ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2015 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 269/25.08.2014, transmisă și înregistrată sub nr. x/29.09.2014 și a Notei de neconformitate AMPOR SVAPCI nr. 105353/26.03.2014, înregistrată la Consiliul Județean Buzău sub nr. x/01.07.2014, prin care sunt considerate neeligibile și deci excluse de la rambursare anumite cheltuieli cuprinse în cererea de plată nr. x la contractul de finanțare nr. x/2010, proiect cod SMIS 3857, cu titlul "Reabilitare Muzeul Județean Buzău".

Hotărârea primei instanțe împotriva căreia s-a formulat recurs Prin Sentința civilă nr. 2898 din 06 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, și a dispus anularea Deciziei nr. 269/25.08.2014 și a notei de neconformitate AMPOR SVAPCI nr. 10535/26.03.2014.

Calea de atac exercitată în cauză și motivele de recurs invocate Împotriva sentinței menționate a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, recurentul-pârât a apreciat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, în condițiile în care, în vederea atribuirii contractului de achiziție publică de lucrări suplimentare nr. x/09.01.2014, UAT Județul Buzău, în calitate de autoritate contractantă, a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, prevalându-se de prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data inițierii procedurii, cu motivarea că unele lucrări au fost necesare datorită unor circumstanțe imprevizibile. Pentru atribuirea contractului de achiziție publică prin procedura de negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, autoritatea contractantă trebuia să îndeplinească în mod cumulativ toate condițiile precizate prin art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. În speță, potrivit susținerilor recurentului-pârât, abaterea constatată și sancționată privește aplicarea eronată a alegerii procedurii de atribuire, UAT Județul Buzău, în calitate de autoritate contractantă, neasigurând promovarea concurenței între operatorii economici, transparența și integritatea procesului de achiziție publică, precum și utilizarea eficientă a fondurilor publice, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. În ceea ce privește noțiunea de circumstanțe imprevizibile, în susținerea cererii de recurs, recurentul învederează Decizia nr. 2024/30.04.2014 pronunțată de Înalta Curte și subliniază că această noțiune se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate, în ciuda pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale de către autoritatea contractantă, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din sectorul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea previzibilă a contractului.

Apărarea formulată în cauză Intimata-reclamantă, UAT - Județul Buzău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, însă nu s-a mai continuat procedura de filtru, deoarece prin încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei încheieri s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, probatoriu administrat în cauză și de apărările intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin Contractul de finanțare nr. x, înregistrat la Consiliul Județean Buzău sub nr. x/11.03.2010, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin Autoritatea pentru Dezvoltare Regionala Sud-Est, s-a obligat să asigure finanțarea nerambursabilă pentru implementarea Proiectului nr. SE/12/5/5.1/134/10.09.2008, cod SMIS 3857, intitulat "Reabilitarea Muzeului Județean Buzău". Valoarea contractului de execuție a fost stabilită la suma de 35.125.058,23 RON din care AM POR se obliga să finanțeze 98%. Prin Informarea nr. x/04.04.2014 privind avizarea Cererii de plată nr. x și Nota de neconformitate nr. x/26.03.2014, emise de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, s-a aplicat o reducere procentuală de 25 % din valoarea contractului de lucrări suplimentare nr. x/09.01.2014, încheiat între între UAT Județul Buzău și SC A. SA Buzău, pentru nerespectarea art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Față de complexitatea cauzei, prin încheierea din 30 ianuarie 2015 instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții civile, cu obiectivul de a se stabili dacă proiectul tehnic care a stat la baza procedurii achiziție publică ar fi putut și ar fi trebuit sau nu să aibă în vedere, conform normelor în vigoare și elementelor invocate de reclamant, circumstanțe imprevizibile, în sensul celor prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză s-a concluzionat că "în raport cu prevederile actelor normative, a documentelor și documentațiilor puse la dispoziția expertului numit, cu caracteristicile, vechimea, afectările seismice, intervențiile de pe parcursul existentei construcției, este evident ca lucrările reclamate ca fiind imprevizibile nu puteau fi prevăzute la întocmirea proiectului de un expert sau proiectant cu experiență." Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data inițierii procedurii: "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare numai în următoarele cazuri: (...) i) atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, și numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiții: - atribuirea să fie făcută contractantului inițial; - lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale să nu poată fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul inițial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia; - valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite și a actelor adiționale care vor fi încheiate pentru lucrări și/sau servicii suplimentare ori adiționale să nu depășească 20% din valoarea contractului inițial". În raport cu aceste elemente de fapt și de drept, Înalta Curte reține ca nefiind întemeiată critica recurentului-pârât conform căreia UAT - Județul Buzău nu a manifestat o diligență rezonabilă în procedura inițială, conformă cu specificul lucrărilor ce urmau a fi făcute, atâta vreme cât expertul a subliniat clar în concluziile raportului de expertiză că lucrările reclamate ca fiind imprevizibile nu puteau fi prevăzute la întocmirea proiectului de un expert sau proiectant cu experiență. În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a efectuat o analiză completă și corectă a îndeplinirii acestora, reținând că, în speță, în condițiile existenței circumstanțelor imprevizibile, era posibilă contractarea lucrărilor suplimentare către același contractant, desemnat inițial prin procedura licitației deschise, lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale nu au fost separate de contractul inițial și nu au presupus inconveniente majore pentru autoritatea contractantă, majoritatea modificărilor priveau consolidarea imobilului, pentru care fuseseră deja începute lucrările de reparație și s-au descoperit viciile, iar valoarea cumulată a contractului atribuit pentru lucrări și servicii suplimentare/adiționale nu depășește 20% din valoarea contractului inițial. În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, considerente pentru care recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.