ÎCCJ, decizie (scj.ro #157830)

Cameră preliminară. Soluții. Contestație

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

cameră preliminară

C. proc. pen.,

art. 345, art. 346, art. 347

În cazul în care, în procedura camerei preliminare, în contestație, judecătorul de cameră preliminară constată nulitatea absolută a unor acte de urmărire penală, reținând incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și exclude o parte din probele administrate în cursul urmăririi penale, însă acuzațiile penale și dispoziția de trimitere în judecată nu se fundamentează numai pe probele excluse, iar procurorul comunică judecătorului de cameră preliminară că menține dispoziția de trimitere în judecată, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., care reglementează restituirea cauzei la parchet în ipoteza excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și nici dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., privitoare la restituirea cauzei la parchet în ipoteza neregularității rechizitoriului care atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecății. În consecință, în acest caz, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 90 din 6 februarie 2020

Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de cameră preliminară, a admis contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 31 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a desființat, în parte, încheierea atacată și, rejudecând:

A constatat nulitatea absolută a următoarelor mijloace de probă și acte de urmărire penală efectuate în dosarul de urmărire penală nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara: procesul-verbal de consemnare a declarației verbale a numitului A., încheiat la data de 10 aprilie 2017, ora 21.25; declarația martorului B. din data de 10 aprilie 2017; declarația martorului C. din data de 10 aprilie 2017; declarația olografă a martorului D. din data de 11 aprilie 2017, ora 18.00.

Au fost excluse mijlocele de probă menționate, care au fost eliminate, în materialitate, din dosarul de urmărire penală nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această încheiere, completul de cameră preliminară a reținut, în esență, că, la data de 10 aprilie 2017, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E. s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută în art. 257 C. pen., de către numitul A. - constând în aceea că, în aceeași zi, în jurul orelor 20.00, agentul principal de poliție F., din cadrul Secției 6 Poliție Rurală E., a fost lovit de avocatul A. cu ocazia intervenției la un accident de circulație produs la ieșirea din localitatea E.

Cu această ocazie, în urma deplasării la fața locului, organele de cercetare penală au întocmit un proces-verbal de constatare, din care rezultă că s-a luat la cunoștință de calitatea de avocat a numitului A.

La aceeași dată, 10 aprilie 2017, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E. au procedat la: consemnarea declarației verbale a numitului A., la ora 21.25 (proces-verbal); audierea martorului B., între orele 21.45-22.07 (declarație); audierea martorului C., între orele 21.30-22.00 (declarație).

Totodată, la data de 10 aprilie 2017, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E. au înștiințat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara referitor la faptul că s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută în art. 257 C. pen., de către numitul A., solicitând înregistrarea acestei sesizări și acordarea unui număr unic în vederea supravegherii urmăririi penale.

Ulterior declinării competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 11 aprilie 2017, ora 18.00, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E. au procedat la audierea martorului D. (declarație olografă).

Ca urmare a înregistrării, la data de 11 aprilie 2017, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a plângerii penale formulată de către persoana vătămată  F. împotriva numitului A., avocat, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prin ordonanțele din 11 aprilie 2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. X., s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de ultraj prevăzută în art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. și respectiv efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută în art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că, ulterior sesizării din oficiu cu privire la săvârșirea faptei și până la înregistrarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în cauză urmărirea penală a fost efectuată de către organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E., respectiv, de către organe de urmărire penală necompetente, din punct de vedere al calității personale a inculpatului.

Astfel, la data pretinsei săvârșiri a faptei, inculpatul A. deținea calitatea de avocat, iar urmărirea penală trebuia efectuată în mod obligatoriu de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, potrivit art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere că, până la data de 11 aprilie 2017, când a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmărirea penală a fost efectuată de un organ de cercetare necompetent după calitatea persoanei, s-a constatat că, în raport cu cele statuate de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 302/2017, publicată în M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017, cu privire la soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., actele de urmărire penală și mijloacele de probă din perioada menționată sunt lovite de nulitate absolută, excepție făcând doar cele îndeplinite potrivit art. 60 - art. 62 C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că, în raport cu aspectele stabilite de Curtea Constituțională și cu regimul juridic al acestei categorii de nulități, reglementat în art. 281 alin. (2) și (3) C. proc. pen., vătămarea procesuală cauzată inculpatului A., prin încălcarea dispozițiilor referitoare la competență, de către organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E., organe judiciare care erau obligate, în condițiile art. 58 C. proc. pen., să verifice dacă în virtutea legii aveau atribuții de a desfășura urmărirea penală, reprezintă o atingere deosebit de gravă, concretizată în obstrucționarea mecanismului prin care se înfăptuiește justiția în cea dintâi etapă a procesului penal, ce are ca obiect strângerea probelor necesare pentru a stabili dacă există sau nu temeiuri de sesizare a instanței cu rechizitoriu, motiv pentru care nu trebuie dovedită, fiind prezumată

iuris et de iure

și nici nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actelor procesuale și procedurale îndeplinite de organul necompetent.

În aceste condiții, existând o prezumție absolută că încălcarea normelor privind competența organelor de urmărire penală după calitatea persoanei produce o vătămare de o gravitate deosebită ce nu poate fi înlăturată în niciun fel, s-a constatat că, în mod greșit, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a constatat legalitatea actelor de urmărire penală și a mijloacelor de probă administrate de I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E., în condițiile în care incidența nulității absolute determină cu titlu obligatoriu invalidarea actelor procedurale care au luat ființă cu nerespectarea dispozițiilor legale, indiferent de măsurile procesuale sau probele pe care le consemnează în conținutul lor.

În consecință, s-a apreciat ca fiind întemeiate criticile formulate de inculpatul A., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 280 C. proc. pen. raportat la art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Decizia nr. 302/2017 a Curții Constituționale, cu privire la mijloacele de probă și celelalte acte de urmărire penală efectuate de I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E. în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de la data de 10 aprilie 2017 până la data de 11 aprilie 2017, inclusiv, întrucât au fost administrate/efectuate de un organ necompetent după calitatea persoanei.

Urmare a constatării nulității absolute a actelor de urmărire penală efectuate până la data de 11 aprilie 2017, s-a apreciat că se impune, conform art. 102 C. proc. pen., excluderea din materialul probator a mijloacelor de probă obținute de I.P.J. Caraș-Severin - Secția 6 Poliție Rurală E. până la data de 11 aprilie 2017, excepție făcând cele cu privire la care sunt incidente dispozițiile art. 60 C. proc. pen., respectiv: procesul-verbal de folosire a mijloacelor din dotare, procesul-verbal de constatare din data de 10 aprilie 2017, fișa de eveniment, fișa infracțiunii sesizate și raportul privind folosirea mijloacelor din dotare.

Având în vedere că acuzațiile penale și dispoziția de trimitere în judecată nu se fundamentează doar pe mijloacele de probă excluse, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., referitoare la restituirea cauzei la parchet, măsură ce nu poate fi dispusă nici în raport cu cele stabilite în același alineat al articolului menționat, la lit. a), întrucât rechizitoriul îndeplinește cerințele de formă și fond prevăzute în art. 328 C. proc. pen., inclusiv sub aspectul descrierii activității infracționale care permite stabilirea obiectului și limitelor judecății, cu consecința realizării unei apărări corespunzătoare și eficiente de către inculpatul A., în raport cu acuzațiile ce-i sunt aduse.

Astfel, s-a apreciat că restituirea cauzei la parchet nu este permisă, contrar susținerilor inculpatului, chiar dacă descrierea faptelor reținute prin rechizitoriu are la bază și probe obținute nelegal, întrucât, așa cum rezultă din dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., neregularitatea actului de sesizare a instanței vizează doar imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecații, în această procedură neputând fi cenzurată temeinicia acuzațiilor penale pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

În plus, s-a reținut că, în situația în care probele administrate sunt excluse, în parte, ca în prezenta cauză, nu se poate constata neregularitatea actului de sesizare, întrucât în cazul unui rechizitoriu neregulamentar întocmit, potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., procurorul este cel care comunică dacă menține trimiterea în judecată sau solicită restituirea cauzei la parchet.

Pe de altă parte, s-a mai constatat că trimiterea în judecată a inculpatului A. nu se întemeiază în exclusivitate pe mijloacele de probă administrate de un organ de urmărire penală necompetent, în condițiile în care procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a refăcut anumite acte de urmărire penală, procedând inclusiv la audierea contestatorului, după ce, în prealabil, i-a adus la cunoștință, în prezența apărătorului ales, calitatea de suspect și, după caz, de inculpat, precum și drepturile ce-i sunt conferite de lege, dar și la readministrarea probei testimoniale cu martorii B., C. și D.

Referitor la soluția de excludere a probelor, s-a reținut că, la data de 18 ianuarie 2018, prin Decizia nr. 22, publicată în M. Of. nr. 177 din 26 februarie 2018, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că dispozițiile art. 102 alin. (3) C. proc. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei”, din cuprinsul lor, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosar. Astfel, dat fiind caracterul obligatoriu al hotărârii instanței de control constituțional, s-a apreciat că se impune înlăturarea probelor respective, în materialitate, de la dosarul cauzei, chiar în absența unei norme de procedură care să reglementeze, în concret, modalitatea de excludere fizică a probelor.

În conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., încheierea motivată a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru ca, potrivit prevederilor art. 345 alin. (3) C. proc. pen., în termen de 5 zile de la comunicare, procurorul să comunice dacă menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A. ori solicită restituirea cauzei.

La data de 19 decembrie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a transmis nota nr. X. din 19 decembrie 2019, prin care procurorul de caz a comunicat că menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută în art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C.  pen.

Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 345 și art. 346 C. proc. pen., se constată că organul de urmărire penală s-a conformat celor dispuse prin încheierea din 13 noiembrie 2019 și, totodată, s-a menținut dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului.

Astfel, rechizitoriul nr. X. din 26 martie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, așa cum a fost completat, întrunește toate condițiile de regularitate prevăzute în art. 328 C. proc. pen.

Având în vedere aceste aspecte, dar și argumentele expuse în încheierea din data de 13 noiembrie 2019, care își păstrează pe deplin valabilitatea, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 2 judecători de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a dispus începerea judecății în cauza penală având ca obiect rechizitoriul nr. X. din 26 martie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A.