ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 160/2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2359 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost anulat recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 23 din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Prin cererea depusă la 12 decembrie 2019, pârâtul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2359 din 5 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

În cuprinsul cererii, contestatorul a susținut că toate afirmațiile sale sunt reale, iar actele false la care a făcut referire au fost anulate de Judecătoria Sighet.

De asemenea, contestatorul a arătat că nu a fost citat conform legii, iar din această cauză nu a fost posibil să își susțină cauza, completul de filtru nesupunând analizei probatoriul existent la dosar.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2), (3) și (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Alin. (2) și alin. (3) al art. 503 C. proc. civ. reglementează alte motive pentru care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare și care vizează, exclusiv, hotărârile pronunțate de instanțele de recurs și de apel, care nu sunt susceptibile de recurs.

În sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: 1) hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2) hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3) hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și 6) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Contestația în anulare poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, prin Decizia nr. 2359 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost anulat recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 23 din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., aplicabil în cauză prin prisma dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., care stipulează în sensul că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Față de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Astfel, procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reține că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac. Ca atare, aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate se constată că împotriva deciziei nr. 2359 din 5 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îl va obliga pe contestator la plata sumei de 585 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul B., acestea fiind dovedite cu bonurile fiscale nr. x și nr. y din 21 ianuarie 2020, emise de SC C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de pârâtul A., împotriva Deciziei nr. 2359 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe contestatorul A. la plata sumei de 585 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CL