ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1670/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În speță, revizuenta A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1), pct. 7 și 10 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 382 R din 28 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat soluționarea cererii de revizuire, reținând lipsa nejustificată a părților legal citate și faptul că nu s-a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 6 iunie 2018 a fost întocmită rezoluția de sesizare din oficiu pentru constatarea perimării.

Prin Decizia civilă nr. 349R din 3 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de revizuire.

Împotriva hotărârii de perimare a declarat recurs revizuenta A..

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.

Recurenta a formulat punct de vedere la raport, susținând că recursul a fost declarat în termenul defipt de lege, de la comunicarea hotărârii de perimare.

Prin Rezoluția din 20 iunie 2019 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 3 octombrie 2019.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători".

Se observă că recursul exercitat împotriva Deciziei civile nr. 349R din 3 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A., a fost promovat cu încălcarea termenului legal, imperativ și peremptoriu prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ "Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează."

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesual civilă reglementează și situația în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 ce dispun:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Coroborând dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva Deciziei civile nr. 349R din 3 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reprezintă un termen procedural de 5 zile, care începe să curgă de la pronunțarea hotărârii în cauză.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că recursul a fost exercitat la 25 septembrie 2018, data vizei aplicată de serviciul registratură al curții de apel .

În aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la 9 septembrie 2018, într-o zi de duminică, prelungindu-se până luni, 10 septembrie 2018 (într-o zi lucrătoare), în considerarea prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 coroborate cu alin. (2) al aceluiași articol. Or, în speță, calea de atac a fost promovată la 25 septembrie 2019, așadar, cu depășirea termenului procedural instituit de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Nu pot fi avute în vedere apărările recurentei, invocate în cadrul punctului de vedere la raport, prin care se argumentează că termenul de recurs de 5 zile se calculează de la comunicarea hotărârii de perimare - 24 septembrie 2018, în raport de care recursul promovat la 25 septembrie 2018 ar fi introdus în termen.

Se reține că textul art. 421 alin. (2) C. proc. civ. conține o derogare de la regulile de drept comun referitoare la recurs, atât în privința duratei lui, cât și a momentului de la care acesta începe să curgă, norma privind curgerea termenului de la pronunțarea hotărârii fiind confirmată sub aspectul constituționalității sale, prin Decizia nr. 311/2011, chiar dacă instanța constituțională a analizat dispozițiile identice din Codul anterior. Notează Înalta Curte că, pe de o parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar art. 128 dispune: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Pe de altă parte, este de menționat că sancțiunea decăderii intervine pentru depășirea termenului legal pentru exercitarea căii de atac a recursului, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., care curge de la pronunțare. Motivarea recursului poate fi însă realizată în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 487 coroborate cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ. ce dispun: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii." Or, în dosarul de față, recurenta a introdus calea de atac peste termenul instituit de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 349 R din 3 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL