ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5089/2019

Ședința publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 487 din 22 martie 2019 Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Arhivele Naționale, și IPJ Dolj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999), în favoarea Tribunalului Olt.

Învestit prin declinare, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 263 din 21 mai 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat conflict negativ de competență și a dispus suspendarea procesului și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta are domiciliul în județul Olt și are calitatea de funcționar public cu statut special, fiind angajată a Serviciului Județean Dolj -Arhivele Naționale.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. 1și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Dat fiind că acțiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, competența de soluționare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Dispozițiile legale menționate nu stabilesc care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

De asemenea, art. 10 alin. (4) din aceeași lege stabilește că se va respecta competența de soluționare a cauzei și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

Având în vedere faptul că reclamanta are domiciliu în județul Olt, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanta A. și pârâții Arhivele Naționale și I.P.J.Dolj în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2019.