ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul x/2016 constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2376, pronunțată în data de 05 decembrie 2017, de către Judecătoria Brașov, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpata A. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu", faptă prevăzută și pedepsită de art. 298 C. pen., raportat la art. 308 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă B., ca neîntemeiată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că inculpata A. este medic specialist în specialitatea obstetrică-ginecologie, făcând parte din Colegiul Medicilor Brașov din data de 20 ianuarie 2011, potrivit certificatului de membru seria x nr. x.

La începutul anului 2013, persoana vătămată B. a rămas însărcinată și, în urma unor discuții și recomandări din partea colegelor de muncă de la C., printre care și martora D., în luna februarie s-a prezentat la inculpata A., care activa ca medic obstetrică-ginecologie în cadrul Clinicii E. din Brașov. Inculpata i-a făcut un prim ecograf și i-a confirmat sarcina, în lunile următoare persoana vătămată prezentându-se la controale lunare pentru monitorizarea sarcinii.

În primele două trimestre de sarcină, persoana vătămată, la recomandarea inculpatei, a efectuat o serie de analize absolut necesare verificării stării de sănătate atât a sa, cât și a fătului, și chiar unele suplimentare sau în regim repetitiv. Niciuna dintre analizele sau investigațiile efectuate nu au condus, din partea inculpatei, la o modificare a protocolului medical. De altfel, chiar persoana vătămată a declarat că s-a simțit bine și nu a avut nicio problemă.

În data de 26 iunie 2013, persoana vătămată a efectuat vizita nr. 7 la medic, ocazie cu care inculpata i-a efectuat eco morfologie fetală trim. II (20-24 s) 3D/4D, scopul acesteia fiind depistarea malformațiilor congenitale grave, care nu sunt compatibile cu viața fătului. În fișa medicală, inculpata a menționat că nu s-a putut obține incidența în care s-ar fi putut vizualiza corpul calos, întrucât "am întâmpinat dificultate la examinarea acestei zone. Nu a fost accesibilă în condiții favorabile din cauza poziției fătului și a grosimii stratului adipos de pe abdomenul matern. Se impunea reevaluare ulterioară". Sarcină 23 săptămâni în evoluție; nu s-au depistat malformații care să impună o modificare a conduitei obstetricale. Reevaluarea viscerocraniului la următoarea vizită (condiții nefavorabile de examinare din cauza poziției fătului, poziție pelviană și grosimea stratului adipos al abdomenului matern".

Următoarea vizită, cu nr. 8, a avut loc în data de 1 septembrie 2013, când s-au efectuat: consult ginecologic, evaluarea tensiunii arteriale, greutate. MAF, IFU; notându-se în fișa medicală că pacienta nu acuză contracții uterine dureroase, nu pierde sânge sau lichid amniotic; la reevaluarea ecografică se evidențiază o moderată ventriculo-megalie; nu se poate evidenția corpul calos și CSP (condiții nefavorabile datorită poziției fătului). Inculpata menționează că "se recomandă reevaluare ecografică și propun să cerem o a doua opinie a unui coleg din departamentul maternofetal (Dr. F.)". În aceeași zi a fost consultată de Dr. F. care întâmpină aceleași dificultăți în examinarea craniului, atât cu sonda abdominală, cât și cu cea endovaginală. Îmi confirmă că a depistat aceeași ventriculomegalie moderată și nu are condiții favorabile pentru a stabili prezența sau absența corpului calos, nedepistând alte malformații ale fătului. Recomandă reevaluarea peste o săptămână. Pacienta nu se prezintă la vizita stabilită".

Această vizită s-a efectuat la solicitarea inculpatei, care urma să plece în concediu de odihnă, și s-a desfășurat la Spitalul G. din Brașov.

Inculpata a programat-o pe persoana vătămată la un consult la doctorul F., specialist în ecografie morfo-fetală, ce își desfășura activitatea tot în cadrul Spitalului G. din Brașov și a însoțit-o pe aceasta la consult.

Doctorul F. a văzut-o pe persoana vătămată a doua zi, în data de 2 septembrie 2013, i-a efectuat o ecografie vaginală și o ecografie abdominală și i-a recomandat pacientei efectuarea unei rezonanțe magnetice nucleare fetale (RMN fetal), însă aceasta nu a mai fost efectuată.

În data de 06 septembrie 2013, întrucât contracțiile i se intensificaseră, persoana vătămată s-a prezentat la secția "Urgențe" a Maternității Brașov, unde, în jurul orelor 22

30

, a născut o fetiță. Nașterea a fost prematură, pe cale naturală, fiind supravegheată de doctoral H., care era de gardă în acea zi.

Potrivit F.O. nr. x/2013 a Spitalului Clinic de Obstetrică Ginecologie "Dr. Ioan Sbarcea" Brașov, secția Obstetrică 2, persoana vătămată a fost internată în perioada 6 - 30 septembrie 2013 cu diagnosticele: Diagnostic internare: travaliu fals înainte de săptămâna 37-a completă de gestație, făt viu. Prezentație craniană. Membrane rupte. Făt malformat (hidrocefalie). Diagnostic la externare: naștere spontană în prezentație craniană. Făt viu. Edem gestațional. Naștere prematură. Anemie secundară. Retenție parțială de placentă.

Potrivit F.O. nr. x/2013 a Spitalului Clinic de Obstetrică Ginecologie "Dr. Ioan Sbarcea" Brașov, secția obstetrică 2, numita I. (fetița născută de persoana vătămată) a fost internată în perioada 6 - 30 septembrie 2013 cu diagnosticele: la internare: detresă respiratorie. Nou născut prematur. Hidrocefalie în observație. Diagnostic la externare: hidrocefalie congenitală. Nou născut prematur (32 de săptămâni).

După externare, persoana vătămată s-a prezentat cu fetița la Spitalul Clinic de Copii Brașov, unde acesteia i se efectuează o ecografie transfontanelară, în data de 3 octombrie 2013, ocazie cu care se evidențiază agenezia de corp calos.

Ulterior, după ce s-a prezentat cu fetița la mai mulți medici din mun. Brașov, printre care doctorul J., persoana vătămată se deplasează la Cluj-Napoca, unde fetiței i se efectuează o rezonanță magnetică nucleare (RMN), ocazie cu care se stabilește cu certitudine că prezintă agenezie de corp calos.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, a rezultat din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată și care constau în plângere penală, declarații persoană vătămată, declarații martori, raport de expertiză medico-legală.

Inculpata nu a dorit să dea declarații în fața organelor de urmărire penală, însă în fața instanței, la termenul de judecată din data de 20 februarie 2017 a prezentat pe larg, cu referire la datele consemnate în fișa medicală a pacientei sale, activitatea sa în supravegherea sarcinii persoanei vătămate.

Prin actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatei A., săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu", faptă prevăzută și pedepsită de art. 298 alin. (1), raportat la art. 308 C. pen., constând în aceea că, în calitate de medic obstetrician-ginecolog, cu ocazia supravegherii sarcinii pacientei B., nu a efectuat toate investigațiile medicale clinice și paraclinice posibile de depistare în timp util a malformației prezentate de făt (agenezia de corp calos) ceea ce ar fi permis pacientei să ia în calcul singura măsură existentă în cauză, respectiv de a recurge în condiții legale la o întrerupere a cursului sarcinii printr-un avort terapeutic.

Potrivit art. 298 C. pen., infracțiunea de neglijență în serviciu constă în încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă.

Art. 308 C. pen. prevede că limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime dacă sunt săvârșite de către o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oricărei alte persoane juridice.

Cu titlu preliminar, instanța a reținut că inculpata A. se încadrează în categoria "funcționarilor privați", prevăzută de art. 308 C. pen., desfășurându-și activitatea de medic într-un spital/clinică privată.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective al infracțiunii de "neglijență în serviciu", instanța a reținut că acesta se realizează prin neîndeplinirea uneia sau a mai multor îndatoriri de serviciu ori îndeplinirea acestora în mod defectuos de către un funcționar (în varianta asimilată, prevăzută de art. 308 C. pen.), în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Sau, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 518/2017, elementul material al laturii obiective al infracțiunii de neglijență în serviciu presupune încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcționar public sau de către o altă persoană încadrată în muncă (în cazul variantei atenuate prevăzute de art. 308 din C. pen.) prin cele două modalități normative, respectiv "neîndeplinirea" ori "îndeplinirea defectuoasă" a acesteia.

A mai reținut Curtea Constituțională prin decizia citată că, "având în vedere că, în varianta de bază, atât infracțiunea de abuz în serviciu, cât și infracțiunea de neglijență în serviciu prevăd, ca o modalitate normativă identică, "îndeplinirea defectuoasă" a unei îndatoriri de serviciu, atât soluția, cât și considerentele Deciziilor nr. 405 din 15 iunie 2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017, referitoare la modalitatea de interpretare a sintagmei "îndeplinește în mod defectuos", sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, făcând referire, în paragrafele 44 - 47, atât la jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului referitoare la claritatea și previzibilitatea normei penale în general, respectiv a normelor ce incriminau abuzul în serviciu, în particular, cât și la reglementări interne infraconstituționale referitoare la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a constatat că legiuitorului îi revine obligația ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii. Pe de altă parte, organelor judiciare, în misiunea de interpretare și aplicare a legii și de stabilire a defectuozității îndeplinirii atribuției de serviciu, le revine obligația de a aplica standardul obiectiv, astfel cum acesta a fost stabilit prin prescripția normativă (paragraful 52).

Curtea Constituțională a mai observat că, privitor la îndatoririle legate de o anumită funcție sau de un anumit loc de muncă, există un complex de norme, unele cuprinse în acte normative cu caracter general, privind îndatoririle angajaților în genere, altele în acte normative cu caracter special. Îndeplinirea unei atribuții de serviciu implică manifestarea de voință din partea persoanei în cauză, care se concretizează în acțiunile efective ale acesteia și care are ca scop ducerea la bun sfârșit/realizarea obligației prescrise. Realizarea acestui demers se raportează atât la un standard subiectiv/intern al persoanei care exercită atribuția de serviciu, cât și la un standard obiectiv. Standardul subiectiv ține de forul intern al persoanei respective, iar măsura în care acesta este atins ține de autoevaluarea acțiunilor întreprinse. Standardul obiectiv are ca element de referință principal normativul actului care reglementează atribuția de serviciu respectivă. Curtea a reținut, totodată, că, deși cele două standarde coexistă, standardul subiectiv nu poate exceda standardului obiectiv, în analiza modalității de executare a unei atribuții de serviciu acesta din urmă fiind prioritar. De asemenea, Curtea a reținut că, întrucât standardul obiectiv este determinat și circumscris prescripției normative, reglementarea atribuțiilor de serviciu și a modalității de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard. Acesta nu poate, fără a încălca principiul previzibilității, să aibă o sferă de cuprindere mai largă decât prescripția normativă în domeniu. Pe cale de consecință, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminabile la nivel normativ. Mai mult, chiar dacă anumite acțiuni, ce însoțesc exercitarea unei atribuții de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanță/cutumă, aceasta nu se poate circumscrie, fără încălcarea principiului legalității incriminării, standardului obiectiv ce trebuie avut în vedere în determinarea faptei penale (paragrafele 50, 51).

Curtea Constituțională a reținut și că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecințele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanții împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare și predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege [înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituție, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, respectiv ordonanțe și ordonanțe de urgență ale Guvernului], neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice.

A apreciat Curtea Constituțională că considerentele anterior citate sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile art. 249 alin. (1) din C. pen. din 1969 și ale art. 298 din C. pen. referitoare la infracțiunea de neglijență în serviciu, cu atât mai mult cu cât forma de vinovăție sub care se săvârșește aceasta din urmă este culpa (ușurința și neglijența), așa încât a constatat constituționalitatea acestora numai în măsura în care prin sintagma "îndeplinirea ei defectuoasă" din cuprinsul lor se înțelege "îndeplinirea prin încălcarea legii".

Aplicând cele expuse de Curtea Constituțională în deciziile menționate anterior la speța de față, instanța a constatat că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatei A. faptul că a încălcat dispozițiile legale privitoare la obligația generală stabilită în sarcina oricărui medic de a lua deciziile corecte și în interesul pacientei, cu respectarea principiilor medicale general acceptate și având în vedere grija față de sănătatea pacientului, noțiuni reglementate de art. 380 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că "(1) profesia de medic are ca principal scop asigurarea stării de sănătate prin prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea, menținerea și recuperarea sănătății individului și a colectivității; (2) în vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitării profesiei, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate și respect față de ființa umană; (3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul și drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienți, respectarea demnității umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija față de sănătatea pacientului și sănătatea publică."

Instanța a apreciat însă că articolul menționat anterior nu poate fi reținut drept cadrul legal încălcat de inculpată, pentru a justifica infracțiunea de neglijență în serviciu, întrucât acesta reprezintă un cadru general, aplicabil profesiei de medic.

În opinia instanței, raportat și la considerentele deciziilor Curții Constituționale, trebuie ca articolul respectiv să prevadă în mod concret și, eventual, limitativ, obligații pe care funcționarul trebuie să le respecte, astfel încât neîndeplinirea acestora sau îndeplinirea lor în mod defectuos să poată fi încadrată în conținutul constitutiv al infracțiunii.

Or, art. 380 din Legea nr. 95/2006 face referire la scopul profesiei de medic, constituindu-se într-un adevărat cod deontologic al acesteia, însă necuprinzând obligații concrete pe care un medic, în cazul de față inculpata A., trebuie să le îndeplinească în desfășurarea activității sale.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că articolul de lege indicat în actul de sesizare de către procuror nu face referire la atribuțiile de serviciu ale inculpatei, și prin raportare la acesta nu se poate realiza o analiză a activităților desfășurate de inculpată în raport cu persoana vătămată.

S-a arătat în actul de sesizare că, în esență medicul A. nu a respectat toate dispozițiile legale, măsurile de prevedere pentru exercițiul profesiei de medic, inacțiunile sale, netrimiterea pacientei la un control de boli infecțioase după controlul din 7 martie 2013, deși față de rezultatul testului bacteriologic acest lucru se impunea, nu a reexaminat pacienta după imposibilitatea vizualizării corpului calos în 26 iunie 2013 și nu a solicitat o examinare RMN (rezonanță magnetică nucleară), ori nu a îndrumat pacienta spre repetarea ecografiei de către un ecografist cu competență ori supraspecializare de Medicină materno-fetală, deoarece agenezia de corp calos poate fi cel puțin suspectată, dar nu și vizualizată începând cu 22 de săptămâni de gestație.

Aceste aspecte rezultă din cuprinsul Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 23 ianuarie 2015 întocmit de S.J.M.L. Brașov, care constată deficiențele în supravegherea sarcinii, considerată una cu risc, întrucât persoana vătămată era asistent medical pe o secție de radiologie, de peste 10 ani.

În ceea ce privește prima inacțiune reținută în sarcina inculpatei, respectiv că nu a trimis-o pe persoana vătămată la o investigație suplimentară la un medic specialist de boli infecțioase, întrucât la examenul bacteriologic din data de 7 martie 2013, valoarea IgG anticitomegalovirus a fost de circa 6-9 ori valoare de referință pentru normalitate, instanța a reținut că acesta trimitere nu se impunea, fiind în prezența unei infecții vechi a persoanei vătămate, care nu influența în nici un fel sarcina.

Astfel, inculpata a arătat că, în 28 februarie 2013 pacienta a venit cu analizele. Testul Papanicolau a ieșit negativ pentru leziune intraepitelială sau malignă cu marcat proces inflamator datorată unui proces inflamator prin analiză confirmându-se prezența candidozei. La următoarea vizită a monitorizat analizele de sânge inclusiv testul Torch, care relevă la care infecții este imunizată și care numai prezintă risc pentru bebeluș și acele infecții la care pacienta nu a fost expusă și la care nu are imunitate. În acest test sunt relevate 4 infecții virale. În cazul K. s-a constatat IgG pozitiv și IgM a fost negativ, ceea ce denotă o infecție veche la care pacienta este imunizată și nu necesită alte investigații sau solicitarea unui consult de la un specialist la boli infecțioase.

Întrucât la vizita anterioară îi dăduse K. un tratament antiinflamator local vaginal pentru procesul inflamator la nivelul colului uterin, se impunea o reevaluare după tratament, acest lucru s-a și realizat. Procesul inflamator s-a diminuat, dar testul Papanicolau care a fost din nou făcut, a evidențiat ASCUS ceea ce înseamnă că pacienta trebuie urmărită în dinamică. În consecință încă de două ori a fost refăcut acest test în 18 iunie și în 6 septembrie, rezultatul fiind de fiecare dată negativ pentru leziuni de tip malign, ceea ce nu impunea alte investigații. Totuși pentru siguranța pacientei, inculpata a testat-o și pentru ADN HPV care a iești pozitiv, dar în raport de testul Papanicolau negativ se impunea doar o atitudine expectativă. La una din recoltări s-a depistat și o infecție cu Hemofilus vaginales, pentru care pacienta a primit tratament însă doar după încheierea primului trimestru de sarcină când se finalizează organogeneza.

Declarația inculpatei cu privire la neexistența obligației de a fi văzută pacienta de către un medic specialist de boli infecțioase este confirmată și de martora L., medic primar în specialitatea boli infecțioase. Aceasta a declarat în fața instanței că în anul 2016, inculpata a venit la spitalul de boli infecțioase unde ea era de gardă și a rugat-o rugat să se uită pe un buletin de analize, niște rezultate a unor teste serologice de la o fostă gravidă din urmă cu doi, trei ani. Din buletinul respectiv a constatat că pacienta avea prezenți anticorpi împotriva virusului citomegal care demonstrau o infecție veche, anticorpi de tip imunoglobulina de tip "G".

A mai precizat martora că analiza în sine relevă doar că organismul a trecut prin infecție cu imunizare ulterioară, fiind întâlnit la majoritatea persoanelor. O dezvoltare ulterioară se întâlnește la persoanele care au un deficit de imunitate (ex: pacienți oncologici, cu HIV etc.). Din câte își amintește martora, i-a spus inculpatei că cel mai probabil pacienta a trecut printr-o infecție veche, întrucât nu prezenta și anticorpi de fază acută de timp imunoglobulina "M" care ar fi indicat suspiciunea de infecție acută în timpul sarcinii. Martora a declarat că s-au uitat împreună pe un tratat de specialitate "Infecții cu Herpesvirusuri" pe care îl folosesc în cadrul comisiei din spital cu privire la infecțiile la gravide, tocmai datorită faptului că acestea reprezintă cazuri de mare decizie. Este menționat și în tratat faptul că prezența IgG reprezintă o infecție în antecedență și nu poate fi utilizat singular pentru diagnosticul de infecție acută. Anticorpii de tip "G" vor persista în organism toată viața întrucât sunt dovada trecerii prin infecție chiar dacă nivelul lor poate să mai crească sau să mai scadă. Analizele pe care le-a văzut atestă doar trecerea prin infecție și reacția de apărare a organismului. Din punctul de vedere al martorei, în prezența rezultatelor analizelor nu ar fi recomandat altele suplimentare pe planul său de specialitate.

Și martorul M. a declarat că o analiză cu rezultat IgG prezent IgM absent este foarte bună, întrucât înseamnă că mama are imunitate, că a făcut boala la un moment dat și este protejată pentru o eventuală infecție.

Cea de-a doua inacțiune reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatei se referă la faptul că aceasta nu a reexaminat pacienta după imposibilitatea vizualizării corpului calos în data de 26 iunie 2013.

Și lipsa acestei acțiuni este contrazisă de probele administrate în cauză.

Astfel, inculpata a declarat că în data de 12 iunie 2013, când pacienta avea 21 de săptămâni de sarcină i-a făcut un examen clinic ecografic, în urma căreia i-a recomandat o ecografie specială morfo-fetală care se face de un medic cu o competență specială în acest domeniu. Pacienta a ignorat această recomandare, iar la următoarea vizită din 26 iunie 2013, neavând rezultatul acestei ecografii i-a făcut un examen clinic și ecografic, care se face în mod obișnuit la această vârstă a sarcinii, pacienta având 23 de săptămâni. La aceste ecografii nu a reușit să obțină o incidență în care să poată vizualiza corpul calos, pentru că mama prezenta un strat adipos destul de mare și de asemenea poziția fătului care era în poziție pelviană, respectiv cu căpșorul în partea superioară a abdomenului mamei. Nu a putut nici măcar să suspicioneze agenezia de corp calos.

Deoarece nu a observat malformații care să îi impună modificare protocolului medical, a decis o atitudine expectativă de monitorizare în dinamică. Inculpata a argumentat această decizie cu următoarele: a avut certitudinea că fătul nu are malformații care ar fi indicat întreruperea cursului sarcinii și nu se impunea modificarea protocolului obstetrical; a avut o atitudine protectoare față de pacientă, pentru că o patologie chiar neconfirmată ar fi putut avea un impact emoțional negativ asupra pacientei, care ar fi putut să o împingă la pași necugetați inclusiv manevre avortine".

În raportul de expertiză medico-legală, ca urmare a studierii fișei medicale, se reține că la data de 26 iunie 2013 s-a desfășurat vizita nr. 7 a pacientei. Cu această ocazie, inculpata a notat ca și concluzii:

"Sarcină 23 săptămâni în evoluție; nu s-au depistat malformații care să impună o modificare a conduitei obstetricale. Reevaluarea viscerocraniului la următoarea vizită (condiții nefavorabile de examinare din cauza poziției fătului, poziție pelviană și grosimea stratului adipos al abdomenului matern).

Ca urmare, la data de 1 septembrie 2013, după ce persoana vătămată nu se prezintă la o vizită la interval de o lună, întrucât urma să plece în concediul de odihnă, inculpata solicită ca pacienta B. să fie contactată de recepția Spitalului G. Brașov, în vederea prezentării la un nou consult. Persoana vătămată se prezintă în aceeași zi, ocazie cu care se efectuează consult ginecologic, evaluarea tensiunii arteriale, greutate. MAF, IFU; menționându-se în fișa medicală "nu acuză contracții uterine dureroase, nu pierde sânge sau lichid amniotic; reevaluare ecografică: se evidențiază o moderată ventriculo-megalie; nu se poate evidenția corpul calos și CSP (condiții nefavorabile datorită poziției fătului)".

Rezultă astfel că inculpata a reexaminat pacienta după data de 26 iunie 2013, efectuând o nouă ecografie, însă nici de data aceasta nu a putut constata existența ageneziei de corp calos, examenul ecografic punând în evidență doar o moderată ventriculo-megalie.

Ultima inacțiune de care este acuzată inculpata prin actul de sesizare în sarcina inculpatei A. este aceea că nu a solicitat o examinare RMN (rezonanță magnetică nucleară), ori nu a îndrumat pacienta spre repetarea ecografiei de către un ecografist cu competență ori supraspecializare de Medicină materno-fetală.

Nici existența acestei inacțiuni nu poate fi reținută de către instanță, din probele administrate rezultând contrariul.

Astfel, nu numai că inculpata a îndrumat-o pe persoana vătămată să se adreseze unui specialist în ecografie morfo-fetală, dar chiar s-a ocupat personal în a-i obține o programare și a o însoți la acest consult.

Astfel, inculpata l-a contactat pe doctorul F., specialist în ecografia morfo-fetală și, împreună, au efectuat o nouă consultație a persoanei vătămate în data de 2 septembrie 2013.

Aceste aspecte sunt confirmate chiar de doctorul F., audiat în calitate de martor, atât în cursul urmăririi penală, cât și în cel al cercetării judecătorești. Martorul a declarat că inculpata s-a prezentat cu pacienta la el, la cabinet la G., și împreună au evaluat pacienta ecografic. Examinarea a fost una dificilă și nu au putut să tragă o concluzie certă cu privire la existența unei anomalii. Din câte și-a adus aminte martorul, pacienta era supraponderală la acel moment, în contextul sarcinii, având un țesut adipos mai dezvoltat, ce reprezintă un factor important de limitare a evaluării ecografice.

A mai precizat martorul că diagnosticul intrauterin de agenezie de corp calos, totală sau parțială, este un unul dificil, necesitând condiții optime de examinare, iar diagnosticul nu se poate pune pe secțiunile standard de examinare, care se obțin mai facil, necesitând secțiuni speciale, care de multe ori se obțin greu (spre exemplu copilul trebuie să stea într-o anumită poziție iar condițiile de examinare trebuie să fie optime ca să poți afirma un astfel de diagnostic), condiții ce nu erau îndeplinite la momentul respectiv. Pe secțiunile obținute s-a ridicat doar un diagnostic de suspiciune, examinarea pacientei făcându-se și prin ecografie trans-vaginală. Cu toate acestea nu a putut să afirme agenezia de corp calos, rugând pacienta, prin intermediul inculpatei, să revină după câteva zile, conform uzanțelor medicale, pentru a o reexamina, sperând să aibă condiții de examinare mai bune, ceea ce se întâmplă frecvent prin modificare poziției fătului, însă pacienta nu a mai revenit pentru reexaminare.

Martorul F. a declarat că la momentul examinării pacientei a discutat cu aceasta și cu inculpata A. despre utilitatea efectuării unei rezonanțe magnetice nucleare fetale (RMN fetal). A mai precizat că la momentul respectiv opțiunile pentru pacientă și doctor erau limitate în principal de vârsta sarcinii, ținând cont și de legislația medicală în domeniu. Singurul lucru care se putea face era să fie urmărită în continuare sarcina corect și completată investigațiile incluzând RMN fetal. Literatura de specialitate, în cazul ageneziei de corp calos, nu menționează particularități de conduită în supravegherea sarcinii față de o sarcină normală. Deoarece anomalia nu are tratament și prognosticul copilului este nedefinit întrucât sunt copii cu dezvoltare neuro-comportamentală normală pe când alții prezintă diverse deficiențe.

Raportat la considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că inculpata A. a îndeplinit toate cele trei acțiuni, astfel cum sunt descrise în cuprinsul actului de sesizare, neputându-se reține o stare de pasivitate în urmărirea sarcinii pacientei - persoană vătămată B..

Cu privire la raportul de expertiză medico-legală, cu referire la posibilitatea depistării ageneziei de corp calos instanța a reținut următoarele:

Astfel, s-a arătat că agenezia de corp calos (ACC) este cea mai obișnuită dintre anomaliile C. civ. și cea mai frecventă malformație cerebrală, putând fi totală sau parțială. Diagnosticul prenatal se face prin ecografie, începând cu 22 de săptămâni. Ecografia morfologică fetală de trimestrul al II-lea de sarcină, ce se recomandă a fi făcută între 24 de săptămâni de amenoree, poate releva ACC prin semne directe sau indirecte ale anomaliei. De obicei C. civ. nu este vizibil decât prin secțiunea sagitală medie sau secțiunea coronală medie, ori de planurile transversale de rutină - care se pot obține prin examinarea ecografică abdominală numai la feții în prezentație pelviană sau transversală! La feții în prezentație craniană referabilă examinarea transvaginală prin folosirea ferestrei acustice a fontanelei anterioare. La 22 săptămâni, identificarea unei ventriculomegalii moderate impune: imagini multiple și ecografice ale ventriculilor laterali și prelungirii occipitale, cerebelului, cisternei magna și ea corpului calos. Dacă se suspectează măcar o ACC, diagnosticul de ACC poate fi confirmat de o altă examinare ecografică a fătului, efectuată de ecografiști cu competență/supraspecializare ficină materno-fetală și însoțit de evaluarea altor anomalii prin Rezonanță Magnetică Nucleară și enteză cu examen genetic al fătului (cariotip fetal).

Or, inculpata a îndrumat pacienta atât la efectuarea unei noi ecografii, de către un specialist în ecografie morfo-fetală, însoțind-o efectiv la aceasta, precum și la efectuarea unei RMN, pe care însă persoana vătămată nu a mai efectuat-o.

Și medicii audiați în cauză au arătat că depistarea ageneziei de corp calos este dificilă.

Doctorul F. a declarat că în condiții optime de examinare teoretic este posibil identificarea unei anomalii de agenezie de corp calos la 20 de săptămâni de sarcină, dar sunt multe studii de specialitate care afirmă că, sunt multe astfel de cazuri unde diagnosticul se pune doar în trimestrul III iar în multe alte cazuri doar după naștere. Hidrocefalia are alte cauze decât agenezia de corp calos și o altă evoluție. De multe ori un diagnostic de hidrocefalie poate fi pus doar în trimestrul III și în nici un caz la 20 de săptămâni. Agenezia de corp calos și hidrocefalia sunt entități diferite, dar care nu se asociază în mod obligatoriu.

Și doctorul M. a precizat că "la 20 de săptămâni de sarcină se poate detecta la o ecografie ventriculo-megalie, însă pentru un nespecialist în morfologie fetală este imposibil de depistat agenezia de corp calos. Ventriculo-megalia poate apărea în mult mai multe situații sau poate să nu aibă nicio semnificație.

Doctorul H. a declarat că, "pentru stabilirea unui diagnostic de agenezie de corp calos este nevoie de mai multe ecografii înseriate pentru a vedea în dinamică, pentru a crea o suspiciune a existenței diagnosticului, iar apoi de o investigație RMN. Ele aparțin cumva trimestrului II de sarcină. Conform protocoalelor existente există o specializare pentru competența în ecografia obstetricală și o supra specializare în medicina materno-fetală. Primul pas pentru medicul care are prima specializare este de a solicita părerea unui coleg care are supra specializare. Și în cazul confirmării diagnosticului nu se impune întreruperea sarcinii, însă nu medicul impune această decizie. În cazul în care s-ar descoperi malformația în trimestrul III de sarcină se dispensarizează gravida, se urmărește mai atent în vederea prevenirii complicațiilor care pot să fie legate de o malformație sau prevenirea complicațiilor".

Inculpata nu are supraspecializare în ecografie morfo-fetală, astfel încât și din acest punct de vedere îi era dificil să pună în diagnostic precis de agenezie de corp calos. Însă a făcut toate demersurile pe care le putea efectua, pentru ca pacienta sa să fie văzută și de un alt medic specialist, a îndrumat-o spre efectuarea unui RMN fetal.

De altfel, așa cum a precizat inclusiv persoana vătămată, diagnosticul precis a fost pus doar după efectuarea unui RMN la Cluj, după nașterea fetiței, nici medicii pediatri și cei neurologi din Brașov, la care a dus copilul imediat după naștere neputând afirma cu certitudine existența acesteia.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a constatat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu există, neputându-se reține în sarcina acesteia că nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu sau și le-a îndeplinit în mod defectuos, astfel încât, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu", faptă prevăzută și pedepsită de art. 298 alin. (1) C. pen., în referire la art. 308 C. pen.

Sub aspectul laturii civile instanța de fond, având în vedere soluția pronunțată pe latura penală, în baza art. 25 alin. (1) și (5) C. proc. pen., a respins acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel procurorul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări dispuse în cauză de instanța de fond și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, întrucât instanța a ignorat total Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 23 ianuarie 2015 avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. "Mina Minovici" București, întemeindu-și hotărârea de achitare pe declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești. Potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 23 ianuarie 2015 a rezultat faptul că: au existat deficiențe în urmărirea sarcinii cu risc pe care a avut-o persoana vătămată, respectiv: cu ocazia efectuării examenului bacteriologic din data de 7 martie 2013, valoarea IgG anticitomegalovirus a fost de cca. 6 - 9 ori valoare de referință pentru normalitate, ceea ce impunea trimiterea și investigarea suplimentară a pacientei de către un medic de Boli infecțioase, fiind cunoscută implicarea infecției cu Citomegalovirus în sarcină în determinarea anegeziei de corp calos; 2) având în vedere dificultățile întâmpinate la data de 26 iunie 2013 privind posibilitatea vizualizării corpului calos, așa cum declară dr. A., în cadrul examinării ECO-morfologie fetală trimestrul II, s-ar fi impus imperios reexaminarea pacientei, iar în cazul unui eșec repetat, solicitarea unei examinări RMN (rezonanță magnetică nucleară), ori îndrumarea numitei pentru repetarea ecografiei de către un ecografist cu competență ori supraspecializare de Medicină matero-fetală, deoarece anegezia de corp calos poate fi cel puțin suspectată, dar nu și vizualizată începând cu 2 de săptămâni de gestație. Mai mult, prin concluziile raportului de expertiză medico-legală mai sus menționat s-a conchis faptul că este angajată responsabilitatea medicală a dr. A., în sensul neefectuării tuturor investigațiilor medicale clinice și paraclinice posibile de depistare în timp util a malformației prezentate de făt (anegezia de corp calos), ceea ce ar fi permis pacientei/cuplului de a lua în calcul singura măsură existentă în cauză, respectiv de a recurge în condiții legale la o întrerupere a cursului sarcinii printr-un avort terapeutic. Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 23 ianuarie 2015 a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. "Mina Minovici" București, la data de 20 ianuarie 2016.

Prin Decizia penală nr. 301/Ap din 5 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei A. din infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen. raportat la art. 308 C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva Sentinței penale nr. 2376 din 5 decembrie 2017 a Judecătoriei Brașov, pe care o desființează și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 inculpata pierde drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare potrivit prev. art. 82 C. pen. din 1969.

A atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 397 rap. la art. 25 C. proc. pen., art. 1357, 1359 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat pe inculpata A. să plătească părții civile suma de 50.000 Euro, echivalentul în RON la data plății.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpata A. este medic specialist în specialitatea obstetrică-ginecologie, făcând parte din Colegiul Medicilor Brașov din data de 20 ianuarie 2011, potrivit certificatului de membru seria x nr. x Totodată, inculpata deține Atestat de studii complementare în Ultrasonografie obstetricală și ginecologică cu seria x nr. x din anul 2006 care îi permite să efectueze Ecografie morfologică fetală, astfel cu rezultă din completarea la Raportului de expertiză medico - legală, fapt care nu a fost contestat de către inculpată.

La începutul anului 2013, persoana vătămată B. a rămas însărcinată și, în urma unor discuții și recomandări din partea colegelor de muncă de la C., printre care și martora D., în luna februarie s-a prezentat la inculpata A., care activa ca medic obstetrică-ginecologie în cadrul Clinicii E. din Brașov. Inculpata i-a făcut un prim ecograf și i-a confirmat sarcina, în lunile următoare persoana vătămată prezentându-se la controale lunare pentru monitorizarea sarcinii.

În primele două trimestre de sarcină, persoana vătămată, la recomandarea inculpatei, a efectuat o serie de analize absolut necesare verificării stării de sănătate atât a sa, cât și a fătului, inculpata în declarația sa în fața instanței menționând că unele analize au fost efectuate suplimentar sau în regim repetitiv, dar nu face mențiune cu privire la cele pe care nu le-a suplimentat, chiar dacă diagnosticul din buletinele de analize medicale o cerea.

La prima vizită din 25 februarie 2013 la Clinica E. persoanei vătămate i s-a recomandat următoarele analize: hemoleucogramă, grup sanguin cu RH, VDRL, HIV, sumar de urină și urocultura, TORCH, glicemic, calcemie, probe de coagulare, testarea pentru infecții cu virusul hepatitei B și C.

În cadrul analizei serologice TORCH B. prezenta valoarea IgG anti-CMV de circa 6 - 9 ori valoarea de referință pentru normalitate, ceea ce, potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico - legală, impunea trimiterea și investigarea suplimentară a pacientei prin medic specialist de Boli infecțioase, întrucât "este cunoscută implicarea infecției cu Citomegalovirus în sarcină în determinarea ageneziei de corp calos" - pct. 1 din concluziile la Raportul de expertiză medico legală.

Potrivit Buletinului de analize x din 7 martie 2013 Cytomegalovirus: IgM 0,06 UA/ml negativ; IgG 38 UA/ml pozitiv (mult peste valoarea normală), ceea ce însemna că "pacienta prezintă: ori o infecție veche, o reactivare a unei infecții cu CMV sau o infecție recentă la care titrul de AcIgG continua să crească", potrivit celor menționate în completarea la Raportul de expertiză medico-legală.

Pentru stabilirea motivului valorii crescute a IgG-ului în completarea la raportul de expertiză medico legală se menționează două ipoteze care puteau fi urmate de pacientă la îndrumarea medicului curant - a inculpatei:

"- o a doua prelevare de sânge după un interval liber, cu determinarea IgM și IgG: IgM negativ și IgG stabil, constant, ar însemna o infecție veche cu CMV. O creștere a titrului IgG ar putea însemna fie reactivarea biologică, fie primoinfecție fără IgM și

- testul de aviditate pentru IgG anti-CMV: IgG cu aviditatea scăzută sunt produși precoce în infecția cu CMV".

Martora L. audiată la instanța de fond, deși a văzut rezultatul analizelor la circa 3 ani de la data recoltării, fiind contactată de inculpată, a precizat că "i-a comunicat inculpatei că cel mai probabil pacienta a trecut printr-o infecție veche, întrucât nu prezenta și anticorpi de fază acută de tip imunoglobulina M care ar fi indicat suspiciunea de infecție acută în timpul sarcinii. Este menționat și în tratatul de specialitate Infecții cu Herpesvirusuri pe care l-au studiat împreună faptul că prezența IGG reprezintă o infecție în antecedență și nu poate fi utilizat pentru diagnosticul de infecție acută. Medicul specialist boli infecțioase declară că în prezența rezultatelor analizelor nu ar recomanda altele suplimentare pe planul de specialitate al domniei sale, cu atât mai mult cu cât nici inculpata nu i-a spus că ar fi existate alte probleme din punct de vedere ginecologic".

Curtea a reținut că din clasificarea prezentată în completarea raportului de expertiză, infecția veche este una din cele trei posibilități ale situației în cazul în care la analize anticorpii tip IgM au ieșit "negativ", iar anticorpii IgG au ieșit "pozitiv" la o valoare ridicată (o infecție veche, o reactivare a unei infecții cu CMV sau o infecție recentă la care titrul de AcIgG continua să crească - pagina 120 vol I dos. apel, pct. 1 din completarea la Raportul de expertiză), cu atât mai mult cu cât implicarea infecției cu Citomegalovirus în sarcină are implicații în determinarea ACC-ului. Mai mult, nu există certitudinea faptului că inculpata i-a transmis medicului specialist, martora L., faptul că pacienta prezintă un factor de risc, întrucât este asistent medical care a lucrat pe secția de radiologie de peste 10 ani, astfel că declarația martorei nu convinge instanța că nu s-ar fi impus investigații suplimentare pentru a se stabili cu certitudine motivul rezultatului valorii ridicate a IgG anti-citomegalovirusului, de circa 6 - 9 ori, care ar fi condus, din partea inculpatei, la o modificare a protocolului medical.

Instanța nu a contestat posibilitatea ca nivelul de IgG mărit să se datoreze unei infecții mai vechi, astfel cum susțin martora și inculpata, dar, în același timp, Curtea a reținut că, în vederea înlăturării oricărui dubiu cu privire la cauza IgG-ului mărit, inculpata a omis să încunoștințeze pacienta persoană vătămată privind necesitatea de a efectua toate investigațiile necesare, în vederea stabilirii cu certitudine a cauzei acestor valori mărite a IgG-ului.

În Buletinul de analize nr. x din 28 martie 2013, examenul citologic Babeș Papanicolau menționează un diagnostic de "col lezional". Combinația ASCUNS (celule atipice de semnificație nedeterminată) cu prezență de Haemophylus vaginalis ar fi impus o anumită conduită din partea inculpatei, astfel cum este menționat și în finalul buletinului de analize, respectiv: colposcopie, testare HPV și repetarea‚ examenului citologic după tratament, aceste recomandări fiind ignorate, inculpata prescriind pacientei un antibiotic "Axitrox", neadecvat germenului microbial și care, potrivit raportului de expertiză, era discutabil de a fi prescris în sarcină. La 10 săptămâni după prescrierea tratamentului, perioadă în care investigațiile impuse de diagnosticul citologic ASCUNS nu au fost continuate, la 32 de săptămâni inculpata efectuează examen citologic Papanicolau și testul AND-HPV.

Inculpata, în declarațiile date în fața instanței de fond, a declarat că anterior vizitei nr. 7, la vizita din 12 iunie 2013, în urma consultului ginecologic al pacientei, i-a recomandat persoanei vătămate B. ecografie morfo-fetală trimestrul II, această recomandare fiind ignorată de către pacientă, motiv pentru care la următoarea vizită, cea cu nr. 7 a realizat inculpata această investigație medicală.

În opinia Curții, inculpata, prin declarația sa, dorește să evidențieze promptitudinea și acuratețea cu care medicul a urmărit evoluția sarcinii pacientei sale, dar afirmațiile acesteia sunt contrazise de actele medicale aflate la dosarul cauzei. În fișa medicală a pacientei, depusă la dos.u.p la solicitarea organelor de anchetă penală de către Centru Medical Unirea SRL la dosar urmărire penală, se află rezultatul investigațiilor din data de 12 iunie 2013, vizita nr. 6, urmare a consultului ginecologic, la cererea pacientului, diagnosticul menționat fiind "clinic sănătos" și se recomandă "cd csv, analize s-u".

În acest context, Curtea a notat și neconcordanța vădită între faptul că în Raportul medical emis de Rețeaua privată G. și tipărit de inculpata A. la data de 5 martie 2015 la dosar apel, la consultul din 12 iunie 2013 se recomandă "ecografie morfofetală trimestrul II", deși în fișa medicală a pacientei depusă la dosarul de urmărire penală această recomandare nu este notată de către inculpată.

Afirmațiile inculpatei sunt contrazise și de persoana vătămată, care, în toate declarațiile sale a menționat faptul că până în 30 august 2013 sarcina a decurs normal, a făcut toate analizele care i-au fost recomandate de medicul curant, s-a prezentat lunar la control, uneori chiar și de două ori pe lună, nu a fost trimisă pe parcursul sarcinii să facă un examen RMN sau asemănător, la fiecare control inculpata efectuând ecografie, astfel că afirmațiile inculpatei urmează a fi înlăturate de către instanță.

În data de 26 iunie 2013, persoana vătămată a efectuat vizita nr. 7 la medic, ocazie cu care inculpata i-a efectuat ecomorfologie fetală trim. II (20-24 s) 3D/4D - fila x (screening malformații).

Curtea a luat act că există diferențe chiar între actele medicale constatând aceeași operație specifică, reținând că între buletinul de ecografie obstreticală, trim. II - screening malformații depus la solicitarea organelor de anchetă penală de către Centrul Medical Unirea SRL și cel depus de Spitalul G. există diferențe, pe buletinul depus în faza de urmărire penală nefiind menționată recomandarea "reevaluarea viscerocraniului" la următoarea vizită (condiții nefavorabile de examinare din cauza poziției fătului, poziție pelvină și grosimea stratului adipos al abdomenului matern).

De asemenea, nici în fișa medicală a pacientei dosar urmărire penală nu este menționată nici o recomandare, ci doar că diagnosticul este "clinic sănătos, sarc 23 săpt în ev vag micotica".

În buletinul ecomorfologie fetală trim II (20-24 s) 3D/4D, inculpata la ecografia cutiei craniene a menționat că a urmărit:

"forma capului, calota craniană, integritatea ei, DBP, C. civ., cornul posterior al ventriculului lateral, pediculi cerebrali, poligon Willis, coasa craniului, nuclei talamici, plexuri coroide, emisfere cerebrale, cerebel, cisterna magna - nu s-a putut obține incidența, în care s-ar fi putut vizualiza corpul calos", adică o evaluare a craniului aproximativă, fără a fi evidențiate datele ecografice privind o examinare standard a craniului fetal, conform standardelor naționale și internaționale ale ecografiei obstreticale și conform protocolului de examinare ecografică pentru trimestrul al II-lea de sarcină (ventriculi laterali, cavum septurn pelucidum, coasa creierului, talamusul, cerebelul și cisterna magna). Potrivit raportului de expertiză, în lipsa acestor date ecografice diagnosticul de ACC nici nu putea fi suspectat și cu atât mai puțin diagnosticat, agenezie de corp calos care ar fi putut fi cel puțin suspectată în condițiile unei ecografii corecte.

În urma ecografiei din 26 iunie 2012, persoanei vătămate i-a fost înmânat un rezultat al acestei investigații, dar astfel cum se arată în completarea raportului de expertiză medico-legal "nesemnat, neparafat și neprofesional întocmit, și fără imagini care să probeze pertinența ecografiei morfo-fetale și elementele sale de normalitate", neavând anexat suport optic CD, despre care persoana vătămată "a aflat de la alte mămici", potrivit propriei declarații.

Mai mult, pe buletinul de ecografie obstreticală - trim. II există mențiunea la concluzii și comentarii "reevaluarea viscerocraniului" la următoarea vizită (condiții nefavorabile de examinare din cauza poziției fătului, poziție pelvină și grosimea stratului adipos al abdomenului matern), deși la punctul 4 "morfologia feței" se menționează că nu s-au depistat anomalii, iar la punctul 3 "cutia craniană" este menționată nota "am î