ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2019

I. Primul ciclu procesual:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede, sub nr. x/2011 din 30 iunie 2011, reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL, cu sediul în București, și B., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 859.165,77 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin anularea procedurii de achiziții publice pe bază de cerere de oferte și încheierea de contracte prin achiziții directe, cât și prin îndeplinirea defectuoasă a contractului nr. x/13.11.2009 privind achizițiile publice, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 998 C. civ., art. 270 alin. (1) Codul muncii, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002.

Prin Sentința civilă nr. 2573 din 16 noiembrie 2011, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, raportat la valoarea obiectului acțiunii și la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, cauza a fost înregistrată la 9 decembrie 2011.

Prin Sentința civilă nr. 21/16 ianuarie 2013, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal contravențional nr. x din 12 mai 2011 întocmit de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200.000 RON pentru săvârșirea unor contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice.

Prin Decizia nr. 17/20 aprilie 2011, Curtea de Conturi a României a decis ca reprezentanții Spitalului să stabilească întinderea prejudiciului creat bugetului acestei părți ca urmare a anulării procedurilor de atribuire prin cerere de oferte, efectuarea unei cercetări administrative privind identificarea persoanelor care, prin acțiunea sau inacțiunea lor, au cauzat acest prejudiciu și să se treacă la recuperarea pagubelor prin orice mijloace legale.

Reclamantul, prin Decizia nr. 64/23 iunie 2011, a constituit Comisia pentru realizarea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

Acesta susține că respectiva comisie a încheiat raportul nr. x din 29 iunie 2011, prin care a stabilit că prejudiciul adus bugetului Spitalului este în sumă de 859.165,77 RON și este cauzat de îndeplinirea defectuoasă a clauzelor din contractul încheiat de cele două pârâte.

Deși instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a acordat termen pentru administrarea probei, reclamantul nu a depus, la dosarul cauzei, acest raport.

Pentru angajarea răspunderii civile a pârâtelor, reclamantul trebuia să dovedească fie că acestea au încălcat clauzele contractuale, fie că au săvârșit o faptă delictuală, în condițiile art. 998-999 din vechiul C. civ., în vigoare la data când se susține că a fost săvârșită fapta. Sarcina probei revine reclamantului, conform art. 1169 din vechiul C. civ., în vigoare conform art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011.

Din probele administrate nu rezultă, însă, că pârâtele ar fi săvârșit fapta ce le este imputată de reclamant, că prejudiciul pretins este rezultatul activității acestora, modalitatea în care a fost stabilită despăgubirea pretinsă și dacă, între activitatea desfășurată de pârâte și prejudiciu, există legătură de cauzalitate.

Procesul-verbal contravențional și decizia Curții de Conturi nu sunt suficiente pentru a se reține că pârâtele se fac vinovate de producerea vreunui prejudiciu reclamantului, în procedura de achiziții publice organizată în cursul anului 2009.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia civilă nr. 296 A/05 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost schimbată sentința atacată, în sensul că s-a admis acțiunea și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 859.165,77 RON cu titlu de daune și suma de 2.350 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B..

Prin Decizia civilă nr. 1249/29 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admis recursul pârâtei, a fost casată decizia recurată, cauza fiind trimisă, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, cu motivarea că sunt incidente dispozițiile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Recurentei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, în sensul că, deși pronunțarea deciziei din apel a fost amânată cu 14 zile, pronunțarea a avut loc la termenul de judecată din 5 iunie 2015. Ca atare, aceasta nu a avut posibilitatea să depună concluzii scrise, aspect esențial față de împrejurarea că pârâta nu a fost asistată de avocatul titular, ci de un avocat substituent, pricinuindu-se părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii judecătorești pronunțate în aceste condiții.

A mai reținut Înalta Curte că pârâta SC A. SRL a fost radiată, aceasta nemaiavând capacitate procesuală de folosință, și, în consecință, nu mai are calitatea de parte în proces.

II. Al doilea ciclu procesual:

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 113/13 februarie 2017, a admis apelul reclamantului, a schimbat sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâta B. la plata sumei de 859.165,77 RON cu titlu de daune, către reclamant.

În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:

Pârâta persoană fizică a îndeplinit funcția de manager interimar al Spitalului TBC Roșiorii de Vede, reclamant în cauză, încheind, în această calitate, un contract de consultanță pentru organizarea de proceduri de achiziții publice cu pârâta persoană juridică SC A. SRL În baza consultanței oferite de pârâta persoană juridică, pârâta B. a semnat, în calitatea sa de manager, o serie de contracte de achiziții, care, ulterior, prin decizia Curții de Conturi, dar și prin decizie a Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, aceste contracte au fost apreciate nelegale, fiind încheiate prin încălcarea art. 19 și art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006.

În primul ciclu procesual, în calea de atac a apelului, s-a depus, la dosar, raportul de cercetare administrativă întocmit de Comisia din cadrul unității reclamante, din care rezultă că prejudiciul adus unității este de 859.165,77 RON, vinovați de producerea prejudiciului fiind pârâta B., în calitate de manager semnatar al contractului de achiziție directă, precum și firma consultantă.

În aceeași cale de atac a apelului s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă.

Deși, într-o primă estimare, expertul se pronunță asupra prejudiciului, în sensul că acesta nu este cert, ulterior, același expert, răspunzând obiecțiunilor la raportul de expertiză, arată, neechivoc, că prejudiciul este în sumă de 859.165,77 RON.

Tot din raportul de expertiză reiese că pârâta nu a făcut parte din comisiile înființate pentru derularea procedurilor de achiziție în modalitatea indicată de firma de consultanță.

Aspectul este, însă, nerelevant. Culpa pârâtei nu derivă din activitatea acesteia în cadrul comisiilor de achiziție, ci din faptul că, în calitatea sa de manager, a acceptat divizarea a 4 contracte cu valoare peste 15.000 euro în 26 de contracte cu valoare sub pragul arătat, acceptând, în felul acesta, și schimbarea modalității de achiziție impuse de O.U.G. nr. 34/2006. Aceasta constituie fapta ilicită a pârâtei, săvârșită cu vinovăție.

Schimbarea modalității de achiziție și validarea noii modalități propuse de firma de consultanță au condus la achiziționarea, cu prețuri mai mari, a produselor, prin achiziție directă, aspect ce reiese atât din raportul intern de cercetare administrativă, cât și din raportul de expertiză tehnică, prin compararea reperelor achiziționate. Acest fapt reprezintă legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, imputabilă pârâtei.

Așa fiind, în cauză, sunt îndeplinite toate elementele răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei B., în raport de unitatea reclamantă, față de care s-a angajat contractual în funcția de manager, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 969 C. civ., pârâta B. a fost obligată la plata, către reclamant, a prejudiciului cauzat.

Având în vedere că, în cauză, are calitate procesuală pasivă numai pârâta B., sentința a fost schimbată în sensul obligării doar a acestei pârâte la plata întregului prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B..

Prin Decizia civilă nr. 1132/20 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admis recursul, cauza fiind trimisă, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

În pronunțarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că motivele de nelegalitate invocate de recurenta pârâtă vizează, în esență, nemotivarea hotărârii recurate, precum și existența unor motive contradictorii în cuprinsul aceleiași decizii, critici ce se încadrează în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În speță, s-a constatat că decizia recurată nu a fost motivată sub toate aspectele invocate, astfel încât, coroborat cu principiile și regulile de drept substanțial și procesual, să conducă, în mod logic, la soluția pronunțată și să permită realizarea controlului judiciar.

Recurenta B. a susținut că decizia recurată este nemotivată, întrucât aceasta cuprinde, succint, doar concluzia raportului de expertiză, fără a fi analizate apărările părților și fără a fi explicat raționamentul juridic pe care instanța de apel l-a adoptat. Din această perspectivă, pârâta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 261 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând decizia atacată, instanța de recurs a constatat că, într-adevăr, aceasta a fost motivată superficial, fără a fi evidențiate probele și dispozițiile legale care să susțină soluția pronunțată în cauză.

Instanța de apel reține că, prin expertiza contabilă efectuată în cauză, expertul s-a pronunțat asupra prejudiciului, în sensul că acesta nu este cert, iar, ulterior, răspunzând obiecțiunilor la raportul de expertiză, a arătat, neechivoc, că prejudiciul este în sumă de 859.165,77 RON.

În continuare, tot prin raportare la expertiza administrată în cauză, instanța de apel a reținut că pârâta nu a făcut parte din comisiile înființate pentru derularea procedurilor de achiziție, în modalitatea indicată de firma de consultanță.

Din considerentele deciziei atacate cu recurs rezultă că instanța de apel nu a răspuns criticilor pârâtei din perspectiva propriei analize, ci s-a mărginit la a evoca concluziile raportului de expertiză, fără a indica mecanismul care a condus la soluția adoptată în cauză, aspect care face imposibilă realizarea controlului judiciar. În rejudecare, instanța de apel urmează a remedia această motivare lacunară, prin arătarea, în concret, a argumentelor care să susțină soluția adoptată în cauză.

O altă critică invocată de recurenta pârâtă vizează faptul că motivarea hotărârii este contradictorie cu privire la temeiul juridic, respectiv cel al răspunderii civile delictuale sau contractuale. Astfel, din această perspectivă, s-a arătat că, pe de o parte, instanța de apel a reținut că se angajează răspunderea civilă delictuală a pârâtei, existând legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită imputabilă pârâtei, iar, pe de altă parte, a reținut ca o concluzie, că, în cauză, sunt îndeplinite toate elementele răspunderii civile contractuale, în baza contractului de manager.

Analizând decizia atacată, se constată că instanța de apel a reținut, sub acest aspect, că legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită imputabilă pârâtei reiese din schimbarea modalității de achiziție și validarea noii modalități propuse de firma de consultanță, împrejurare care a condus la achiziționarea cu prețuri mai mari a produselor, prin achiziție directă. Totodată, a fost analizată și culpa pârâtei, sub acest aspect reținându-se că fapta ilicită a pârâtei, săvârșită cu vinovăție, derivă din împrejurarea că, în calitatea sa de manager, a acceptat divizarea a 4 contracte cu valoare de peste 15.000 euro în 26 contracte cu valoare sub pragul arătat, acceptând, în felul acesta, și schimbarea modalității de achiziție impuse de O.U.G. nr. 34/2006.

Toate aceste aspecte reprezintă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.

Ulterior, instanța de apel a concluzionat că, în cauză, sunt îndeplinite toate elementele răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei B., în raport de unitatea reclamantă, față de care s-a angajat contractual în funcția de manager.

Sub acest aspect, se observă că instanța de apel creează confuzie cu privire la temeiul de drept al acțiunii. Practic, din această perspectivă, hotărârea atacată cuprinde dispoziții contradictorii, în sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., care vizează răspunderea civilă delictuală, însă instanța de apel a motivat decizia recurată din perspectiva răspunderii civile contractuale.

În consecință, în rejudecare, Curtea de Apel București va analiza elementele răspunderii civile delictuale, arătând, în concret, care sunt argumentele care conduc la soluția ce se va pronunța în cauză, prin realizarea unei interpretări proprii a concludenței probelor administrate și a raționamentului juridic pe care îl va adopta.

De asemenea, în rejudecare, instanța de apel va analiza și criticile recurentei pârâte formulate pe fondul cauzei, care vizează, în esență, stabilirea unei legături de cauzalitate între faptele pârâtei și prejudiciul cauzat, stabilirea dacă prejudiciul este unul cert și modalitatea în care a fost stabilită valoarea acestuia, precum și cine este răspunzător de producerea prejudiciului.

III. Al treilea ciclu procesual:

În rejudecarea apelului nu au fost administrate probatorii suplimentare, deși acestea au fost încuviințate apelantului prin încheierea de ședință din 14.12.2017. Au fost acordate mai multe termene pentru depunerea înscrisurilor și indicarea obiectivelor eventualei expertize contabile, însă apelantul reclamant nu s-a conformat acestei solicitări a instanței.

Prin Decizia civilă nr. 510 A/03 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constată că intimata pârâtă SC A. SRL nu mai are calitatea de parte în proces și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile atacate, în contradictoriu cu intimata pârâtă B..

A fost obligat apelantul reclamant la plata, către intimata pârâtă B., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 34.520,16 RON.

Prioritar analizei, Curtea a constatat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile legale din vechiul C. civ. și din vechiul C. proc. civ.

Observând că prima instanță de recurs, prin Decizia civilă nr. 1249/29 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a constatat, încă din timpul procesului, că pârâta SC A. SRL a fost radiată, aceasta nemaiavând capacitate procesuală de folosință, Curtea a reținut că se impune, cu ocazia rejudecării apelului, și clarificarea poziției procesuale a acestei părți.

La data introducerii acțiunii nu erau abrogate prevederile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, care defineau capacitatea procesuală de folosință a persoanelor fizice sau juridice. Actul normativ a fost abrogat prin art. 230 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a C. civ.

Rămân, așadar, aplicabile, în speță, vechile dispoziții legate de capacitatea și calitatea procesuală.

Conform extrasului emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului nr. x/16 mai 2016, pârâta SC A. SRL a fost radiată la 26 iunie 2014, până la soluționarea, pentru prima dată, a apelului.

Această împrejurare este de natură a atrage lipsa capacității sale procesuale de folosință, ale cărei îngrădiri înseamnă, implicit, incapacitatea transpusă pe plan procesual, în sensul că persoana respectivă nu poate figura ca parte în proces.

Ca atare, reținând că, odată cu radierea, capacitatea de folosință a pârâtei SC A. SRL a încetat, instanța de apel a constatat că această intimată pârâtă nu mai are calitatea de parte în proces.

Apelul reclamantului este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Se notează cu titlu prealabil că, în concordanță cu prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. anterior, rejudecarea fondului se va efectua în limitele ultimei decizii de casare, ce a stabilit efectuarea cercetării probatoriilor și susținerilor părților, în rejudecarea apelului, sub aspectul existenței elementelor răspunderii civile delictuale.

Asupra situației de fapt, Curtea reține:

Prin adresa nr. x/22 septembrie 2009, reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie - Roșiorii de Vede județ Teleorman, prin manager C., s-a adresat Direcției de Sănătate Publică Teleorman pentru aprobarea listei de dotări aferente investiției "spital TBC 181 paturi Roșiorii de Vede", necesare punerii în funcțiune a obiectivului. S-a precizat că lista de dotări a fost deja aprobată de Comitetul director al Spitalului la 09 septembrie 2009.

Prin listele de dotări aprobate la 30 septembrie 2009 de Direcția de Sănătate Publică a județului Teleorman, emise în favoarea beneficiarului reclamant Spitalul de Pneumoftiziologie - Roșiorii de Vede județ Teleorman de proiectantul general SC D. SRL, a fost expus, desfășurat pe corpuri de clădire A, B, C, D, E, F, H, I, Atelier mecanic, PSI, Laborator, necesarul dotărilor cu denumire, cantitate și valori, în cadrul obiectivului de investiții menționate.

Prin adresa nr. x/04 noiembrie 2009, reclamantul, prin manager C., s-a adresat Direcției de Sănătate Publică Teleorman pentru sprijin în vederea demarării procedurilor legale privind achiziția de dotări în legătură cu investiția "spital TBC 181 paturi Roșiorii de Vede", imperios necesare în vederea mutării pacienților și personalului angajat în noua locație a spitalului. S-a menționat că, la nivelul Biroului de achiziții al reclamantului, aceste proceduri nu pot fi demarate din cauza incapacității temporare de muncă a juristului.

Solicitarea acestui sprijin, în sensul desemnării unor reprezentanți care să facă parte din comisia de analiză de oferte și întocmire caiete de sarcini la nivelul spitalului, a fost reluată, în mod identic și pentru aceeași argumentație, prin adresa nr. x/11 noiembrie 2009 de către reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie - Roșiorii de Vede județ Teleorman, prin managerul interimar, pârâta B..

Prin adresele nr. x/12 noiembrie 2009 și 6077/12 noiembrie 2009, reclamantul, prin managerul interimar, pârâta B., s-a adresat, în același sens, pârâtei SC A. SRL, ca și terților SC I. și exp. E., primind ofertele de preț ale acestora pentru colaborarea în procedura de achiziție publică.

Între reclamant, reprezentat de manager interimar economist B., și SC A. SRL București, reprezentată de jurist F., s-au încheiat contractul de servicii nr. x/13 noiembrie 2009 și actul adițional din 19 noiembrie 2009, ce au avut ca obiect, conform clauzei 4.1, servicii de consultanță pentru organizarea de proceduri de achiziție publică pentru spital, în perioada 13 noiembrie 2009 - 31 decembrie 2009.

În cuprinsul contractului, la clauza 12.2, se menționează că prestatorul (pârâta SC A. SRL) este pe deplin responsabil pentru execuția serviciilor, precum și pentru siguranța tuturor operațiunilor și metodelor de prestare utilizate, cât și de calificarea personalului folosit pe toată durata contractului.

În virtutea obligațiilor sale contractuale, SC A. SRL București a emis, către reclamant, raportul de specialitate nr. 214/2009 din 18 noiembrie 2009, prin care, față de iminența închiderii anului financiar 2009, a recomandat ca produsele constând în echipamente, utilaje și dotări, ce urmau a fi achiziționate în programul pe anul 2009, să fie grupate după categoriile/codurile CPV aferente și să fie achiziționate prin procedura prevăzută de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, cu respectarea prețurilor estimative din programul de achiziții, deoarece majoritatea loturilor din regrupare se încadrează în plafonul de 15.000 euro fără TVA. S-a menționat că se impune evitarea unei singure proceduri care, dacă ar fi contestată, ar face imposibilă continuarea executării bugetare până la finele anului 2009.

Raportul de specialitate a fost semnat, pentru SC A. SRL, de consilier judiciar achiziții publice G., desemnat, prin adresa nr. x/13 noiembrie 2009, de societate, ca expert în drept comunitar european, pentru demararea în condiții legale a procedurii de achiziție publică.

Prin nota de constatare nr. x/21 decembrie 2010 întocmită de Colectivul de control constituit în baza Ordinului Prefectului județului Teleorman nr. 616/21 decembrie 2010, urmare a efectuării controlului tematic pentru perioada 2006 - 2010, care a vizat și achizițiile publice ale reclamantului, s-a constatat că dosarele de achiziție și contractele încheiate cu societăți pentru aparatură medicală, echipamente IT și electrocasnice, instalație de camere supraveghere, lenjerie, jaluzele verticale, mobilier, 2 autoturisme x, corespund din punct de vedere legal, conținând toate documentele justificative prevăzute de art. 19 și art. 204 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, actualizată (privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii).

Comisia de control a constatat, la achizițiile directe efectuate în anul 2009, după încheierea contractului nr. x/13 noiembrie 2009 dintre reclamant și pârâta SC A. SRL, că pragul valorii estimate a achizițiilor nu a depășit cuantumul de 15.000 euro fără TVA, că s-a efectuat, corect, încadrarea produselor achiziționate în codurile CPV, consemnându-se de către comisie că prețurile și calitatea produselor achiziționate au fost comparate cu nivelul de preț al pieței, fiind selectate după calitatea materialului folosit la fabricare.

Prin Decizia nr. 17/20 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Teleorman s-a constatat, însă, că reclamantul a efectuat cheltuieli nelegale în sumă de 1.129.699 RON, prin anularea procedurilor de atribuire prin cerere de oferte (inițiate prin publicarea în S.E.A.P. - Sistemul Electronic de Achiziții Publice, la 13 noiembrie 2009, a invitațiilor de participare) a 4 contracte de achiziție publică, aflate în diferite stadii, și divizarea acestora într-un număr de 26 contracte cu valori mai mici, pe care le-a atribuit prin procedura achizițiilor directe, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 19 și 23 din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a mai reținut că, în cazul a 17 dintre cele 26 de contracte încredințate prin achiziție directă, valoarea estimată depășește echivalentul în RON al sumei de 15.000 euro, încălcându-se, astfel, prevederile legale în materie, potrivit cărora, în aceste cazuri, se aplică procedura cerere de oferte.

Prin decizia sus menționată s-a dispus ca reprezentanții spitalului să stabilească întinderea prejudiciului creat bugetului acestuia, efectuarea unei cercetări administrative pentru identificarea persoanelor care, prin acțiunea sau inacțiunea lor, au cauzat acest prejudiciu, precum și recuperarea prejudiciului prin mijloacele legale, constând în luarea angajamentelor de plată, emiterea dispozițiilor de imputare, introducerea de acțiuni judecătorești.

Ulterior, reclamantul a fost sancționat de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice cu amendă în cuantum de 200.000 RON, prin procesul-verbal nr. x/12 mai 2011, pentru 10 fapte săvârșite în intervalul 19 noiembrie 2009 - 25 noiembrie 2009, de anulare a unor proceduri de atribuire prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 și gruparea acestora pe categorii/coduri CPV, pentru încadrarea în plafonul prevăzut de lege în vederea achiziționării directe.

Împotriva acestui proces-verbal, reclamantul a formulat plângere contravențională, invocând prescripția executării sancțiunii contravenționale, dar și faptul că firma SC A. SRL s-a ocupat de procedura de achiziție, fiind responsabilă de neregulile constatate.

În baza Deciziei nr. 17/20 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Teleorman, reclamantul a întocmit, prin comisiile special desemnate:

- raportul nr. x/23 iunie 2011 privind stabilirea întinderii prejudiciului creat bugetului spitalului prin nerespectarea legislației achizițiilor publice, care a stabilit o valoare a prejudiciului bugetului spitalului de 806.665,77 RON.

Comisia a consemnat că, având în vedere distanța în timp destul de mare între faptele din noiembrie 2009 cercetate și data efectuării verificării, în luna iunie 2011, comparația prețurilor s-a făcut atât în RON, cât și în euro, din totalul de 98 de repere, câte au fost achiziționate, făcându-se comparație pentru un eșantion constituit din 55 repere, în baza celor 26 de contracte atribuite prin achiziții directe.

- raportul nr. y/29 iunie 2011 privind cercetarea administrativă în vederea identificării persoanelor care au cauzat un prejudiciu spitalului prin nerespectarea legislației achizițiilor publice, care a reevaluat prejudiciul la 859.165,77 RON.

Comisia a apreciat a fi responsabili de prejudiciu managerul interimar din perioada respectivă, pârâta B., în solidar cu pârâta inițială SC A. SRL București, firma care, în baza contractului nr. x/13 noiembrie 2009, avea obligația de a asigura consultanță de specialitate pentru respectarea legislației în materie de achiziții publice. Comisia a hotărât introducerea acțiunii judecătorești la instanța competentă pentru recuperarea prejudiciului.

În drept, dispozițiile care interesează cauza sunt cele care reglementează răspunderea civilă delictuală în art. 998 și următoarele din C. civ. 1864, precum și prevederile specifice materiei achizițiilor publice, în vigoare la data pretinsei fapte ilicite, respectiv art. 19 și 23 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală se cer a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să se săvârșească o faptă ilicită; fapta ilicită să producă un prejudiciu persoanei vătămate; să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și persoana care a săvârșit fapta ilicită să fi acționat cu vinovăție.

În speță, Curtea a constatat că fapta ilicită reclamată constă în ocolirea procedurilor de achiziție publică pe bază de cerere și ofertă, în care era interesat reclamantul spital, faptă care ar fi condus la încălcarea dispozițiilor art. 19 și 23 din O.U.G. nr. 34/2006 (în forma avută în noiembrie 2009), legate de achiziționarea directă de produse, servicii sau lucrări care nu depășesc pragul valoric de 15.000 euro fiecare:

- art. 19: Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției, estimată conform prevederilor secțiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depășește echivalentul în RON a 15.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii sau lucrări. Achiziția se realizează pe bază de document justificativ, care în acest caz se consideră a fi contract de achiziție publică, iar obligația respectării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență se limitează numai la prevederile art. 204 alin. (2).

- art. 23: Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Pe de o parte, în privința existenței faptei, Curtea a considerat că instanța civilă sesizată cu cererea prezentă nu poate să pună în discuție legalitatea operațiunilor financiare constatate, atâta timp cât organul fiscal abilitat, Curtea de Conturi, a stabilit nelegalitatea lor și nu s-a dovedit că a fost urmată o procedură de contestare reglementată legal, care prevedea și posibilitatea, pentru o instanță de judecată, să cenzureze aprecierea organului de control fiscal.

Trebuie notat, totodată, că Decizia nr. 17/20 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Teleorman nu a stabilit nici vinovăția și nici caracterul cert al prejudiciului, asupra căruia, prin prezenta acțiune, instanța a fost învestită a-l cerceta, alături de stabilirea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

Pe de altă parte, lămurirea caracterului justificat sau nu al acestei fapte reprezintă un aspect care ține de stabilirea vinovăției.

În această privință, trebuie verificat dacă pârâta rămasă în cauză, B., a acționat cu respectarea dispozițiilor legale, în limita prevederilor bugetare ale reclamantului spital, dar și a atribuțiilor care îi reveneau în calitate de manager interimar al spitalului.

Cât privește limitele bugetare aprobate, instanța de apel a constatat că lista de dotări aferente investiției "spital TBC 181 paturi Roșiorii de Vede" era aprobată de Comitetul director al spitalului din 09 septembrie 2009 și confirmată prin aprobarea Direcției de Sănătate Publică Teleorman, efectuată la 30 septembrie 2009, listele fiind întocmite amănunțit, atât pentru fiecare corp de clădire al spitalului (A, B, C, D, E, F, H, I, Atelier mecanic, PSI, Laborator), cât și pe categorii de produse, cantități și valori, mai înainte de numirea pârâtei ca manager interimar, la 09 noiembrie 2009.

În răspunsul la obiectivul nr. 5 al intimatei pârâte B. la raportul de expertiză contabilă, expertul contabil precizează că dotările s-au încadrat în bugetul spitalului, ceea ce confirmă că, sub aspect financiar, nu au existat nerespectări ale dispozițiilor legale.

În privința atribuțiilor și deciziilor pârâtei B., aceasta a acționat transparent și gradual, în continuarea demersului inițiat de managerul anterior, C., de identificare și angajare a unui prestator specializat în achiziții publice, care să facă parte din comisia de analiză de oferte și întocmire caiete sarcini la nivelul spitalului, în condițiile în care juristul ce avea atribuții specifice în acest sens se afla în incapacitate temporară de muncă.

Pârâta B. nu avea studii de specialitate juridică, iar angajarea unui prestator specializat în achiziții publice a fost efectuată tocmai pentru verificarea și respectarea limitelor de legalitate ale procedurilor de achiziție.

Posibilitatea legală de cooptare, în cadrul comisiei de evaluare a achizițiilor, a unui expert extern este conținută în art. 73 din H.G. nr. 925/19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, care descrie atribuțiile și responsabilitățile expertului, incluzând, în alin. (3) lit. c), analiza efectelor de natură juridică pe care le pot determina anumite elemente ale ofertei sau anumite clauze contractuale propuse de ofertant.

Demersul de identificarea a unui expert în achiziții publice era justificat și de împrejurările de urgentare a mutării pacienților și personalului angajat în noua locație a spitalului, determinate de condițiile meteorologice și finalul anului financiar.

În aceste împrejurări, urmare a celor trei solicitări adresate unor prestatori specializați și comparării ofertelor acestora, au fost încheiate, cu cea de a doua pârâtă inițială, SC A. SRL, contractul de servicii nr. x/13 noiembrie 2009 și actul adițional din 19 noiembrie 2009, ce au avut ca obiect, conform clauzei 4.1, servicii de consultanță pentru organizarea de proceduri de achiziție publică pentru spital, în perioada 13 noiembrie 2009 - 31 decembrie 2009.

S-a reținut, de asemenea, clauza contractuală 12.2, în care se precizează că prestatorul SC A. SRL este pe deplin responsabil pentru execuția serviciilor, precum și pentru siguranța tuturor operațiunilor și metodelor de prestare utilizate, cât și de calificarea personalului folosit pe toată durata contractului.

Așadar, propunerea conținută în raportul de specialitate x din 18 noiembrie 2009 al expertului, de recomandare a grupării produselor după categoriile/codurile CPV aferente și achiziționării într-o altă modalitate decât cea inițială, se află sub răspunderea prestatorului contractant SC A. SRL, prin prepusul său, consilier judiciar achiziții publice G., desemnat prin adresa societății nr. x/13 noiembrie 2009 ca expert în drept comunitar european.

În aceste condiții, Curtea a reținut că întreruperea procedurilor de achiziție pe bază de cerere și ofertă a fost rezultatul consilierii expertului, și nu al analizei juridice a pârâtei B., care nu dispunea de cunoștințele de specialitate care să îi permită o verificare pertinentă a cadrului legal aplicabil.

De altfel, în conformitate cu prevederile art. 71 din H.G. nr. 925/19 iulie 2006, autoritatea contractantă are obligația de a desemna, pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, persoanele responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare.

Conform verificărilor efectuate în speță, inclusiv ca obiectiv nr. 9 al intimatei la raportul de expertiză contabilă, pârâta B. nu a făcut parte, ulterior, din niciuna dintre comisiile de selecție oferte achiziții, nici măcar ca simplu membru.

Între atribuțiile care îi reveneau în calitate de manager interimar al spitalului, nu au fost identificate cele în legătură directă cu verificarea respectării legalității în procedura de achiziție, aflată în sarcina de specialitate a persoanelor cu studii juridice participante și semnatare în procedurile în discuție.

Prin urmare, nu a fost reținută vinovăția pârâtei B. pentru săvârșirea faptei ilicite aflate în dezbatere.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta este definit ca fiind rezultatul sau efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către o altă persoană.

Conform expertizei contabile întocmite cu ocazia judecării apelului, caracterul incert al prejudiciului de 859.165,77 RON rezultă atât din faptul că a fost stabilit ca diferență între prețurile reale plătite furnizorilor și prețurile de ofertă afișate pe internet, cât și din faptul că nu a fost înregistrat în contabilitatea reclamantului. Concluzia expertului, sub acest aspect, a fost menținută și prin răspunsul la obiecțiunile părților .

De altfel, apelantul reclamant nu a desfășurat un probatoriu care să lămurească actualizat pretenția, deși această posibilitate i-a fost acordată în rejudecarea curentă.

Totodată, nu s-a efectuat o dovadă cu privire la anularea sau executarea celor 26 de contracte de vânzare-cumpărare, pentru a considera că se confirmă, în acest fel, prejudiciul suferit de reclamantul spital.

Nefiind reținută vinovăția pârâtei B. și față de caracterul incert al prejudiciului, Curtea a constatat că nu se poate stabili nici legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, ca element al răspunderii civile delictuale.

În raport cu prevederile art. 274 C. proc. civ., apelantul reclamant a fost obligat la plata către intimata pârâtă B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 34.520,16 RON, constând în onorariu avocațial, cheltuieli de deplasare, taxe judiciare de timbru în ciclurile procesuale anterioare, astfel cum au fost dovedite în cauză și indicate prin centralizatorul depus la dosar apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie din Roșiorii de Vede, criticând-o pentru următoarele motive:

Printr-o analiză completă a materialului probator corelat cu textele legale aplicabile, concluzia la care Curtea trebuia să ajungă era aceea a existenței faptei ilicite, a existenței și certitudinii prejudiciului produs și a unei legături evidente de cauzalitate între fapta ilicită comisă de intimată și prejudiciul dovedit de recurent.

Astfel, din Decizia nr. 17/2011 și nota de relații a Camerei de Conturi Teleorman rezultă, fără putință de tăgadă, aspect reținut și de Curtea de Apel, că pârâta intimată a anulat cele 4 proceduri de achiziție publică pe bază de cereri de oferte, aflate în diferite stadii de execuție, și, apoi, le-a divizat în 26 de contracte cu valori mai mici, încălcându-se prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006. Recurgerea la divizarea celor 4 contracte s-a făcut cu scopul evident de a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, aspect constatat și prin anexa la procesul-verbal de contravenție nr. x din 12 mai 2011, întocmit de A.N.R.M.A.P.

Toate cele 26 de contracte încheiate cu încălcarea legii au fost semnate personal de B., care nu putea justifica, în niciun fel, urgența în încheierea acestora, motivată de schimbarea sediului reclamantului.

Chiar cu o zi înainte de demararea procedurii de achiziții publice, pârâta a propus, în cadrul ședinței Comitetului director, angajarea unei firme de consultanță de achiziții publice, pentru ca tot aceasta să se adreseze, direct, chiar către consultantul SC A. SRL pentru prezentarea unei oferte de preț pentru încheierea contractului de prestări servicii de consultanță, aspect ce relevă conivența în săvârșirea ulterioară a faptelor prejudiciabile pentru recurent.

După încheierea contractului de prestări servicii din 13 noiembrie 2009, prestatorul a întocmit note justificative privind selecția procedurii de achiziție directă, pe care pârâta B. a aprobat-o, în condițiile în care, prin aceasta se propunea o evidentă modalitate de eludare a procedurii de achiziție publică, prin crearea de loturi a căror valoare să fie sub 15.000 de euro, așa încât să se situeze sub plafonul prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, prin această eludare a legii putându-se încheia contractele de achiziție directă.

Curtea de Apel trebuia să constate că fapta ilicită a pârâtei este evidentă, chiar în condițiile reținerii unei "necunoașteri" a procedurilor achizițiilor publice, întrucât, așa cum s-a putut constata și s-a dovedit, în mod cert, numai din analiza notelor justificative privind selectarea de achiziții publice, în cazul a 17 dintre cele 26 de contracte menționate, valoarea estimată depășea valoarea prag de 15.000 euro.

Prin urmare, pârâta putea să constate, în mod facil, chiar fără o cunoaștere aprofundată a normelor legale speciale în materie, că notele justificative nu sunt în conformitate cu legea, așa încât aprobarea acestora s-a făcut de către B. cu încălcarea dispozițiilor art. 19 și art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin operațiuni vădit frauduloase, intimata a semnat atât documentația de atribuire pentru cele 4 proceduri de achiziție publică prin cereri de oferte anulate, cât și notele justificative pentru cele 26 de contracte atribuite prin achiziții directe, întocmite în vădită și flagrantă încălcare a plafonului, pe care aceasta îl cunoștea din chiar cuprinsul adresei nr. x/18 noiembrie 2009, în care se făcea mențiune expresă despre respectarea plafonului de 15.000 euro, fără TVA.

De asemenea, pârâta a încheiat cele 26 de contracte la o valoare de peste 1.100.000 RON, în condițiile în care, fără cunoștințe de specialitate, ci doar consultând oferte similare online, ar fi putut constata ca produsele achiziționate de aceasta nu depășeau, ca valoare totală, suma de 400.000 RON, diferența de valoare fiind mult prea mare și evidentă, de circa 800.000 RON, pentru a putea fi ignorată sau neobservată din "necunoaștere".

Curtea trebuia să aibă în vedere și să interpreteze, în mod corect, și dispozițiile art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora, în cazul defalcării pe loturi a contractelor, valoarea estimată se consideră a fi valoarea cumulată a tuturor loturilor, așa încât alegerea procedurii de achiziție directă nu a fost legală.

Astfel, prin aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 998 și următoarele din C. civ., instanța de apel a apreciat că pârâta nu a comis o faptă culpabilă.

În ceea ce privește prejudiciul, recurentul consideră că, în mod greșit, Curtea a reținut că acesta nu are caracter cert, față de raportul de expertiză întocmit de expert H., prin care s-a stabilit că prejudiciul produs recurentului este de 859.165,77 RON.

Legătura de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciu este evidentă.

În concluzie, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, conform dispozițiilor art. 998 și următoarele C. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, admiterii acțiunii și obligării pârâtei B. la plata sumei de 859.165,77 RON.

Intimata pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, partea menționată nu contestă că societatea respectivă nu are calitatea de parte, așa cum s-a consemnat în dispozitivul deciziei recurate, solicitând, însă, modificarea acestuia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.

Cum mențiunea din dispozitiv, astfel cum a fost indicată mai sus, este echivalentă cu soluția de respingere a apelului pentru lipsa capacității de folosință a SC A. SRL, aceasta fiind cauza înlăturării din proces a societății, modificarea deciziei recurate, în sensul solicitat de recurent și care ar presupune admiterea recursului, este pur formală, cererea recurentului fiind, ca atare, lipsită de interes.

Astfel, a arătat că pârâta sus-menționată, prin anularea procedurilor de atribuire, prin cerere de oferte, a celor 4 contracte de achiziție publică și divizarea acestora într-un număr de 26 de contracte cu valori mai mici, situate sub plafonul de 15.000 euro, prevăzut de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, a încălcat art. 23 din actul normativ indicat, prin acest mecanism eludând dispozițiile legale în materie de achiziții publice și determinând încheierea unor contracte de achiziție directă, semnate de aceasta. A mai susținut că, în cazul a 17 contracte, se depășea plafonul de 15.000 de euro, fără T.V.A., încălcându-se, deci, și art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, și că valoarea totală a celor 26 de contracte de achiziție directă depășea suma de 1.100.000 RON, mult peste valoarea produselor achiziționate, conform ofertelor similare online, care s-ar fi situat în jurul valorii de 400.000 de RON. Sub acest aspect, recurentul contestă lipsa cunoștințelor de specialitate juridică, reținută de instanța de apel pentru înlăturarea vinovăției pârâtei.

De asemenea, contrar opiniei Curții, menționează că prejudiciul în cuantum de 859.165,77 RON este cert și, între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciu, există legătură de cauzalitate.

Pentru a se putea verifica de către Înalta Curte în ce măsură poate fi atrasă răspunderea civilă a pârâtei în condițiile art. 998 - 999 C. civ., era necesar ca instanța de apel să procedeze la cercetarea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția pârâtei, prejudiciul pretins de reclamant, cu toate caracteristicile sale, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu; de asemenea, față de susținerile și apărările părților, trebuiau avute în vedere eventuale cauze de înlăturare a caracterului ilicit al faptei sau a vinovăției persoanei chemate în judecată, ceea ce, în speță, nu s-a realizat.

Curtea de Apel a procedat la o analiză incompletă și, parțial, nediferențiată asupra elementelor răspunderii civile delictuale și cauzelor care, în opinia sa, ar fi înlăturat vinovăția pârâtei în săvârșirea faptelor ilicite pretinse de reclamant.

Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.

Fapta ilicită are caracter obiectiv, întrucât constituie obiectivarea, manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință și voință a unei anumite persoane, și este distinctă de factorul subiectiv, respectiv vinovăția acelei persoane, care presupune ca fapta să fie imputabilă autorului ei, adică acesta să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o.

Rezultă că, pentru a se putea reține existența sau, dimpotrivă, lipsa vinovăției unei persoane în săvârșirea unei fapte cu caracter ilicit, trebuie, mai întâi, să se stabilească împrejurarea că acea persoană a comis o asemenea faptă.

Instanța de apel nu s-a preocupat să analizeze dacă, în persoana pârâtei, se poate reține săvârșirea unei fapte ilicite de către aceasta, ci s-a limitat la a menționa, în mod generic, care este fapta ilicită pretinsă de reclamant, și anume ocolirea procedurilor de achiziție publică pe bază de cerere de oferte prin divizarea celor 4 contracte de achiziție publică în 26 de contracte cu valoare mai mică decât plafonul impus de lege, pentru a face posibilă achiziția directă de produse, servicii sau lucrări.

Nu a raportat, însă, pretinsa faptă ilicită la persoana pârâtei, în sensul de a arăta, în mod concret, care dintre acțiunile sau inacțiunile acesteia, comise cu încălcarea dispozițiilor legale, se circumscriu unei fapte ilicite, astfel cum a fost conturată în cererea de chemare în judecată.

Tot din perspectiva faptei ilicite, a mai considerat instanța de apel că nu poate pune în discuție nelegalitatea operațiunilor financiare constatate de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 17/20 aprilie 2011, necontestată în condițiile legii.

Acest considerent este corect, privit din perspectiva imposibilității cenzurării deciziei respective, neatacate de persoana interesată conform procedurii administrative prevăzute de dispozițiile legale în materie, dar nu și suficient pentru a se considera că pârâta rămasă în cauză este cea care a și comis faptele constatate a fi nelegale de către entitatea menționată. Cu alte cuvinte, Decizia nr. 17/20 aprilie 2011 a Curții de Conturi reprezintă un mijloc de probă vizând săvârșirea, în detrimentul recurentului, a unor acțiuni sau inacțiuni cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, dar nu identifică și persoanele care au comis aceste fapte, ca element obligatoriu în atragerea răspunderii civile delictuale a unei anumite persoane.

Dimpotrivă, la pct. 2 din dispozitivul deciziei, se menționează, în mod expres, obligația reclamantului privind "efectuarea unei cercetări administrative pentru identificarea persoanelor care, prin acțiunea sau inacțiunea lor, au cauzat prejudiciul bugetului Spitalului de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede (...)".

De asemenea, parcurgând conținutul întregii decizii, se contată că acest document nu face referire la persoana pârâtei sau la alte persoane individualizate în mod concret, decizia fiind adresată persoanei vizate de controlul Curții de Conturi, și anume reclamantului în cauză, stabilind, totodată, doar acțiunile nelegale, nu și persoana care le-ar fi săvârșit.

Prin urmare, actul sus-menționat nu este de natură să absolve instanța de apel de verificarea faptelor ilicite pretinse de reclamant în contradictoriu cu pârâta chemată în judecată, prin indicarea precisă a acestor fapte (acțiuni sau inacțiuni ale părții, care să se circumscrie faptei ilicite, astfel cum a fost reținută în decizia Curții de Conturi, și care să fi condus la crearea prejudiciului în bugetul Spitalului).

Recurentul a arătat, în calea de atac, în ce constau, în opinia sa, faptele ilicite comise de B., dar susținerile părții nu pot fi verificate de Înalta Curte, întrucât presupun stabilirea situației de fapt raportat la probele administrate, chestiune incompatibilă cu structura recursului, care implică analiza doar a chestiunilor de nelegalitate.

Pe de altă parte, instanța de apel, în verificarea elementului de vinovăție, a considerat că trebuie determinat dacă pârâta a acționat cu respectarea dispozițiilor legale, în limita prevederilor bugetare ale reclamantului, și a atribuțiilor care îi reveneau în calitate de manager interimar al Spitalului.

Curtea de Apel a mai arătat că, în baza art. 73 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, exista posibilitatea legală de cooptare, în cadrul comisiei de evaluare a achizițiilor, a unui expert extern, cu atribuții, printre altele, de a analiza, conform alin. (3) lit. c) din textul de lege enunțat, efectele de natu