ÎCCJ, Decizia nr. 145/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400 din data de 20 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva sentinței penale nr. 400 din data de 20 iulie 2017, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, a formulat apel petentul A..

Prin decizia penală nr. 202 din data de 13 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 400 din data de 20 iulie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei penale nr. 202 din data de 13 noiembrie 2017, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, petentul A. a declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 140 din data de 24 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 202 din data de 13 noiembrie 2017, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți în dosarul nr. x/2017.

Petentul A. a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 140 din data de 24 septembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 7 din data de 4 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat recurs în casație petentul A., cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea penală nr. 98/RC din data de 4 aprilie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii penale nr. 98/RC din data de 4 aprilie 2019, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, petentul A. a formulat apel împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 250 din data de 28 octombrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

Petentul A. a exercitat mai multe căi de atac împotriva mai multor hotărâri, acestea fiind înregistrate pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că petentul a formulat și o cerere de revizuire a deciziei penale nr. 250 din data de 28 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, a dispus scoaterea de pe rol a acestei cereri și trimiterea la Completul de 5 Judecători spre competentă soluționare.

Astfel, prin decizia penală nr. 25 din data de 11 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 250 din data de 28 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această soluție, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres enumerate în cuprinsul art. 453 din C. proc. pen.

De asemenea, instanța supremă a constatat că, din economia dispozițiilor procesual penale rezultă că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Totodată, s-a reținut că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile definitive prin care a fost soluționată acțiunea penală sau acțiunea civilă, putând fi promovată numai în cazurile expres reglementate de acesta, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Astfel, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanțial, pronunțându-se, după caz, o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal (decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 43).

În același sens, s-a constatat în considerentele hotărârii atacate că, în vederea stabilirii admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) din C. proc. pen.

Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând, în acest context, actele dosarului, instanța supremă a constatat că în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petent împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins recursul formulat împotriva încheierii nr. 98/RC din 4 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, s-a apreciat că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în soluționarea unui apel formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii prin care, de asemenea, se respinsese, ca inadmisibilă, o cerere de recurs în casație.

În raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a constatat că decizia atacată nu este una dintre cele la care se referă dispozițiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât prin această decizie nu s-a dezlegat un raport de drept penal substanțial prin care să se fi pronunțat o soluție de achitare, condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal.

Ca urmare, calea de atac promovată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, la data de 13 februarie 2020, revizuentul A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de revizuent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În cauză, revizuentul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva deciziei penale nr. 25 din data de 11 februarie 2020, hotărâre definitivă prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 250 din data de 28 octombrie 2020, decizie prin care Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, iar în conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Având în vedere că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii (decizia penală nr. 250 din data de 28 octombrie 2019) este definitivă, și hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire are la rândul său caracter definitiv, calea de atac a contestației fiind exercitată de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive.

În acest context, exercitarea contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 25 din data de 11 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 25 din data de 11 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.