ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibil, apelul declarat de către apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din 17.04.2019 a Judecătoriei Oltenița, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința penală nr. 78 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 22.10.2018, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 22.10.2018, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța nr. 1918/P/2016 din 20.06.2018 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița și a ordonanței nr. 57/II/2/2018 din data de 12.07.2018 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.

Împotriva deciziei penale nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, petentul A. a declarat apel.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac declarată de petent.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau a apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Totodată, legiuitorul a prevăzut că "sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel" - art. 408 C. proc. pen., precum și că "sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" - art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Raportat la aceste dispoziții legale, rezultă că se poate exercita calea de atac a apelului numai împotriva unei sentințe. În plus, se impune precizarea că dispozițiile art. 408 C. proc. pen. se referă la sentințele nedefinitive, pronunțate în procedura principală, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

În speță, se constată că, apelul declarat de petentul A. nu vizează o sentință nedefinitivă, ci o hotărâre pronunțată, la rândul său, în calea de atac a apelului, respectiv decizia penală nr. 1218/A din 27 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cale de atac inadmisibilă de asemenea, întrucât a fost exercitată împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat, în etapa admisibilității în principiu, o contestație în anulare formulată de petent.

Ca atare, se constată că decizia atacată reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă, împotriva acesteia neputând fi exercitată vreo cale de atac, situație în care se reține că, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, petentul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice, iar, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva deciziei penale nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva deciziei penale nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.