ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2019

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2735/21 iunie 2018 s-a respins recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva încheierii din 16 martie 2015 și a sentinței nr. 1146/29 aprilie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Împotriva acestei decizii s-a promovat calea de atac a revizuirii, care însă privește doar una din sumele reprezentând TVA în analiză, respectiv 1.179.618 RON.

Analiza cererii de revizuire

Revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

S-a motivat în esență că, deși recurenta a invocat aplicabilitatea în cauză a Hotărârii CJUE C-438/13, instanța de recurs nu a făcut aplicarea prevederilor art. 14,16 și 18 din Directiva nr. 2006/122/CE privind TVA.

S-a arătat că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în hotărârea pronunțată în cauza C 438/13, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 2992/02.10.2015 dispozițiile art. 124, alin. (4), lit. d), Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii actelor fiscale contestate, dar abrogate începând cu 01.01.2013 ca urmare a procedurii de infringement declanșată de Comisia Europeană tocmai pentru modul în care au fost transpuse în legislația națională art. 16 și 18 din Directiva 2006/122/CE privind TVA, nu respectă dispozițiile comunitare.

Or, Curtea de Apel respinge acțiunea întemeindu-și motivarea pe dispozițiile art. 124, alin. (4), lit. d), din) Codul fiscal,

Mai mult, conform Art. 113. - (1) din Legea 46/2008 -Codul silvic

"În cazul constatării prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infracțiuni, persoana care are calitatea să le constate depune actul de constatare la unitatea sau la instituția in care Își desfășoară activitatea.

(2) Conducătorul unității sau al instituției prevăzute la alin. (1) transmite actul de constatare la parchetul de pe lângă instanța competentă din punct de vedere material și teritorial".

Art. 114. - Prevederile prezentului titlu se completează cu dispozițiile C. pen. și ale C. proc. pen.. De asemenea, conform H.G. nr. 1076/2009 Regulamentul de pază a fondului forestier "Art. 3. - Personalul silvic cu atribuții de pază a fondului forestier are obligația să ia măsuri de prevenire a săvârșirii de fapte care, potrivit prevederilor legale, constituie contravenții sau infracțiuni silvice, să identifice persoanele care le-au săvârșit și să ia măsuri în vederea sancționării acestora și recuperării pagubelor, potrivit legii". În speță, nu apar incidente dispozițiile art. 128, alin. (8), lit. a), din Codul fiscal texte pe care instanța de fond le coroborează cu art. 128, alin. (4), lit. d), si) art. 128, alin. (8), lit. c) din Codul fiscal (pagina 18 partea de jos din sentință).

Mai mult, conform Codului silvic si H.G. nr. 229/2009 Romsilva are atribuții bine definite nefiind reținuta in sarcina sa obligația de a încheia contracte de asigurare pentru furt cu vreo societate de profil pentru fondul forestier proprietate publica a statului aflat in administrare atâta timp cât are in atribuții paza acestui fond.

In concluzie sumele rezultate din prejudicii aduse fondului forestier proprietate publica a statului, constatate prin O.U.G. nr. 85/2006, cum este cazul celor stabilite prin Nota de constatare nr. x/13.12.2012, Raportul nr. x/11.12.2012, Actul de control nr. 4900/13.12.2012, Actul de control nr. 4861/10.12.2012, nu sunt ale Romsilva, ci au destinația unui fond special constituit la nivelul administratorului. evidenta este ținuta pe proprietarul pădurii, respectiv statul roman prin Ministerul de Finanțe.

Conform art. 133 alin. (1) din Legea 46/2008 -Codul silvic,.Pentru fondul forestier proprietate publica a statului nu se plătesc taxe si impozite".

In acest context, nu putem vorbi de aplicarea dispozițiilor art. 128, alin. (4), lit. d), din) Legea 571/2003 - Codul fiscal " Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cuplata următoarele operațiuni: . . . . . . . . . .d) bunurile constatate lipsa in gestiune cu excepția celor la care se face referire la alin. (8) lit. a)-c)

Conform Codul fiscal (forma în vigoare Ia momentul litigiului) in sensul art. 128 -"este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar"

Or, asa cum am arătat mai sus, nu putem vorbi de bunuri lipsa in gestiune, întrucât paguba s-a produs in fondul forestier proprietate publica, iar potrivit punctului 210 din OMFP nr. 3055 din 2009 acestea sunt bunuri care nu pot fi integrate in activele si datoriile entității si se înregistrează in contabilitate in conturi in afara bilanțului.

Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, instanța constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, prin cererea de recurs recurenta a invocat incidența Hotărârii CJUE pronunțată în cauze C-438/13 vizând chiar transpunerea în legislația română a Directivei privind TVA nr. 2006/112/CE cu referire la art. 16 și 18 din această .

Chiar dacă se referea la plata TVA de către societățile de leasing în cazul imposibilității recuperării bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing financiar similitudinea cu speța analizată este totală.

Apare evident și similar, faptul că interpretarea dată de către intimata ANAF dispozițiile incidente sus menționate în sensul existenței unei livrări de bunuri în cazul colectării TVA pentru tăierile ilegale de arbori este eronată.

De altfel, prevederea generală a art. 127 Codul fiscal în formularea de la momentul emiterii actului administrativ contestat era inaplicabilă și în raport de legislația internă.

Pornind chiar de la dispozițiile Codului Silvic invocate prin decizia analizată, faptul că recurenta desfășoară și activități de valorificare masă lemnoasă nu poate în niciun fel conduce la concluzia că furtul de masă lemnoasă ar reprezenta o "activitate economică".

Spre exemplu administratorii ariilor protejate de pe care s-ar sustrage material lemnos nu ar avea obligația colectării și plății TVA întrucât nu desfășoară decât componenta de pază nu și cea economică, în schimb în restul suprafețelor împădurite această obligație ar exista.

Mai mult, generalizarea unor astfel de interpretări ar face inaplicabile dispozițiile art. 137 alin. (1) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) conform cărora "pentru fondul forestier proprietate publică a statului nu se plătesc taxe și impozite".

Rezultă faptul ca fondul forestier aflat in administrare nu este un bun aflat in patrimoniul RNP Romsilva integrat in activele acesteia pentru a se vorbi de o lipsa in gestiune. RNP Romsilva indeplineste doar un act de administrare si ține o evidenta tehnico-silvica prin amenajamentcle silvice. Fondul forestier proprietete publica se afla in evidenta proprietarului, respectiv Statul Roman, având număr de inventar la Ministerul Finanțelor Publice.

In speța, prejudiciile s-au produs in fond forestier proprietate publica a statului. Este adevărat ca revizuenta asigura serviciul de paza, dar paguba nu a vizat un bun aflat in patrimoniul RNP Romsilva

La fel de adevărat e faptul ca, potrivit legii, partea avea obligația și are de a identifica si sesiza organele in drept cu privire Ia aceste incidente nedorite urmărind recuperarea prejudiciului, insa acesta, indiferent de cuantum sumele nu se fac venit la bugetul propriu, pentru a se considera ca este o livrare către sine, astfel incât să se aplice autofacturarea asa cum a considerat ANAF.

Conform art. 105 din Legea 46/2008 -Codul silvic - forma textului de lege in vigoare Ia momentul controlului:

"Art. 105. - (1) Prejudiciul adus pădurii, denumit in continuare prejudiciu, indiferent de natura juridica a proprietății si de suprafața pădurii avuta in proprietate, se evaluează potrivit legii.

(2) Valoarea prejudiciilor din pădurile Încadrate prin amenajamentul silvic in grupa I funcționala, din perdelele forestiere de protecție si din jnepenisuri se stabilește prin multiplicarea de doua ori a valorii obținute potrivit legii.

(3) In situațiile in care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) si (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigura serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publica centrala pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului roman.

(4) Prejudiciul prevăzut la alin. (1) se evaluează de personalul silvic imputernicit potrivit legii.

(5) Sumele reprezentând contravaloarea prejudiciului care se recuperează se distribuie in conformitate cu prevederile legale in vigoare ".

Cât privește caracterul cert al creanței, și de aici suma pretinsă a se calcula ca TVA instanța își însușește afirmația expertul contabil A. (în expertiza extrajudiciară), conform căreia suma estimata a prejudiciului reprezintă o creanța potențială incerta, determinată prin metode indirecte de evaluare a unor bunuri furate care nu s-au aflat niciodată in proprietatea (asa cum in mod expres este prevăzut la art. 128 din codii fiscal) RNP Romsilva ci doar in administrarea sa. Lipsa din gestiune a acestora fiind înregistrată doar de către proprietarul fondului forestier (Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice) si, in plus, suma care va fi efectiv încasată pentru acoperirea acestui prejudiciu va fi virată integral intr-un fond special aflat la dispoziția proprietarului Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, neimpozabil și cu un regim similar rezervelor fiscale ". (pag. 14 din Raportul de expertiză contabila extrajudiciara).

Toate acestea confirmă în ceea ce privește cererea de revizuire incidența legislației comunitare în materie de TVA, iar în ceea ce privește plata TVA calculată suplimentar pentru tăierile ilegale de arbori analizată în Sentință și Decizie, apare eronată interpretarea făcută, atât din perspectiva dreptului comunitar cât și intern.

Cât privește celelalte sume reprezentând TVA necalculat de către Direcția Silvică Sibiu, în cuantum de 387.808 RON, prin necontestarea pe calea prezentei, obligația a intrat în autoritatea de lucru judecat, sentința și respectiv decizia urmând a fi menținute sub acest aspect.

În concluzie Înalta Curte urmează a admite revizuirea în conformitate cu dispozițiile art. 21 din legea nr. 554/2004 să schimbe decizia contestată și în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ. să admită recursul recurentei și rejudecând să admită în parte acțiunea, anulând în parte Decizia de impunere nr. x/10.12.2013, Raportul de inspecție fiscală nr. x/10.12.2013 și Decizia nr. 176/24.06.2014, în ceea ce privește suma de 1.179.618 RON, reprezentând TVA colectată suplimentar pentru tăierile ilegale de arbori.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Autonomă a Pădurilor - ROMSILVA împotriva Deciziei nr. 2735 din 21 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Schimbă Decizia nr. 2735 din 21 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că admite recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA împotriva încheierii din 16 martie 2015 și a sentinței nr. 1146 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, rejudecând, admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor- ROMSILVA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Anulează, în parte, Decizia de impunere nr. x/10.12.2013, Raportul de inspecție fiscală nr. x/10.12.2013 și Decizia nr. 176/24.06.2014, în ceea ce privește suma de 1.179.618 RON, reprezentând TVA colectată suplimentar pentru tăierile ilegale de arbori.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 noiembrie 2019.