător pentru condamnat. La toate acestea instanța a referit asupra efectelor autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința penală nr. 16 F- CC din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Pitești, de vreme ce, prin recunoașterea operată s-au recunoscut implicit și efectele, în planul adaptării pedepsei a regimului sancționatoriu aplicat.

Cât privește art. 146 din Legea nr. 302/2004 invocat de condamnat s-a arătat că acesta reglementează transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate.

Împotriva Sentinței penale nr. 38/F din data de 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, condamnatul A. a formulat contestația de față, solicitând, desființarea sentinței și, în rejudecare, pedepsele aplicate să fie contopite potrivit vechiul C. pen.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38/F din data de 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 16 F - CC din data de 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa din 26 iulie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, a fost recunoscută Sentința penală nr. 617/2012 pronunțată la data de 19 decembrie 2012 de către Secțiunea a 22-a a Audienței Provinciale din Barcelona (definitivă la 23 ianuarie 2014) și, respectiv Sentința nr. 446/2014 pronunțată la 4 noiembrie 2014 de către Judecătoria Penală nr. 17 din Barcelona (rămasă definitivă la 4 noiembrie 2014), privind pe condamnatul A., care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3.735 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de prostituție forțată, prostituție forțată de minore, vătămare corporală și furt, fapte care au corespondent în infracțiunile de proxenetism prin constrângere față de minori, vătămare corporală și furt, prevăzute de art. 213 alin. (2) și (3) C. pen., art. 194 C. pen., art. 228 - art. 229 C. pen. și dispune executarea acestei pedepse în România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un loc. de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3.735 zile de închisoare, conform C. proc. pen. român și în condițiile Convenției.

S-a luat act că executarea pedepsei rezultante de 3.735 zile de închisoare expiră la data de 14 octombrie 2022.

S-a constatat că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse în Penitenciarul Quatre Camins din Spania.

S-a dispus comunicarea sentinței definitive și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii conform art. 135 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, către Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției.

Sentința penală nr. 16 F - CC din data de 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. x/2016 a rămas definitivă prin neapelare.

Critica apărării în sensul că, în cauză, competența privind recunoașterea hotărârilor judecătorești emise de autoritatea spaniolă ar fi revenit Curții de Apel București potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție privind Recursul în interesul legii este nefondată.

Potrivit art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, "atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de Apel București. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere".

Din actele dosarului reiese că la data sesizării instanței condamnatul A. era încarcerat în Penitenciarul Mioveni, județul Argeș, motiv pentru care competența aparține Curții de Apel Pitești.

Referitor la fondul contestației, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că acesta este nefondată.

Potrivit art. 135 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere, punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispozițiilor din C. proc. pen.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, condamnatul se află deja în executarea unei pedepse de 3.735 zile de închisoare, pedeapsă aplicată de autoritățile judiciare din Spania, recunoscută și pusă în executare prin hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Or, o nouă recunoaștere a aceleiași hotărâri și aplicarea unui alt tratament sancționator al concursului de infracțiuni ar fi inadmisibilă și ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, potrivit art. 135 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte iar instanța română va adapta pedeapsa doar atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română,ipoteză care nu este incidentă în prezenta cauză.

Se constată astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate trece la conversia pedepsei prin aplicarea regimului sancționatoriu al pluralității de infracțiuni, potrivit C. pen. din 1968 deoarece conversia era posibilă doar dacă durata pedepsei aplicate de statul străin depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală român.

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38/F din data de 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38/F din data de 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2018.

Procesat de GGC - CL