ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial, pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, la data de 17.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița-Năsăud, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 4,5% + 10%;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 20158 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Prin Sentința nr. 5F/08.01.2019, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mureș.

Prin Sentința nr. 714/28.05.2019, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței, Tribunalul Mureș a reținut că din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare și se solicită reîncadrarea și recalcularea drepturilor salariale ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal. Prin urmare, sunt aplicabile și în această pricină dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, respectiv ale art. 7 din capitolul VIII din anexa V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție, astfel încât rezultă că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.06.2019 sub nr. x/2018.

La primul termen de judecată, stabilit la data de 23.10.2019, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., Curtea de Apel București a invocat excepția necompetenței teritoriale, prin raportare la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 626 din 23.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții din cauză în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița-Năsăud, în favoarea Tribunalului Mureș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele trei instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Din actele cauzei rezultă că obiectul dedus judecății îl reprezintă, în esență, solicitarea reclamanților, personal auxiliar de specialitate și personal conex încadrați la Judecătoria Bistrița, privind reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 4,5% + 10% și repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi.

Înalta Curte reține că reclamanții au solicitat recalcularea indemnizației lunare, în temeiul art. 208 din Legea nr. 62/2011, și nu au contestat actul de stabilire a drepturilor salariale emis de către Ministerul Justiției.

Cererea reclamanților nu se încadrează în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și nici în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 153/2017.

Competența materială a Curții de Apel București prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special.

Obiectul cererilor soluționate de Curtea de Apel București este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale colegiilor de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În materia raporturilor juridice de muncă se aplică dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) și art. 266 din Codul muncii.

Prin Decizia nr. 9/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii, s-a reținut distincția între recalcularea și plata drepturilor salariale prevăzute de lege și nerecunoscute de angajator, pe de o parte, și contestarea actelor de stabilire a salariului, pe de altă parte. Această distincție se aplică nu numai în privința condițiilor de exercitare a acțiunii, aspect avut în vedere de Înalta Curte la pronunțarea deciziei amintite, ci și sub aspectul competenței de drept material a instanței chemate să soluționeze cele două tipuri de litigii.

În cauză prin stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, se va avea în vedere și poziția reclamanților, dar și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ. (forma la data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.05.2018), "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Potrivit disp. art. 127 alin. (3) C. proc. civ. (forma la data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.05.2018):

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor"

Prin Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Ca urmare, față de Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii, trebuie interpretat a avea următorul conținut:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere (…), va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Prin urmare, având în vedere obiectul acțiunii reclamanților, personal auxiliar de specialitate și personal conex, încadrat la Judecătoria Bistrița, privind recalcularea indemnizației lunare, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Mureș, secția civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. și pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița-Năsăud în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN