ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 375 din C. proc. pen., s-a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În baza art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de executarea/folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea.

În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite cele două pedepse stabilite în prezenta cauză și cea stabilită prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni, reprezentând o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, ce urmează a fi executată în condițiile art. 60 C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.967,71 RON fără TVA către partea civilă.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt'" prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și "folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea la data de 26.03.2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 30.04.2018, în temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2016 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, fiind respectate dispozițiile art. 328 din C. proc. pen., a administrării probelor în conformitate cu dispozițiile legale de la data administrării acestora, precum și actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauza privind pe A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt'" prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și "folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii

Instanța respinge cererea inculpatului atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

S-a constatat astfel, din probele administrate în cauză că la data de 05.04.2016, reprezentanți ai departamentului NTL din cadrul SC B. SA Craiova, actualmente SC C. SA, au efectuat un control pe raza comunei G., județul Dolj, ocazie cu care au constatat că la instalația electrică a locuinței inculpatului A., situată la nr. 854, există un circuit fraudulos prin intermediul căruia se sustrage energie electrică, circuitul fraudulos având menirea de racordare directă la rețea, astfel că energia electrică consumată nu era înregistrată.

Circuitul fraudulos consta în doi conductori din cupru care erau legați la rețeaua publică de distribuție a energiei electrice, ce alimentau cu energie consumatorii dinăuntrul locuinței inculpatului, fără ca pentru imobilul respectiv sa fie încheiat un contract de furnizare a energiei electrice și fără existența unui contor, care să înregistreze energia electrică consumată.

La data efectuării controlului inculpatul A. a permis agenților constatatori D. și E., în prezența martorului F., accesul în interiorul imobilului în vederea inventarierii receptorilor electrici și electrocasnici, făcându-se mențiune expresă în nota de constatare, iar ulterior s-a întocmit și fișa de calcul a energiei electrice sustrase, context în care circuitul fraudulos a fost desființat, inculpatul A. semnând nota de constatare întocmită, motivând că a revenit de puțin timp în țară din Italia, unde a fost plecat pe o perioadă mai îndelungată.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv nota de constatare x/05.04.2016, împreună cu planșa foto; plângerea penală a SC C. fostă SC B. SA Craiova; anexa NTL; fișă de calcul consum; declarațiile suspectului și inculpatului A.; declarațiile martorilor D., E. și F. și celelalte înscrisuri, inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, faptele inculpatului A. de a sustrage energie electrică așa cum au fost ele mai sus descrise, respectiv prin folosirea unui circuit fraudulos prin racordare directă la rețeaua de distribuție a energiei electrice la imobilul situat pe raza com. G., nr. 854, județul Dolj, prin intermediul căruia se sustrăgea energia electrică consumată, constituie infracțiunile de "furt" prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și de "folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

De asemenea, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind săvârșite în concurs real, au fost reținute și dispozițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

Instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracțiunilor comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În consecință, aplicând criteriile de individualizare enunțate mai sus, având în vedere împrejurările și modul de comitere a faptelor, natura și gravitatea rezultatului produs, persoana inculpatului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia, instanța a considerat că stabilirea unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea, constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat și de natură să asigure scopul sancționator și preventiv al pedepsei penale.

Din fișa de cazier judiciar, instanța a constatat că prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., dispunându-se suspendarea executării pe un termen de încercare de 3 ani, rezultând, astfel că prezentele fapte din 05.04.2016 au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării.

Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., instanța a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța a contopit cele două pedepse stabilite în prezenta cauză și cea stabilită prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, executată în condițiile art. 60 din C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că potrivit art. 19 din C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Din fișa de calcul depusă în faza urmăririi penale a rezultat că prejudiciul indicat de partea civilă a fost calculat conform art. 20 pct. 1 lit. d) din Ordinul ANRE nr. 121/2015, luând în considerare secțiunea conductorului de alimentare al instalației artizanale, în condițiile în care nu s-au inventariat receptorii de la domiciliul inculpatei, conform notei de constatare întocmite, iar ca durată s-au indicat 1095 zile calendaristice anterioare efectuării controlului, respectiv 3 ani anteriori, termenul general de prescripție prevăzut de C. civ.

Instanța a apreciat nesincere susținerile inculpatului cu privire la perioada în care prin intermediul instalației artizanale s-ar fi sustras energie electrică, având în vedere pe de o parte că imobilul la care s-a efectuat controlul nu a avut niciodată montat contor de măsurare a energiei electrice, iar pe de altă parte inculpatul nu a propus sau administrat dovezi în apărare sub aspectul duratei recunoscute.

Prin urmare, în temeiul art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 din C. proc. pen., instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 9.967,71 RON fără TVA către partea civilă.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A., susținând că la stabilirea pedepsei de 1 an închisoare în condițiile art. 91, instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca a respectat toate măsurile și obligațiile stabilite de instanță, s-a prezentat la toate termenele stabilite de Serviciul de Probațiune .

A precizat că, a săvârșit într-adevăr și a recunoscut faptul ca a avut o instalație improvizată cu care a sustras curent electric, însă nu s-a ținut cont de ceea ce a menționat și anume, faptul că în acea perioada i-a decedat soția, și în acea conjunctură a fost nevoit să se racordeze ilegal la rețeaua publică. Acest lucru a fost demonstrat, atât prin faptul ca a depus certificatul de deces al acesteia din care se poate observa atât data la care a fost depistat, cât și data la care a decedat soția.

De asemenea, ar fi putut fi luat în seamă la stabilirea unei alte modalități de executare, și anume suspendarea din nou a pedepsei sub supraveghere, ar fi fost faptul că suferă de afecțiuni foarte grave și anume, faptul că a suferit anterior un preinfarct, suferă de diabet și, de asemenea, a montat un aparat de stimulare a ritmului cardiac. În acest sens a depus, de asemenea o serie de documente, bilete de ieșire din spital, care sunt relevante și reliefează aspectele invocate. Se prezintă periodic la un spital în Italia, unde i-a fost montat acest aparat. Or, în aceste condiții stabilite de instanța care a dispus executarea în regim de detenție, sănătatea poate fi afectată iremediabil, instanța putând dispune o alta modalitate de executare.

A uzat de procedura prev. de art. 375 din C. proc. pen., iar instanța a ținut cont de acest aspect doar în parte, în sensul că a redus limitele de pedeapsă, totuși, deși pedeapsa aplicată permitea, instanța a înțeles să aplice pedeapsa cea mai aspra, adică în regim de detenție.

Un alt aspect de loc de neglijat în cauză ar fi și faptul să se achite și de obligațiile civile și în acest sens va depune dovada achitării în parte a acestor obligații cu specificația că le va achita și ulterior,iar instanța poate verifica chiar după pronunțarea hotărârii.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul ca pedeapsa nu a fost săvârșită în stare de recidiva, ci de pluralitate intermediară prev de art. 44, pedeapsa anterioara fiind de un an, ceea ce permitea contopirea pedepselor potrivit art. 39 și aplicarea din nou a unei pedepse suspendate în condițiile art. 91, sub supraveghere.

Față de toate aceste considerente a solicitat reindividualizarea pedepsei stabilită doar în ceea ce privește modalitatea de executare și să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia în condițiile art. 91.

Prin Decizia penală nr. 1653 din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinței penale nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

S-a desființat în parte, sub aspectul laturii penale Sentința penală nr. 125.15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea și rejudecând:

În baza art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 200 (două sute) zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 (două mii) RON.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul

A. la pedeapsa de 120 (o sută două zeci) zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de executare/folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 (o mie două sute) RON.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 000 RON amendă penală, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (400 RON), inculpatul, urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 400 RON, amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 din C. pen. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.

S-a menținut suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2015

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele:

Curtea a constatat că prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 375 din C. proc. pen. cu respectarea dispozițiilor legale în materie. S-a reținut în acest sens că apelantul inculpat a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost expuse în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 349 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Încadrarea juridică a faptelor comise este, de asemenea, corectă raportat la situația de fapt, instanța de fond reținând în mod just că inculpatul a sustras energie electrică prin folosirea unui circuit fraudulos prin racordare directă la rețeaua de distribuție a energiei electrice la imobilul situat pe raza com. G., județul Dolj, ceea ce constituie infracțiunile de "furt" prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și de "folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

În raport cu situația de fapt reținută și cu încadrarea juridică a faptelor pentru care se face vinovat apelantul inculpat, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul alegerii pedepsei aplicabile, curtea de apel a constatat că instanța de fond nu a avut în vedere în mod adecvat, judicios, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, în sensul că s-a prezentat în mod constant în fața organelor judiciare încă din faza de urmărire penală, a recunoscut în fața primei instanțe săvârșirea infracțiunii dedusă judecății solicitând aplicarea procedurii simplificate, starea de sănătate, situația familială și socială (astfel cum reies din înscrisurile depuse la dosarul cauzei) și nici prevederile art. 74 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora: "Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) pentru alegerea uneia dintre acestea".

În dezacord cu prima instanță, curtea de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse de 200 zile amendă penală în cuantum de 2000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și a unei pedepse de 120 zile amendă penală în cuantum de 1200 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, sunt de natură să asigure scopul preventiv educativ al legii penale, având în vedere cuantumul redus al prejudiciului, împrejurarea că inculpatul este de acord să achite acest prejudiciu în momentul în care starea de sănătate îi va permite, dar și împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră și cooperantă, uzând chiar de procedura simplificată.

În raport cu aceste elemente, Curtea a apreciat că instanța de fond a dat o relevanță mult prea mare antecedentelor penale ale inculpatului, aplicând în mod greșit pedeapsa alternativă a închisorii.

Curtea a reținut în acest sens că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acestor sancțiuni, precum și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acesteia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În consecință, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel constată că pedepsele de 200 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 2000 RON și 120 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 1200 RON sunt conforme criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, acestea fiind în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptelor comise, reacția socială fiind proporțională, atât cu gravitatea, cât și cu circumstanțele personale ale inculpatului, astfel încât coerciția și exemplaritatea pedepsei pot fi asigurate, iar prin aceasta să se obțină o reeducare concretă și viabilă a acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinței penale nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

S-a desființat în parte, sub aspectul laturii penale Sentința penală nr. 125.15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea și rejudecând:

În baza art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 200 (două sute) zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 (două mii) RON.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 120 (o sută două zeci) zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de executare/folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 (o mie două sute) RON.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 000 RON amendă penală, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (400 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2400 RON, amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 din C. pen. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.

S-a menținut suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2015.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru aplicarea pedepsei inculpatului A. în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivului de recurs în casație, procurorul a făcut referiri la cele două hotărâri pronunțate în cauză față de inculpatul A., apreciind că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât pedeapsa cu amenda în cuantum de 1200 RON aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013 se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 zile și 300 zile când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

În condițiile în care pedeapsa cu amenda pentru această faptă este cuprinsă între 180 și 300 de zile-amendă, iar instanța a aplicat în cauză dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, instanța de apel nu putea să-i aplice acestuia o pedeapsă mai mică de 135 de zile-amendă, limita maximă fiind de 225 de zile-amendă (în măsura în care a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON).

Prin urmare, amenda în cuantum de 1200 RON la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea menționată anterior este nelegală, în cauză existând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în raport cu care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și aplicarea față de inculpatul A. a unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 6 februarie 2020.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curți, magistratul asistent a arătat că la data de 30 ianuarie 2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

De asemenea, s-a menționat că în cuprinsul căii de atac formulată de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație, recurentul a arătat în esență că, în mod greșit, instanța de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Sub acest aspect, a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât pedeapsa cu amenda în cuantum de 1200 RON aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013 se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea recursului în casație s-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 zile și 300 zile, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Or, în condițiile în care pedeapsa cu amenda pentru această faptă este cuprinsă între 180 și 300 de zile-amendă, iar instanța a aplicat în cauză dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, instanța de apel nu putea să-i aplice acestuia o pedeapsă mai mică de 135 de zile-amendă, limita maximă fiind de 225 de zile-amendă (în măsura în care a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON).

Prin urmare s-a apreciat că amenda în cuantum de 1200 RON la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea menționată anterior, este nelegală, în cauză existând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în raport cu care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și aplicarea față de inculpatul A. a unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Verificând incidența dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen. și examinând admisibilitatea cererii de recurs în casație, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație este făcută în termenul prevăzut de lege și că s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6) din C. proc. pen., fiind respectate și dispoz. art. 438 din C. proc. pen., fiind invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este admisibilă, întrucât îndeplinește cerințele prevăzute în dispozițiile art. 434, art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) fiind invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării atunci când:"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin încheierea de ședință de Cameră de Consiliu din 6 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1653 din data de 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a fixat termen la data de 20 februarie 2020 pentru când se vor cita părțile.

Pentru a se reține astfel, deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimatul inculpat A., s-au constatat următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 375 din C. proc. pen., s-a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În baza art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de executarea/folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea.

În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015, pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite cele două pedepse stabilite în prezenta cauză și cea stabilită prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, ce urmează a fi executată în condițiile art. 60 din C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.967,71 RON fără TVA către partea civilă.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

II. Prin Decizia penală nr. 1653 din 03 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinței penale nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

A fost desființată în parte, sub aspectul laturii penale Sentința penală nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea și rejudecând:

În baza art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 200 (două sute) zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON și a fost aplicată inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 (două mii) RON.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 120 (o sută două zeci) zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de executare/folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, fiind aplicată inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 (o mie două sute) RON.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2000 RON amendă penală, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (400 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2400 RON, amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 din C. pen., privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.

A fost menținută suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177/02.11.2015 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2015.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele:

Prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 375 din C. proc. pen., cu respectarea dispozițiilor legale în materie. S-a reținut în acest sens că apelantul inculpat a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost expuse în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 349 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Încadrarea juridică a faptelor comise, s-a apreciat că este, de asemenea, corectă raportată la situația de fapt, instanța de fond, reținând, în mod just, că inculpatul a sustras energie electrică prin folosirea unui circuit fraudulos prin racordare directă la rețeaua de distribuție a energiei electrice la imobilul situat pe raza com. G., nr. 854, județul Dolj, ceea ce constituie infracțiunile de "furt" prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și de "folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

În raport cu situația de fapt reținută și cu încadrarea juridică a faptelor pentru care se face vinovat apelantul inculpat,în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul alegerii pedepsei aplicabile, curtea de apel a constatat că instanța de fond nu a avut în vedere în mod adecvat, judicios, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, în sensul că s-a prezentat în mod constant în fața organelor judiciare încă din faza de urmărire penală, a recunoscut în fața primei instanțe săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, solicitând aplicarea procedurii simplificate, starea de sănătate, situația familială și socială (astfel cum reies din înscrisurile depuse la dosarul cauzei) și nici prevederile art. 74 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora: "Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) pentru alegerea uneia dintre acestea".

În dezacord cu prima instanță, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 200 zile amendă penală în cuantum de 2000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și a unei pedepse de 120 zile amendă penală în cuantum de 1200 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, sunt de natură să asigure scopul preventiv educativ al legii penale, având în vedere cuantumul redus al prejudiciului, împrejurarea că inculpatul este de acord să achite acest prejudiciu în momentul în care starea de sănătate îi va permite, dar și împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră și cooperantă, uzând chiar de procedura simplificată.

În raport cu aceste elemente, Curtea a apreciat că instanța de fond a dat o relevanță mult prea mare antecedentelor penale ale inculpatului, aplicând în mod greșit pedeapsa alternativă a închisorii.

Curtea a reținut în acest sens că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acestor sancțiuni, precum și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune.

De asemenea, s-a reținut că individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În consecință, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel a constatat că pedepsele de 200 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 2000 RON și 120 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 1200 RON sunt conforme criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, acestea fiind în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptelor comise, reacția socială fiind proporțională, atât cu gravitatea, cât și cu circumstanțele personale ale inculpatului, astfel încât coerciția și exemplaritatea pedepsei pot fi asigurate, iar prin aceasta să se obțină o reeducare concretă și viabilă a acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul conform dispozitivului deciziei anterior enunțat.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1653 din 03 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dată în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 08 ianuarie 2020.

Dovada de primire și procesul-verbal de predare a comunicării Deciziei penale nr. x din 03 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dată în Dosarul nr. x/2018, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 20 decembrie 2019, inculpat și partea civilă, la data de 23 decembrie 2019 și respectiv, la data de 30 decembrie 2019.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru procuror, 20 ianuarie 2020.

Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 08 ianuarie 2020, a formulat recurs în casație.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată inculpatului și părții civile la data de 13 ianuarie 2020 și la data de 14 ianuarie 2020.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat pentru părți la data de 24 ianuarie 2020.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 30 ianuarie 2020, cauza fiind înregistrată sub numărul x/2018 și repartizată aleatoriu completului C9 filtru, fixându-se termen pentru soluționarea admisibilității în principiu a recursului în casație la data de 06 februarie 2020.

În cuprinsul căii de atac formulată de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație recurentul a arătat în esență că, în mod greșit, instanța de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Sub acest aspect, a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât pedeapsa cu amenda în cuantum de 1200 RON aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013 se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea recursului în casație s-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 zile și 300 zile când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Or, în condițiile în care pedeapsa cu amenda pentru această faptă este cuprinsă între 180 și 300 de zile-amendă, iar instanța a aplicat în cauză dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, instanța de apel nu putea să-i aplice acestuia o pedeapsă mai mică de 135 de zile-amendă, limita maximă fiind de 225 de zile-amendă (în măsura în care a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON).

Prin urmare, s-a apreciat că amenda în cuantum de 1200 RON la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea menționată anterior, este nelegală, în cauză, existând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în raport cu care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și aplicarea față de inculpatul A. a unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Raportul magistratului-asistent a propus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, argumentând că acesta este admisibil în principiu.

IV. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 82/2014, modificată prin articol unic de Legea nr. 75/2016, instanța dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen. a constatat că prezenta cerere de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost declarată în termen legal și îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 434 alin. (1), art. 435, art. 436 alin. (1) lit. b) și art. 437 din C. proc. pen. coroborat cu art. 438 din C. proc. pen.

Admiterea în principiu a recursului în casație este condiționată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin urmare, în această succesiune logico-juridică, s-au constatat a fi îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen., iar motivele de casație se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., constatând îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casație, în compunere de 3 judecători.

La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum și a fi avute în vedere dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen.. S-a formulat recurs în casație, întrucât parchetul a apreciat că una dintre pedepsele aplicate de către Curtea de Apel Craiova, respectiv aceea de 120 de zile amendă, în condițiile în care cuantumul unei zile amendă a fost stabilit la 10 RON, este una nelegală. S-a aplicat această pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013. S-a apreciat în mod corect că această pedeapsă este una nelegală. În acest context, a invocat faptul că este vorba de Legea nr. 123 din 2012, și nu din 2013, că aceasta din urmă era legată de bugetul pentru anul în curs. Această pedeapsă este nelegală, considerându-se de către parchet că minimul pe care-l putea stabili instanța era acela de 135 de zile raportat la dispozițiile care sancționează această faptă și față de cele prevăzute de art. 61 alin. (4) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Așadar, parchetul consideră că pedeapsa minimă care se putea aplica era de 135 de zile ori 10 RON (reprezentând cuantumul unei zile amendă), respectiv 1350 RON. A solicitat a se considera ca fiind întemeiat acest recurs în casație formulat de către parchet.

La interpelarea Înaltei Curți a precizat cazul de casare ca fiind cel prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., pedeapsa este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege. În speță, pedeapsa este mai mică decât limita minimă prevăzută de lege. Așa cum a precizat anterior, limita minimă ar fi de 1350 de RON, în condițiile în care pedeapsa ar fi 135 de zile amendă înmulțit cu 10 RON, reprezentând cuantumul unei zile amendă, astfel cum apreciază instanța de apel.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei instanței de apel, în rapor