ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 16.07.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților, în principal, la includerea:

- medicamentului VEMURAFENIBUM pe Sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", Secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", COD "P3: Programul național de oncologie" din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008;

- medicamentului IPILIMUMABUM pe Sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", Secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", COD "P3: Programul național de oncologie" din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008;

- medicamentului PAZOPANIB pe Sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", Secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", COD "P3: Programul național de oncologie" din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâților la emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 a medicamentelor VEMURAFENIBUM, IPILIMUMABUM, PAZOPANIB.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii principale, excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de Minister și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive

În ședința publică din data de 12.01.2016, pârâta CNAS, prin reprezentant consilier juridic, a declarat că înțelege să nu mai susțină excepția prematurității cererii principale, invocată prin întâmpinare.

În ședința publică din data de 12.02.2016, Curtea a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății.

La același termen de judecată, pârâta CNAS, prin reprezentant, a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii principale în partea privitoare la medicamentul Vemurafenibum, acesta având echivalent inclus în Listă, și anume Dabrafenibum, precum și pentru medicamentul Pazopanib care a fost inclus pe Listă.

Prin încheierile de ședință din data de 12.01.2016 și 12.02.2016, prima instanță a unit cu fondul celelalte excepții invocate în cauză.

Prin Sentința civilă nr. 542 din 19 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: a luat act de cererile de renunțare la judecata cererii principale, formulate de moștenitorii reclamanților decedați D. și E.; a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Guvernul României; a admis excepția rămânerii fără obiect cu privire la parte din pretenții; a respins, ca rămasă fără obiect, pretenția privind includerea medicamentului Pazopanib pe Sublista C-Secțiunea C2. COD "P3: Programul național de oncologie" din Anexa la H.G. nr. 720/2008; a admis în parte cererea principală formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a respins, ca neîntemeiată, pretenția de includere a medicamentelor Vemurafenibum și Ipilimumabum pe aceeași sublistă; a obligat pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății să emită și să comunice pârâtului Guvernul României decizia finală privind includerea sau neincluderea medicamentelor Vemurafenibum și Ipilimumabum în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

Împotriva Sentinței civile nr. 542 din 19 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

3.1. Prin recursul declarat și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii obligației reținute în sarcina CNAS de emitere și comunicare a unei decizii finale privind includerea sau neincluderea medicamentelor Vemurafenibum și Ipilimumabum în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu consecința respingerii capătului subsidiar de cerere din acțiunea reclamanților referitor la emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea medicamentelor Vemurafenibum și Ipilimumabum în Lista de medicamente, ca neîntemeiat.

În motivarea recursului arată că sentința instanței de fond este incorectă și nelegală în ceea ce privește partea din dispozitiv prin care instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Ministerului Sănătății să emită și să comunice Guvernului României decizia finală privind includerea sau neincluderea medicamentelor Vemurafenibum și Ipilimumabum în lista menționată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, precizează că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere formulat în subsidiar, respectiv emiterea unei decizii finale, având în vedere că actele normative în vigoare nu reglementează în sarcina sa obligativitatea emiterii de decizii finale de includere a medicamentelor în Listă, iar pe de altă parte, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată doar în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, față de care CNAS nu are calitate procesuală pasivă.

În acest sens, consideră că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile art. 6 din Directiva Consiliului nr. 89/105/CEE, ce prevede că "dispozițiile se aplică în cazul în care un medicament este cuprins în sistemul național de asigurări de sănătate numai după ce autoritățile competente au decis să includă medicamentul într-o listă certă a medicamentelor".

Apreciază că, în ceea ce o privește, cadrul normativ intern care a transpus corect prevederile Directivei nr. 89/105/CEE, și anume Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2014, nu prevede obligația CNAS de a emite o decizie finală, astfel că prima instanță i-a atribuit competențe care nu îi aparțin și care exced cadrului legal prevăzut de Legea nr. 95/2006, Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, O.U.G. nr. 77/2011, Ordinul Ministrului Sănătății și al Președintelui CNAS nr. 3/1/2015.

Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei A., consideră că acestea au fost în mod greșit respinse de prima instanță.

Pe fondul cauzei, arată că, în ceea ce privește medicamentul Vemurafenibum, a fost demarată procedura de negociere, dar că în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, este inclus medicamentul Dabrafenib, care reprezintă o alternativă terapeutică la medicamentul Vemurafenibum.

Cu privire la medicamentul Ipilimumabum, arată că procesul de negociere a fost definitivat și asumat prin semnarea de către părți a Procesului-verbal de încheiere a negocierii, iar rezultatul negocierii nu a fost contestat și nici nu s-a solicitat reevaluarea acestui rezultat de către deținătorul de autorizație de punere pe piață.

3.2. Prin recursul declarat și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătății solicită admiterea recursului, admiterea excepțiilor invocate, casarea în parte a sentinței recurate, și respingerea acțiunii.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că Ministerul Sănătății nu mai are nicio atribuție pentru includerea medicamentelor din speță în listă, iar pe de altă parte, Lista medicamentelor care se asigură în cadrul programelor naționale de sănătate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Mai arată că pentru medicamentul Vemurafenibum în Lista de medicamente este inclus un produs similar, pentru aceleași indicații terapeutice, respectiv medicamentul Dabrafenib, iar în ceea ce privește medicamentul Ipilimumabum, arată că procesul de negociere a fost definitivat, fiind întreprinse demersurile necesare pentru accesul pacienților la acest medicament.

Consideră că acțiunea reclamanților este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condițiile de exercitare a acțiunii civile, prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

De asemenea, arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a adăugat la lege, instituind în sarcina pârâților anumite obligații care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, încălcând și separația puterilor în stat. Astfel, susține că instanța de fond s-a pronunțat și asupra oportunității includerii medicamentelor în listă, cu încălcarea prevederilor legale și a responsabilităților prevăzute în sarcina altor instituții.

3.3. Prin recursul declarat și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Guvernul României arată că sentința recurată este nelegală cu privire la obligarea Guvernului României să adopte un act administrativ cu caracter special și chiar dacă această obligație cade în sarcina sa, ea este condiționată expres de îndeplinirea unor măsuri administrative prealabile de către Ministerul Sănătății și CNAS.

Consideră că instanțele de judecată nu se pot substitui executivului în privința acordării unui drept sau să oblige autoritatea la emiterea unui act cu caracter special.

Deși au fost legal citate, părțile nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii formulate, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată este lipsită de interes.

La termenul de judecată din 21 martie 2019, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunțare asupra cauzei de față, din perspectiva interesului intimaților-reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată.

În speță, se constată că obiectul acțiunii reclamanților îl constituie includerea medicamentelor VEMURAFENIBUM, IPILIMUMABUM și PAZOPANIB în Sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", Secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", COD "P3: Programul național de oncologie" din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

Cu titlu preliminar, se constată că prima instanță a respins, ca rămasă fără obiect, pretenția de includere a medicamentului Pazopanib pe sublista C-secțiunea C2. COD "P3: Programul național de oncologie" din Anexa la H.G. nr. 720/2008, având în vedere că prin H.G. nr. 877/2015 a fost completată H.G. nr. 720/2008, în sensul că în Lista medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100% a fost inclus și medicamentul Pazopanibum, iar această soluție a instanței de fond nu a fost criticată de niciunul dintre recurenți.

În ceea ce privește medicamentul VEMURAFENIBUM, Înalta Curte constată că prin Hotărârea de Guvern nr. 178/2017 din 30 martie 2017 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 229 din 4 aprilie 2017, la Articolul unic, pct. 2 se prevede că:

"La sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", la punctul "P3: Programul național de oncologie", după poziția 108 se introduc trei noi poziții, pozițiile 109 - 111, cu următorul cuprins: (...) poziția 110. Vemurafenibum."

Cu privire la medicamentul IPILIMUMABUM, se constată că prin Hotărârea de Guvern nr. 380/2018 din 31 mai 2018 privind modificarea și completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 456 din 31 mai 2018, la Articolul unic, pct. 3 lit. c) se prevede că "La sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc" se modifică și se completează după cum urmează: (...) c) La punctul "P3 Programul național de oncologie", după poziția 117 se introduc nouă noi poziții, pozițiile 118 - 126, cu următorul cuprins: (...) poziția 119. Ipilimumabum."

În aceste circumstanțe, în ceea ce privește interesul intimaților-reclamanți în susținerea acțiunii de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, în primă instanță și în căile de atac și nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În contextul arătat, se constată că intimații-reclamanți nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituiți a spera în eventualitatea pronunțării unei soluții favorabile, atât timp cât medicamentele VEMURAFENIBUM și IPILIMUMABUM au fost inclus în Sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", Secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc".

Prin urmare, întrucât medicamentele din litigiu au fost incluse în listă, interesul reclamanților în susținerea acțiunii nu mai este actual, demersul judiciar al acestora fiind lipsit de interes.

Pentru considerentele anterior expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 542 din 19 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând cauza: va respinge acțiunea ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 542 din 19 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

GGC - OB