ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4386/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 26 mai 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.080,37 RON reprezentând despăgubiri datorate în baza poliței de asigurare a autovehiculului nr. x și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3385 din 4 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca tardivă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3385/4.11.2016, pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată. În susținerea recursului, recurentul-reclamant arată că soluția de admitere a excepției tardivității acțiunii este nelegală, instanța de fond apreciind în mod greșit că reclamantul a introdus cererea cu depășirea termenului legal, prevăzut de art. 19 din Legea nr. 503/2004. Recurentul-reclamant arată că decizia contestată i-a fost comunicată la data de 13 mai 2016, iar termenul de 10 zile de formulare a contestației, prevăzut de art. 19 din Legea nr. 503/2004, se împlinea la 24 mai 2016. Contrar celor reținute de instanța de fond, contestația a fost depusă prin poștă, la data de 23 mai 2016, înăuntrul termenului prevăzut de lege. Rezultă așadar că, în mod nelegal, instanța de fond a reținut tardivitatea cererii deduse judecății.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 octombrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurentul-reclamant, vizând modalitatea de soluționare a excepției tardivității cererii de chemare în judecată, deși întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. În cauză, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând examinarea legalității Deciziei nr. 27 din 9 mai 2016 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată formulată de reclamantul A., cu privire la suma de 2.440 RON. Instanța de fond a admis excepția tardivității, invocată din oficiu, și a respins acțiunea, ca tardivă, constatând că reclamantul A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 27/9.05.2016 cu nerespectarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, având în vedere că decizia a fost comunicată acestuia la data de 13 mai 2016, iar contestația a fost depusă la 26 mai 2016, ultima zi în termen fiind 24 mai 2016. Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.", iar potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, "(2) Împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii." Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că termenul de 10 zile se aplică și reclamantului, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 făcând trimitere la același termen. În cauză, decizia atacată a fost comunicată reclamantului A. la data de 13.05.2016, potrivit datei înscrise pe plicul de înmânare a actului contestat către acest reclamant, iar contestația a fost depusă prin scrisoare recomandată la oficiul poștal, la data de 23.05.2016, conform datei menționate pe plicul de corespondență cu poșta . În doctrină s-a apreciat că actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, este socotit a fi efectuat în termen, chiar dacă actul va primi viză de înregistrare la instanța judecătorească căreia îi este destinat, ulterior datei de împlinire a termenului în care trebuia îndeplinit. În condițiile arătate, contestația a fost depusă la oficiul poștal la data de 23.05.2016, în interiorul termenului de 10 zile de la data comunicării deciziei atacate, termen calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Înalta Curte constată, prin urmare, că formularea contestației s-a făcut cu respectarea termenului legal prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, motiv pentru care, este nelegală soluția instanței de fond de admitere a excepției tardivității cererii deduse judecății. Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinței civile nr. 3385 din 4 noiembrie 2016 și trimiterea cauzei Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru continuarea judecății. PENTRU ACESTE MOTIVE,