ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6082/2019

Ședința publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 26.04.2016, sub nr. x/2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurentei, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1) - suspendarea executării deciziei nr. 72/17.12.2015, respectiv suspendarea executării plații amenzii în suma de 6509 RON, cu stabilirea unei cauțiuni;

2) - anularea deciziei NR. 72/17.12.2015 ca nelegală si netemeinică si exonerarea de la plata amenzii în suma de 6509 RON pentru următoarele argumente de drept:

a) - calificarea juridică nelegală a dispozițiilor art. 8 si 17 din contractul intitulat,"cadru" având ca obiect o activitate anticoncurențială, în realitate contractul fiind un contract de adeziune, definit de art. 1175 noul C. civ. a cărui interpretare este supusa regulilor civile instituite de art. 1235, 1237, 1239 alin. (2) si art. 1269 alin. (2) NCCIV în vigoare la momentul emiterii deciziei, moment la care contractul își produce efectele, conform argumentelor de la Obiecțiunile de fond la raport, respectiv pct. 1-19 din Obiecțiunile si observațiile la raportul asupra investigației, pe care Consiliul Concurentei le-a ignorat, ceea ce dovedește că analiza acestei instituții este formala, iar concluzia de vinovăție prestabilită prin raport și menținută de decizie;

b) -neîndeplinirea condiției afectării semnificative a concurentei, cu motivarea ca actele pretins anticoncurențiale au încetat în martie 2010 conform concluziei din raport de la pag. 6 și înlăturarea nelegală a aplicării act 8 alin. (1) din Lg. 21/1996 prin care prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplica întreprinderilor care prin cifra de afaceri sub un anumit plafon și cotele de piață situate sub anumite limite ar avea un impact minor asupra concurenței;

c) - înlăturarea nelegala a aplicării art. 5 alin. (1) în raport de cotele de piața, în contextul în care fapta pretins anticoncurențiala a încetat din martie 2010 iar în art. 15 alin. (2) din Constituția României se stabilește principiul mitio lex in materia contravențională;

d) - concluzia nelegală potrivit căreia prevederile art. 7 alin. (4) lit. b) conține o prezumție legală că practica respectivă este prezumată ca afectează semnificativ concurența, afectarea semnificativa a concurentei fiind nedovedită, în contextul economic al pieței comune, prin încălcarea art. 81, actualmente 101 si 82, actualmente 102 din Regulamentul CE nr. 1/2003 al Consiliului, precum si a pct. 50 din Comunicarea Comisiei -Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului din art. 81 si 82 din Tratat (Jurnalul Oficial 2004/C101/07) privind conceptul de efect asupra acordurilor intre IMM-uri întrucât activitatea acestora este de obicei locala sau cel mult regionala, etc;

e) - încălcarea obligativității Regulamentului 1/2003 și aplicarea directă a acestuia în toate statele membre conform art. 7 alin. (1) si art. 923 alin. (2) lit. a), b) si c, art. 45 alin. (3), precum și a Regulamentului 330/2010, art. 10, potrivit cărora procedura investigației în cazul existenței unei încălcari are următoarele etape:

- propunerea de măsuri ca încălcarea sa înceteze, ceea ce se și constata de către Consiliul Concurentei la pct. 16 din Raport(si pct. 6 din preambul), în sensul ca în martie 2010 practica pretins anticoncurențiala a încetat;

- și numai in cazul în care încălcarea nu încetează se constată încălcarea principiilor anticoncurențiale printr-o decizie motivată, prin care se stabilește amenda și măsurile pentru remedierea situației, eventuale daune.

Prin sentința civilă nr. 3264 pronunțată în data de 28.10.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecată cu privire la capătul de cerere-suspendare executare act administrativ, respingând deopotrivă cererea de anulare a Deciziei nr. 72/17.12.2015 emisă de pârât, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3264 din data de 28.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. PANCIU, încadrând criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului recurenta-reclamantă a menționat, în esență, că

Împotriva recursului promovat de recurenta - reclamantă a formulat întâmpinare intimatul - pârât CONSILIUL CONCURENȚEI, în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului, pe considerentul că recursul este nemotivat și nu cuprinde nici un motiv de nelegaliatate a sentinței recurate.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate.

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât, în cuprinsul căruia a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de acesta cu rea-credință și prin fals intelectual și respingerea acestora, ca nefondate, precum și a susținerilor referitoare la excepția nemotivării recursului pe prevederi de drept material, în condițiile în care din conținutul motivelor de recurs rezultă clar și lipsit de echivoc prevederile de drept material invocate la pagina 1.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 03.12.2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă în cadrul cererii de recurs au fost încadrate în drept de aceste dispoziții art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că soluția de respingere a acțiunii este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituția României coroborat cu dispozițiile art. 81 și 82 din Tratat.

În esență se arată că soluția de respingere a acțiunii și de menținere ca legală a deciziei de sancționare emisă de autoritatea pârâtă nr. 72/17.12.2015 este nelegală deoarece prima instanță a apreciat greșit atât asupra existenței faptei anticoncurențiale cât și asupra vinovăției reclamantei.

Societatea reclamantă arată că s-a conformat celor dispuse de autoritatea de concurență din anul 2010, practicile pretins anticoncurențiale încetând astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune sancționarea sa.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimat-pârât a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția nulității pe motiv că aspectele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând excepția nulității recursului o va respinge pentru următoarele motive.

Conform art. 489 alin. 1 C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)

(2)Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Curtea apreciază că aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă în cererea de recurs pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 48881) pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita interpretare și aplicare a legii naționale în raport de normele europene de concurență aplicabile acestea având ca obiect Decizia Curții Constituționale nr. 72/17.12.2015 prin care s-a dispus.

"Art. 1: Se constata încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către B. S.R.L., în calitate de producător de adezivi și mortare pentru polistiren, și de către întreprinderile A. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L. și I. S.R.L., în calitate de distribuitori de adezivi și mortare pentru polistiren, prin încheierea unor înțelegeri anticoncurențiale având ca obiect stabilirea în mod indirect a prețurilor de revânzare, sub forma clauzelor din contractele cadru de fixare a adaosurilor comerciale minime la revânzarea en gros și cu amănuntul a produselor adezivi și mortare pentru polistiren. (...)

Art 3. în temeiul art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se sancționează A. S.R.L. pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din lege cu amendă în cuantum de 6.509 RON, reprezentând 0.704% din cifra de afaceri totală realizată în anul 2014."

În consecință Curtea va respinge excepția nulității recursului urmând a fi verificat pe fond recursul declarat de reclamantă în care se invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de motivul de casare invocat Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate invocate de recurentă în recurs au caracter de generalitate și nu pot fi reținute, Decizia Consiliului Concurenței nr. 72/17.12.2015 respectând în raport de situația de fapt prevederile Legii concurenței.

Recurenta-reclamantă nu a arătat în concret în ce mod a acționat în sensul eliminării practicilor anticoncurențiale reținute a fi comise în perioada 2010-2015, în condițiile în care prin Decizia nr. 72/2015 s-a constatat încălcarea art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea concurenței de către societățile implicate inclusiv reclamanta și au fost aplicate corect dispozițiile art. 24 din Legea concurenței.

În ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii, instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile normelor de drept UE, respectiv prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE) și ale Regulamentului nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la art. 81 și 82 din Tratat (denumit în continuare Regulamentul nr. 1/2003), în sensul lipsei de incidență a legislației Uniunii în speța supusă judecății. Astfel, potrivit art. 101 TFUE, în coroborare cu art. 3 din Regulamentul nr. 1/2003, autoritățile de concurență, precum și instanțele statelor membre au obligația de a aplica art. 101 TFUE doar acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi și practicilor concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre.

Analizând și criteriile indicate de Comunicarea Comisiei Europene privind conceptul de efect asupra comerțului, instanța de fond a ajuns în mod întemeiat Ia concluzia ca acordurile încheiate de recurenta-reclamantă cu producătorul B., sub forma clauzelor analizate, nu sunt susceptibile să afecteze comerțul dintre statele membre, pe cale de consecință art. 101 TFUE nefiind aplicabil în cauză. în acest context, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, conchizând că Decizia Consiliului Concurenței nr. 72/17.12.2015 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3264 din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2019.