ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7839/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7839/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată la data de 7

septembrie 2011 reclamantul Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.”, în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, a solicitat instanței să dispună

anularea Încheierii nr. 65 din 8 august 2011, a Procesului-verbal nr. 3998 din

31 martie 2011 și a Deciziei nr. 5 din 2 mai 2011, toate încheiate de pârâta

Curtea de Conturi a României.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 2497 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulate de reclamantul Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României .

În motivarea

sentinței, instanța a reținut, în esență, că în urma constatării din

Procesul-verbal nr. 39987 din 31 martie 2011, Curtea de Conturi a emis Decizia

nr. 5/2011, prin care a constatat existența unui număr de șapte abateri în

sarcina reclamantei.

Astfel, Institutul de

Pneumoftiziologie „M.N." a achiziționat, în perioada 2009 - 2010, de la SC

S.S.I. SRL, servicii de pază în sumă totală de 1.902.631,79 RON, fără a ține

seama de principiile economicității și eficienței în utilizarea fondurilor

unității spitalicești, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind

finanțele publice, Art. 22, alin. (1); O.G. nr. 119/1999 privind controlul

intern și controlul financiar preventiv, Art. 5, Art. 9 alin. (5), (6); H.G.

nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare

la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind

atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de

lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, Art. 4 alin. (3);

OMS nr. 886/2006 privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din

unitățile sanitare; OMS nr. 921/2006 pentru stabilirea atribuțiilor Comitetului

Director din cadrul spitalului public, pct. 12; OMFP nr. 522/2003 pentru

aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului

financiar preventiv, Anexa 1, lit. B, pct. 4.2, Anexa 8, Cap. 2, pct. 4, lit.

b), lit. b), pct. 6, Cap. III.

Recurentul-reclamant

nu a înregistrat în contabilitate respectiv în contul 8030 "Active fixe și

obiecte de inventar primite în folosință", analizorul de biochimie Olympus

AU600IVD, primit în comodat de la SC M.M. SRL, conform Contractului de comodat

nr. 1 din 14 septembrie 2009, fiind încălcate, prevederile Legii contabilității

nr. 82/1991, republicată, art. 11; Normele metodologice privind organizarea și

conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru

instituții publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia aprobate prin OMFP

1917/2005, CAP. I, pct. 1.4.1, CAP. VII.

La pct. 3 din

decizie, s-a reținut că, în anul 2009, Institutul de Pneumoftiziologie

"M.N." a plătit SC G.S.G. 98 SRL suma totală de 987.373,70 RON,

pentru bunuri nelivrate și lucrări neexecutate până la sfârșitul anului. Pentru

suma de 987.373,70 RON, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (8) din

Legea finanțelor publice nr. 500/2002 și ale art. 119 - 120 din O.G. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, echipa de control a calculat majorări de

întârziere în sumă totală de 122.219,71 RON, pentru perioada cuprinsă între

data efectuării plății și data livrării bunurilor și executării lucrărilor,

fiind încălcate astfel dispozițiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.

La pct. 4 din

procesul-verbal reclamantul a plătit nelegal firmei SC F.E.G. SRL suma totală

de 385.136,02 RON, pentru achiziționarea unor Servicii de măsurători

topografice, cadastru și întabulare pentru două locații ale entității, lucrări

care nu au fost prestate de SC F.E.G. SRL ci de către o persoană fizică

autorizată - T.I.M., în baza convențiilor încheiate de aceasta cu unitatea

verificată, în valoare totală de 37.016 RON, fiind încălcate dispozițiile Legii

nr. 500/2002 privind finanțele publice, Art. 52 alin. (5); O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, Art.

1; OMFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale

referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, Anexa 1, lit. B,

pct. 4.2, Anexa 8, Cap.2, pct. 4, lit. b), lit. b), pct. 6, Cap. III; O.G. nr.

119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv,

republicată, Art. 9 alin. (5), (6).

La pct. 5 al deciziei

contestate se reține că instituția reclamantă a plătit către SC M.M. SRL, în

anul 2009, sumele aferente unor reactivi pentru analize de sânge și consumabile

hematologice, în valoare totală de 327.796,81 RON, fără documente justificative

care să ateste recepția acestora de către Institutul de Pneumoftiziologie

„M.N." fiind încălcate: Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Art.

52 alin. (5), (6); H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a

prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii, Art. 4 alin. (3); OMFP nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor

instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea

angajamentelor bugetare și legale, Anexa 1.

De asemenea, la pct.

6 al deciziei contestate se reține că Institutul de Pneumoftiziologie

„M.N." a efectuat în perioada 2009 - 2010 plăți nelegale către SC M.C.

AS23 SRL, în valoare de 61.427,8 RON, reprezentând servicii neprestate, fiind

încălcate prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, Art. 52

alin. (5) și (6); O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a

contractelor de concesiune de servicii, Art. 19.

La pct. 7 al

deciziei, se reține că Institutul de Pneumoftiziologie "M.N." a

achiziționat, în anul 2009, obiecte de inventar de la SC I.M. SNC în baza unei

oferte neînregistrată la unitatea verificată, fără a se ține seama de oferta

mai avantajoasă din punct de vedere al prețului, înregistrată la unitate

respectiv a SC R.I. SRL, fiind încălcate prevederile Legii nr. 500/2002 privind

finanțele publice, Art. 22, alin. (1); O.G. nr. 119/1999 privind controlul

intern și controlul financiar preventiv și controlul financiar preventiv, Art.

5; OMFP nr. 1.792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor

instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea

angajamentelor bugetare și legale, Anexa 1.

Împotriva deciziei

menționate, reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin

Încheierea nr. 65 din 8 august 2011 de Curtea de Conturi a României.

Instanța de fond a

reținut că acțiunea de control a început la data de 20 octombrie 2010, dată la

care era în vigoare vechiul Regulament, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4

februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi a României, și s-a încheiat în anul

2011.

Conform pct. 539 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții

de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități,

aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, finalizarea acțiunii de

control și de valorificare a controlului se va face în conformitate cu

dispozițiile regulamentului aplicabil în momentul începerii acestor acțiuni,

astfel că în cauză este aplicabil Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4

februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi a României, Regulament care nu

prevede obligativitatea înscrierii punctul de vedere al conducerii entității

referitor la constatările rezultate în urma acțiunii de verificare și a

motivelor neînsușirii acestuia de către echipa de control.

Pârâta a procedat, în

data de 31 martie 2011, la concilierea între echipa de auditori publici externi

și conducerea Institutului, respectiv managerul unității la acea dată - dr.

P.R.D. și coordonator Serviciu financiar-contabil N.O., care a fost consemnată

în Nota de conciliere înregistrată la unitatea verificată sub nr. 3997 din 31

martie 2011.

Din cuprinsul Procesului-verbal

nr. 3998 din 31 martie 2011 și actele care stau la baza emiterii acestuia

rezultă că la data de 26 octombrie 2009 instituția reclamantă a încheiat cu SC

G.S.G. 98 SRL Contractul nr. 166, având ca obiect executarea, finalizarea și

întreținerea obiectivelor asumate prin oferta tehnică.

La data de 2

decembrie 2009 SC G.S.G. 98 SRL a emis Factura nr. 602, în valoare de

356.880,17 RON, pentru cantități de utilaje și echipamente tehnologice,

inclusiv dotări realizate la Centrala Termică - Pavilion IV, iar la data de 7

decembrie 2009, aceeași societate emite factura nr. 608, în valoare de

640.493,54 RON, pentru cantități de utilaje și echipamente tehnologice,

inclusiv dotări realizate la Postul Trafo, facturi achitate la data de 24

decembrie 2009.

Echipa de control a

constatat că livrarea utilajelor, echipamentelor tehnologice precum și punerea

în funcțiune a acestora, pentru obiectivele Centrală Termică și Post Trafo au

fost efectuate pe parcursul anului 2010, astfel cum rezultă din cuprinsul

procesului-verbal de punere în funcțiune pentru echipamente de încălzire

centrală, încheiat la 12 octombrie 2010 și din cuprinsul procesului de predare

primire din 20 ianuarie 2010, care atestă livrarea și punerea în funcțiune a

utilajelor și echipamentelor tehnologice în cadrul obiectivului Post Trafo dar

reclamanta a încălcat prevederile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002,

plătind suma de 987.373,70 RON pentru bunuri și lucrări care nu au fost livrate

și executate până la sfârșitul anului, sumă ce constituie în realitate un

avans.

Corelativ acestor

constatări, pârâta a dispus corect, prin măsura cuprinsă la pct. 3 din Decizia

nr. 5/2011 recuperarea majorărilor de întârziere în sumă totală de 122.219,71

RON, calculate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (8) din Legea nr.

500/2002, pentru perioada cuprinsă între data plății și data livrării bunurilor

și executării lucrărilor.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 nicio plată nu poate fi

efectuată fără ca instrumentul de plată să fie însoțit de documentele

justificative, respectiv documente care să certifice exactitatea sumelor de

plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele asemenea.

În același sens,

potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1792/2002, Anexa 1, punct 2, verificarea

existenței obligației de plată se realizează prin verificarea documentelor

justificative din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea

"serviciului efectuat".

Deși reclamanta

susține că a efectuat plata sumei de 987.373,70 RON în baza unor situații

provizorii de lucrări, recepția utilajelor, echipamentelor și a lucrărilor a

avut loc ulterior plății acestora, nefiind dovedit faptul că reclamanta a

beneficiat, la data plății, de lucrările contractate sau că a recepționat utilajele

și echipamentele menționate în cuprinsul situațiilor de plată nr. 2 și nr. 3

din 2009, pentru că numai într-o atare împrejurare avea posibilitatea de a

efectua plata acestora.

Instanța de fond a

apreciat că în mod corect a constatat echipa de audit faptul că plata sumei de

987.373,70 RON reprezintă un avans, astfel că argumentele reclamantei cu

privire la nelegalitatea măsurii dispuse prin punctul 3 al deciziei Curții de

Conturi nr. 5/2011 a fost înlăturat.

Referitor la măsura

dispusă prin pct. 4 al deciziei contestate, echipa de audit a reținut că

reclamanta a achitat nelegal suma de 385.136,02 RON societății F.E.G. SRL,

pentru achiziționarea unor servicii de măsurători topografice, cadastru și

întabulare pentru două locații ale entității.

La data de 14

septembrie 2009, reclamanta a încheiat cu SC F.E.G. SRL Contractul de prestări

servicii nr. 147, având ca obiect executarea de servicii privind măsurătorile

topografice și întocmirea documentelor aferente pentru două dintre locațiile

institutului, respectiv Calea Ș.V. nr. X, sector 4 și Ș.V. nr. Y, sector 5.

În baza acestui

contract, SC F.E.G. SRL a emis Factura fiscală nr. 101 din 28 octombrie 2009,

în valoare de 348.150,83 RON, factură achitată de reclamantă la 18 noiembrie

2009.

Agenția Națională de

Cadastru și Publicitate Imobiliară (A.N.C.P.I.) a comunicat, prin Adresa nr.

1030839 din 2 februarie 2011, faptul că SC F.E.G. SRL nu figurează în

evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară ca persoană

juridică autorizată să realizeze lucrări de specialitate în domeniul

cadastrului, al geodeziei și al cartografiei pe teritoriul României.

Având în vedere

faptul că SC F.E.G. SRL nu are calitatea de persoană autorizată să realizeze

lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei și cartografiei pe

teritoriul României, nefiind autorizată potrivit procedurii prevăzute de

Ordinul nr. 107/2010 al Directorului General al Agenției Naționale pentru

Cadastru și Publicitate Imobiliară, instanța a constatat că în mod nelegal a

procedat reclamanta, încheind Contractul nr. 147/2009 cu o persoană juridică ce

nu avea autorizația de a presta serviciile contractate.

Din cuprinsul

aceleiași adrese cât și din înscrisurile depuse, rezultat că documentațiile

cadastrale aferente imobilelor din Calea Ș.V. nr. X, sector 4 și Ș.V. nr. Y,

sector 5 au fost întocmite de persoana fizică autorizată T.I.M.

Față de această

situație, instanța de fond a constatat că reclamanta a achitat suma de

348.150,83 RON către SC F.E.G. SRL nejustificat, din moment ce documentația

cadastrală, aferentă imobilelor pentru care a fost încheiat Contractul nr.

147/2009 nu a fost întocmită de societatea contractantă ci de persoana fizică

autorizată - T.I.M.

Argumentul

reclamantei, potrivit căruia nu este culpabilă de faptul că SC F.E.G. SRL nu

era autorizată să presteze serviciile contractante nu a fost reținut de

instanță, cât timp condiția realizării lucrărilor de specialitate în domeniul

cadastrului, al geodeziei și al cartografiei numai de persoane autorizate în

acest sens de A.N.C.P.I. este prevăzută de Legea nr. 7/1996 cât și de actele

normative secundare, legislație publicată în M. Of. al României.

În propunerea din

cuprinsul notei întocmite de Serviciul Tehnic din cadrul instituției reclamante

se precizează explicit necesitatea întocmirii documentației cadastrale de către

un “expert autorizat” în executarea lucrărilor tehnice de cadastru-în

conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1991, republicată în 2009, capitolul

II, art. 5 lit. c), astfel că încheierea contractului pentru realizarea acestui

obiectiv cu o persoană ce nu era autorizată să execute lucrările contractante

este greu de înțeles, cât timp managerul de la acel moment a fost avizat sub

acest aspect, prin nota premergătoare încheierii contractului.

Au fost apreciate ca

neîntemeiate argumentele reclamantei, potrivit cărora Institutul nu a suferit

niciun prejudiciu prin plata efectuată către SC F.E.G. SRL iar serviciile

contractate au fost executate prin utilizarea unui intermediar, cât timp

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 instituie principiul angajării și

utilizării creditelor bugetare numai cu respectarea dispozițiilor legale.

Institutul a achitat

SC M.M. SRL, în cursul anului 2009, suma de 327.796,81 RON, reprezentând

contravaloarea unor reactivi pentru analize, fără documente justificative care

să ateste recepția acestora de către Institut.

Din cuprinsul

Procesului-verbal de constatare nr. 3998 din 31 martie 2011 a rezultat că la

data de 14 septembrie 2009 s-a încheiat între instituția reclamantă și SC M.M.

SRL Contractul de comodat nr. 1, prin care societatea a pus la dispoziția

instituției reclamante, cu titlu gratuit, dreptul de folosință asupra

analizorului de biochimie Olympus AU600IVD.

La data de 21

septembrie 2009, directorul administrativ al instituției reclamante a solicitat

managerului unității, suplimentarea Programului Anual al Achizițiilor pe anul

2009 cu produsele reprezentând reactivi pentru analizorul de biochimie Olympus

AU600IVD, în valoare de 308.000 RON, fără TVA, solicitare aprobată de managerul

unității.

A fost desfășurată

procedura de achiziție publică a reactivilor menționați, fiind încheiat, la

data de 12 noiembrie 2009, Contractul nr. 181 cu SC M.M. SRL având ca obiect

furnizarea reactivilor pentru analize de sânge și consumabile hematologice

compatibile cu analizorul de biochimie Olympus AU 640, necesari pentru o

perioadă de 2,5 luni, produsele urmând a fi livrate până la 31 decembrie 2009,

numai pe baza unei comenzi scrise din partea institutului.

Prețul produselor a

fost stabilit, conform contractului, la o valoare de 302.139,72 RON (359.546,27

RON cu TVA).

Institutul a

solicitat livrarea a 90% din cantitatea contractată de reactivi și consumabile

hematologice, în condițiile în care laboratorul de biochimie din Ambulatoriul

de chirurgie pentru care erau achiziționați acești reactivi nu era autorizat de

Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București.

SC M.M. SRL a emis un

număr de 4 facturi, în valoare totală de 327.796,81 RON, fiind întocmite 4

procese-verbale de custodie, iar instituția reclamantă a efectuat plata sumei

de 327.796,81 RON patru facturile menționate.

Reclamanta a

contestat Decizie nr. 5/2011, afirmând că Laboratorul de analize medicale a

fost autorizat, dar reclamanta a depus la dosarul cauzei autorizația sanitară

de funcționare nr. 2113, eliberată de Direcția de Sănătate Publică a

Municipiului București la data de 10 noiembrie 2010, așadar după finalizarea

procedurii de achiziție a reactivilor necesari analizorului primit în comodat

și după plata acestora.

Serviciile de analize

de laborator au fost externalizate de către instituția reclamantă, prin

încheierea Contractului de prestări servicii nr. 273 din 30 martie 2004 cu SC

M.R. SRL (actualmente SC G.M. SRL), aspect ce rezultă din Adresa nr. 186 din 8

februarie 2011, astfel că în mod întemeiat a reținut autoritatea pârâtă că

angajarea cheltuielilor necesare reactivilor s-a desfășurat în condițiile în

care nu exista o autorizație de funcționare a laboratorului de biochimie.

Reclamanta a afirmat

că ideea susținută de echipa de control, în sensul că nu au existat documente

care să ateste recepționarea reactivilor este contrazisă de procesele-verbale

de custodie, prin care Institutul a lăsat în depozitele furnizorului reactivii

cumpărați, dar instanța a constatat că între părți a fost încheiat Contractul

de furnizare nr. 181 din 12 noiembrie 2009, din care rezultă că furnizorul se

obligă să furnizeze produsele conform notei de comandă, primită de la

beneficiar. Interpretarea este susținută și de scopul încheierii acestui

contract, respectiv achiziționarea reactivilor necesari analizorului de

biochimie Olympus AU600IVD, astfel că plata acestor reactivi devine exigibilă

după furnizarea produselor.

Potrivit art. 52

alin. (5) din Legea nr. 500/2002, nicio plată nu poate fi efectuată fără ca

instrumentul de plată să fie însoțit de documentele justificative, respectiv

documente care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și

executarea serviciilor și altele asemenea.

Reclamanta nu nu a

făcut dovada existenței documentului de recepție cu privire la reactivii

achiziționați, afirmând că o atare dovada rezultă din faptul încheierii

Proceselor-verbale de custodie nr. 12/2009; nr. 13/2009; nr. 14/2009 și nr.

15/2009, procese-verbale ce atestă că reactivii au fost recepționați și lăsați

în custodia furnizorului, pentru motivul că Institutul nu avea spații de

depozitare adecvate.

Având în vedere că

reclamanta nu a depus la dosarul cauzei contractul de custodie încheiat cu SC

M.M. SRL, nu face dovada recepției efective a reactivilor anterior momentului

plății acestora, instanța a apreciat că, în realitate, instituția reclamantă a

dispus plata în avans a acestor produse, la nivelul valorii totale a

Contractului nr. 181 din 12 noiembrie 2009, plată ce nu este justificată prin

documentele prevăzute de Anexa 1 pct. 2 a O.M.F.P. nr. 1792/2002.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței

nr. 2497 din 6 aprilie 2012, a Curții de Apel București, a declarat recurs,

reclamantul Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.”, solicitând admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul de a admite acțiunea,

dispunând anularea Procesului-verbal nr. 3998 din 31 martie 2011, a Deciziei

nr. 5 din 6 mai 2011 și a Încheierii nr. 65 din 8 august 2011 - acte emise de

Curtea de Conturi - respectiv Comisia de soluționare a contestațiilor,

referitor la contractele încheiate cu SC G. 98 SRL; SC F.E.G. SRL și SC M.M.

SRL.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, hotărârea

recurată fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța

ignorând în mare parte probatoriul administrat.

Este de subliniat

faptul că în mai multe situații reținute de Curtea de Conturi a României,

eventualele abateri de la legalitatea și utilizarea fondurilor, nu au produs un

prejudiciu real, financiar-contabile recurentei-contestatoare, iar Curtea de

Conturi avea posibilitatea în raport de dispozițiile art. 72 din Legea nr. 500/2002

să aplice o sancțiune contravențională.

Raportul întocmit și

decizia emisă în baza raportului, cuprind aspecte ce exced atribuțiile Curții

de Conturi având în vedere dispozițiile art. 33 din Legea nr. 94/1992 alin.

(3).

Instanța a ignorat

faptul că Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” nu a suferit nici un

prejudiciu, reținând că ar fi fost încălcate prevederile art. 52 referitoare la

execuția bugetară din Legea nr. 500/2002, ignorând însă normele de aplicare

cuprinse în Ordinul nr. 1792 din 24 decembrie 2002, pentru aprobarea Normelor

metodologice privind angajarea, lichidarea, organizarea și plata cheltuielilor

instituțiilor publice.

În legătură cu

aspectele privind relațiile comerciale cu SC G.S.G. 98 SRL, instanța de fond a

asimilat greșit momentul achiziționării echipamentelor cu momentul semnării

procesului-verbal de terminare a lucrărilor.

Suma de 122.219,71

RON, cu titlu de majorări de întârziere, stabilită la pct. 3 din Decizia nr.

5/2011, nu reprezintă un prejudiciu real ce poate fi imputat cuiva.

Din probele

administrate nu rezultă că plățile făcute de institut către SC G.S.G. 98 SRL,

reprezintă un avans, în condițiile în care plata s-a făcut potrivit

prevederilor contractuale, în baza situațiilor de lucru.

Instanța a omis

faptul că momentul achiziționării echipamentelor care urmau a fi puse în operă

în cadrul unei lucrări, construcții, nu este condiționat de un termen, fiind

determinat de procesul tehnologic și de posibilitățile de finanțare ale

beneficiarului.

În condițiile în care

Contractul nr. 166 a fost încheiat la 26 octombrie 2009 (în apropierea

sfârșitului anului bugetar) în fața riscului ca sumele bugetare necheltuite să

fie restituite bugetului de stat, s-a procedat la achiziționarea unora dintre

echipamentele necesare reparației capitale, echipamente aduse în șantier

imediat după efectuarea plății.

Au fost ignorate

contractele depuse la dosar, încheiate de executant cu furnizorii

echipamentelor, care prevăd termene foarte scurte pentru plata și livrarea

echipamentelor comandate.

Ca atare, față de

probatoriul administrat, greșit s-a reținută de către instanță, că ne aflăm în

situația plății unui avans.

Realitatea

operațiunilor consemnate în facturile în discuție și achitate către SC G.S.G.

98 SRL a fost probată cu copia - extras din Contractul nr. 166, încheiat de

Institut cu SC G.S.G. 98 SRL; copia Procesului-verbal nr. 15125 din 6 noiembrie

2009, privind începerea lucrărilor la Centrala Termică din Calea Ș.V., copia

facturii nr. 602 din 2 decembrie 2009 emisă de SC G.S.G. 98 SRL în aplicarea

prevederilor art. 18.4 din contractul încheiat; factura însoțită de situația de

lucrări referitoare la „utilaje electrice”; copia Contractului nr. 117 din 25

noiembrie 2009, între SC G.S.G. 98 SRL și SC P.-HV.AC. SRL, furnizorul

echipamentelor pentru centrala termică; copia Facturii nr. 608 din 7 decembrie

2009, emisă de SC G.S.G. 98 SRL în aplicarea Contractului nr. 117/2009; copia

adresei emisă de BRD către SC G.S.G. 98 SRL privind deschiderea contului în

care urma să fie colectată garanția de bună execuție pentru Contractul nr. 166;

Copia Raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în Dosarul nr.

14076/303/2011, al Judecătoriei Sector 3 București, având ca obiect „asigurare

dovezii” privind existența și dinamica efectuării lucrărilor, în temeiul

Contractului nr. 166/2009; copia Raportului de expertiză efectuată în Dosarul

nr. 12156/302/2011 al Judecătoriei Secto 6 București.

Este de remarcat că

anterior încheierii controlului care a condus la emiterea procesului-verbal și

a deciziei contestate, cu un an înainte, Curtea de Conturi a mai efectuat un

control care viza aceleași aspecte și care s-a finalizat cu procesul-verbal

întocmit la 26 aprilie 2010 și Decizia nr. 45/2010, auditorii confirmând

implicit că sumele de bani au fost utilizate pentru achiziționarea

echipamentelor folosite pe șantier. Aceste documente fac dovada abuzului celei

de a doua echipă a Curții de Conturi care a efectuat controlul la sugestia DNA

simțindu-se obligată să „găsească ceva”.

În legătură cu

relațiile contractuale desfășurate cu SC F.E.G. SRL, instanța de fond a

interpretat și aplicat greșit legea, ignorând faptul că Institutul nu a suferit

un prejudiciu, iar prestările de servicii au fost executate, fapt ce rezulta

din documentele depuse la dosar, iar contractul este rezultatul unei proceduri

desfășurate cu respectarea prevederilor legale, fiind confirmată legalitatea

lui de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor

Publice.

Nu exista un

prejudiciu, în condițiile în care SC F.E.G. SRL și-a onorat obligațiile

contractuale, în sensul că a efectuat documentațiile cadastrale contractate și

a depus documentația necesară la cadastru și Cartea Funciară.

Împrejurarea că SC

F.E.G. SRL, nu este autorizată de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate

Imobiliară pentru efectuarea de activități de cadastru, nu a împiedicat

societatea să-și execute obligațiile contractuale prin utilizarea serviciilor

unei persoane fizice autorizate.

Aspectul reținut de

organul de control nu este semnificativ din punct de vedere comercial, din

moment ce în obiectul de activitate al societății, figurau activitățile pe care

le-a contractat cu Institutul, iar pe linia competențelor administrativ

financiare, nu ar putea să aibă un impact pe aspectul valabilității și legalității

contractului.

Instanța de fond nu a

dat un efect probatoriu echilibrat corespondenței purtate de Curtea de Conturi

și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară din care rezulta că

documentația cadastrală a fost depusă de o persoană autorizată - T.I.M., iar cu

privire la nivelul onorariilor minime și maxime prevăzute pentru anul 2009,

acestea sunt stabilite de piață în raport de cerere și ofertă.

Cu privire la

relațiile contractuale avute de Institut cu SC M.M. SRL, este de remarcat, că

în mod greșit au fost respinse susținerile vizând legalitatea plăților

efectuate, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă că există

prejudiciul în cuantum de 327.796,81 RON, așa cum au reținut organele de

control, această sumă fiind plătită în baza documentelor justificative,

reprezentând contravaloarea unor reactivi pentru analize de sânge.

Nu există prejudiciu,

ci dimpotrivă, un avantaj pentru Institut, prin folosirea analizatorului

realizând economii față de costul analizelor în regim externalizat.

Din moment ce

reactivii au fost folosiți pentru efectuarea analizelor în cadrul

Ambulatoriului Spitalului, ideea că nu ar exista documente justificative care

să ateste recepționarea reactivilor este contrazisă de procesul-verbal de

custodie, prin care Institutul a lăsat la dispoziția furnizorului reactivii

cumpărați, motivat de faptul că Institutul nu are spații de depozitare.

Faptul că reactivii

au fost recepționați, rezultă din inventarele întocmite de Institut, iar

interpretarea, în sensul că nu există un contract scris de comodat este

contrară legii, forma scrisă nefiind necesară pentru valabilitatea lui.

S-a încercat să se

culpabilizeze Institutul, inducând ideea falsă că achiziționarea reactivilor,

făcută într-o procedură legală pe SEAP, ar fi nelegală, fără să se țină cont că

prin Ordinul nr. 1030/2010 al Ministrului Sănătății, se stabilește că pentru

unitățile spitalicești se eliberează o singură autorizație care acoperă toate

activitățile iar Institutul are o autorizație ce se reînnoiește anual și care

acoperă activitățile de laborator.

Din documentele

depuse, rezultă că plata s-a făcut cu documente justificative și nu poate fi

reținută ideea că s-ar fi produs un prejudiciu, având în vedere copia

Autorizației sanitară de funcționare nr. 2113/2010; copia Adresei nr.

16255/2009 prin care Institutul solicită furnizorului SC M.M. SRL să-i livreze

reactivii care au făcut obiectul contractului; copia listei de inventariere

prin care Institutul și furnizorul a verificat situația stocului reactivilor

aflați în custodie; copia procesului-verbal de inventariere din care rezultă

situația reactivilor aflați în custodie la data de 24 noiembrie 2011; Copia

Fișei de cont pentru operațiuni diverse ținută de Institut; copia unor avize de

însoțire a mărfurilor; copia unor documente intitulate „bon de consum

colectiv”, care arată modul în care se scădea din contabilitate, după

utilizarea reactivilor, valoarea acestora.

Documentele

menționate, fac dovada existenței reactivilor achiziționați și modul de

folosire al acestora pentru laboratorul ambulatoriu al Institutului,

contrazicând concluziile Curții de Conturi.

Intimata-pârâtă

Curtea de Conturi a României, a formulat întâmpinare prin care solicită, în

esență, respingerea recursului ca nefondat, recurentul-reclamant, reluând de

fapt, în fața instanței de recurs, motivele expuse pe larg și în fața instanței

de fond, rezumându-se a face o enumerare a înscrisurilor depuse la dosar.

De altfel, singura

critică adusă sentinței atacate este acea că instanța de fond a greșit în

aplicarea textelor legale fără să arate ce dispoziții legale au fost aplicate

greșit.

Hotărârea instanței

de recurs

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate și temeiul de drept indicat, se

constată că recursul este nefondat.

Este de remarcat că

recurentul-reclamant Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” critică sentința

atacată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar

majoritatea criticilor vizează probatoriul administrat și situația de fapt

reținută, critici care vor fi analizate în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. raportat la art. 306 pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că

recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304

C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Astfel, prin Decizia

nr. 5/2011, emisă în baza constatărilor cuprinse în Procesul-verbal nr. 3998

din 31 martie 2011 de către Curtea de Conturi, s-a reținut în sarcina

recurentului-reclamant șapte abateri, dar prin motivele de recurs formulate au

fost aduse critici numai cu privire la legalitatea constatărilor de la punctele

3, 4, 5 din decizie, urmând ca instanța de control judiciar să examineze

sentința atacată în raport de criticile formulate cu privire la cele trei

puncte din decizia contestată.

Cu privire la

relațiile contractuale avute de recurentul-reclamant cu SC G.S.G. 98 SRL în

baza Contractului nr. 166/2009, intimata a reținut că în anul 2009, recurentul

a plătit către SC G. suma de 987.373,70 RON pentru bunuri nelivrate și lucrări

neexecutate, sumă pentru care s-a calculat în raport de dispozițiile art. 119 -

120 din O.G. nr. 92/2003 majorări de întârziere în cuantum de 122.219,71 RON.

Din cuprinsul

Contractului nr. 166/2009, rezultă că durata contractului a fost stabilită la

67 zile începând cu data de 26 octombrie 2009, iar potrivit art. 6.2.,

contractul încetează să producă efecte la data de 31 decembrie 2009.

Plata sumei de

987.373,70 RON, achitată de recurentă la data de 24 decembrie 2009, a fost

făcută pentru utilajele, echipamente tehnologice și punerea în funcțiune a

acestora pentru obiectivul „Centrală Termică și Post Trafo”, dar utilajele și

echipamentele au fost livrate pe parcursul anului 2010, astfel fiind încălcate

dispozițiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.

Majorările de

întârziere nu au fost calculate pentru faptul că bunurile nu au fost livrate

niciodată ci pentru faptul că au fost făcute plăți în avans, iar dispozițiile

art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 prevăd, cu caracter imperativ, că plata

nu poate fi făcută fără documente care să ateste exactitatea sumelor în raport

de recepția bunurilor și executarea serviciilor.

Majorările de

întârziere au fost calculate în raport de sumele achitate conform facturilor

nr. 602 din 2 decembrie 2009 și 608 din 7 decembrie 2009, iar apărarea

recurentei, în sensul că facturile au fost însoțite de „Lista cuprinzând

cantitatea de utilaje și echipamente tehnologice necesare”, nu înlătură

aplicabilitatea dispozițiilor art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002, atâta

timp cât nu au fost respectate dispozițiile art. 52 alin. (5) din același act

normativ, potrivit căruia „Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de

documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea

sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și alte

asemenea, conform angajamentelor legale indicate”.

Durata Contractului

nr. 166/2009 a fost stabilită la art. 6 din contract cu precizarea de la art.

6.2. în sensul că „Prezentul contract încetează să producă efecte la data de 31

decembrie 2009”, iar apărarea în sensul că „perioada de timp scurtă până la

sfârșitul de an nu a permis desfășurarea unor activități de construcții

relevante” sau „riscul ca sumele bugetare necheltuite să fie restituite

bugetului de stat” nu reprezintă un motiv de nelegalitate al deciziei

contestate, organul de control constatând corect încălcarea dispozițiilor art.

52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.

Cu privire la

relațiile contractuale existente între Institut și SC F.E.G. SRL, este de

remarcat că părțile au încheiat Contractul nr. 147 din 14 septembrie 2009,

având ca obiect executarea de servicii privind măsurătorile topografice și

întocmirea documentelor pentru locațiile din Calea Ș.V. nr. X, sector 4 și Ș.V.

nr. Y, sector 5.

În baza contractului

menționat, a fost emisă Factura nr. 101 din 28 octombrie 2009, în valoarea de

348.150,83 RON, factură achitată cu OP nr. 5552 din 18 noiembrie 2009.

La data de 29

ianuarie 2010, a fost încheiat între aceleași părți Contractul de prestări

servicii nr. 39 având ca obiect executarea de servicii de cadastru și

intabulare în conformitate cu prevederile Legii nr. 7 din 13 martie 1996 pentru

locațiile: Calea Ș.V. nr. X, sector 4 și Ș.V. nr. Y, sector 5, iar în baza

acestui contract a fost emisă Factura nr. 102 din 30 aprilie 2010 și 103 din 14

octombrie 2010, respectiv pentru suma de 15.000 RON și 21.985,19 RON.

Instanța de fond nu a

constatat faptul că sumele au fost achitate pentru servicii neexecutate ci

faptul că au fost achitate nejustificat sumele din facturile menționate, în

condițiile în care documentația cadastrală necesară intabulării dreptului de

proprietate aferent locațiilor din Ș.V. și Calea Ș.V., au fost întocmite de PFA

T.I.M.

Susținerea

recurentului, în sensul că instanța de fond a refuzat să accepte susținerile

vizând modalitatea de executare a contractului încheiat cu SC F.E.G. SRL, nu

poate fi reținută, instanța de contencios administrativ fiind învestită să

verifice legalitatea actelor de control încheiate de organele competente și nu

raporturile comerciale dintre părțile contractante.

Societatea

prestatoare, SC F.E.G. SRL nu era persoană autorizată pentru realizarea

lucrărilor de specialitate consemnate în contractele încheiate cu Institutul,

iar încheierea contractelor în astfel de condiții pune serioase probleme de

legalitate.

Obligația ca

lucrările de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei și al

cartografiei, să fie efectuată numai de persoane autorizate de ANPCI, este

prevăzută expres de Legea nr. 7/1996 republicată, iar motivația recurentei în

sensul că „scopul contractului a fost atins” nu poate fi reținută atâta timp

cât au fost încălcate dispozițiile legale incidente.

Recurenta invocă

lipsa culpei, lipsa prejudiciului-condiții ale răspunderii civile delictuale,

dar în cauza de față organele de control au analizat respectarea dispozițiilor

legale incidente și consecințele economico-financiare pentru plățile efectuate

de o instituție publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea

Ministerului Sănătății, iar dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002

stabilesc condițiile angajării și utilizării creditelor bugetare.

Ca urmare, instanța

de fond a reținut corect situația de fapt vizând raporturile contractuale ale

Institutului cu SC F.E.G. SRL, a analizat probatoriul administrat fără a se

putea reține critica în sensul că instanța nu a dat un efect probatoriu

echilibrat corespondenței care a avut loc între Curtea de Conturi și Agenția

Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, și a evocat normele de drept

substanțial incidente în raport de care a respins corect contestația pentru

punctul patru din decizia contestată.

Cu privire la

criticile vizând măsura dispusă la punctul cinci din decizia contestată, în

legătură cu raporturile contractuale desfășurate cu SC M.M. SRL, se constată că

acestea vizează exclusiv probatoriul administrat în cauză. Relațiile

contractual ale recurentului cu SC M.M. au început la data de 14 septembrie

2009 când s-a încheiat contractul de comodat prin care societatea a transmis cu

titlu gratuit, dreptul de folosință asupra analizorului de biochimie Olympus

AU600/UD.

Pentru achiziționarea

reactivilor și consumabilelor hematologice, a fost declanșată procedura de

achiziție publică, fiind încheiat Contractul nr. 181 din 12 noiembrie 2009 cu

SC M.M. SRL, în calitate de furnizor, iar prețul contractului a fost stabilit

la suma de 302.139,79 RON (359.546,27 RON cu TVA).

Prin Comanda nr.

16255 din 2 decembrie 2009, Institutul a solicitat livrarea a 90% din

cantitatea de reactivi contractată, iar furnizorul a emis patru facturi pentru

suma totală de 327.796,81 RON, concomitent fiind încheiate și patru

procese-verbale de custodie.

Facturile emise, au

fost achitate însă, fără ca reactivi și consumabile hematologice achiziționate

să fie recepționate, fiind încălcate dispozițiile art. 52 alin. (5) și (6) din

Legea nr. 500/2002; H.G. nr. 925/2006; OMFP nr. 1792/2002, aspect reținut

corect de prima instanță.

Apărarea recurentei,

expusă în motivele de recurs, în sensul că prin procesul-verbal de custodie se

face dovada recepționării reactivilor și consumabilelor hematologice

contractate, nu poate fi reținută în condițiile în care părțile au prevăzut în

contractul că furnizorul se obligă să furnizeze produsele conform notei de

comandă, iar facturile emise și procesul-verbal de custodie nu conțin

informații necesare pentru identificarea produselor pentru a se stabili dacă

produsele aflate în custodia finanțatorului sunt cele achiziționate și

inventariate.

Fără a relua

argumentele instanței de fond, expuse pe larg în considerentele sentinței

atacate, instanța de recurs împărtășește opinia instanței de fond în sensul că

recurenta a încălcat dispozițiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2003 și

ale Ordinului Ministerul Finanțelor Publice nr. 1792/2002, Anexa 1 pct. 2 în

condițiile în care nu au fost administrate probe certe din care să rezulte că

reactivii achiziționați au fost recepționați.

Este de remarcat că

relațiile contractuale verificate s-au desfășurat în anul 2009, iar Autorizația

sanitară de funcționare nr. 2113 din 10 noiembrie 2010 nu este de natură a

modifica constatările făcute la punctul cinci din decizia contestată, cu atât

mai mult cu cât autorizația a fost eliberată ulterior.

Nici critica vizând

depășirea atribuțiilor de către Curtea de Conturi la întocmirea raportului și a

deciziei emisă nu poate fi reținută, având în vedere atribuțiile stabilite prin

Legea nr. 94/1992 dar și de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4

februarie 2009 în vigoare la data începerii controlului efectuat.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în raport de criticile expuse de recurent, constată că în

cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a sentinței atacate, motiv

pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge

ca nefondat recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” împotriva Sentinței civile

nr. 2497 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM