ÎCCJ, Decizia nr. 75/2019

Prin acțiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (denumite în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Secția pentru procurori", respectiv "CSM"), Inspecția Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A., procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție ("DNA"), pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) și lit. m) teza a doua din aceeași lege.

Prin Hotărârea nr. 5P din 13 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, secția pentru procurori a respins, ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A., procuror-șef al DNA, reținând considerentele arătate în continuare.

Începând cu data de 16 mai 2013, doamna A. a exercitat funcția de procuror-șef al DNA.

Prin Hotărârea nr. 485 din 23 mai 2013, secția pentru judecători a CSM a hotărât detașarea la DNA a doamnei B., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, pe o perioadă de 3 ani, începând cu 1 iunie 2013, iar, prin Hotărârea nr. 454 din 24 mai 2016, a hotărât prelungirea detașării pe o perioadă de 3 ani, începând cu 1 iunie 2016, motivat de importanța activității desfășurate și necesitatea asigurării unei continuități în desfășurarea programelor DNA.

Prin Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare s-a dispus efectuarea unui control având ca obiect eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor ce decurg din legi și regulamente, de către conducerea structurii centrale a DNA, precum și respectarea normelor procedurale și regulamentare de către procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetului vizat. Controlul a fost efectuat în perioada 17 iulie 2017 - 25 august 2017.

În urma verificărilor efectuate în cadrul acestui control, a fost identificat Ordinul nr. 96 din 5 iulie 2017 emis de doamna A., procuror-șef al DNA, privind efectuarea unui control al activității judiciare penale la nivelul serviciilor teritoriale ale DNA (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Ordinul nr. 96/2017"), prin care, în temeiul art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție ("O.U.G. nr. 43/2002"), art. 85 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ("Legea nr. 304/2004"), și art. 5 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al DNA, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1.643/2015 ("Regulamentul DNA"), s-a dispus:

Potrivit anexei la Ordinul nr. 96/2017, doamnei judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA, i-au fost repartizate Serviciile Teritoriale Suceava și Iași.

Ordinul nr. 96/2017 a fost modificat succesiv prin Ordinele nr. 119 din 31 iulie 2017, nr. 132 din 31 august 2017 și nr. 152 din 2 octombrie 2017 exclusiv în ceea ce privește stabilirea perioadelor de control, motivat de faptul că Inspecția Judiciară efectua, în perioada 17 iulie 2017 - 25 august 2017, o misiune de control la DNA sau că, în anumite perioade, se efectuau concediile legale de odihnă anterior aprobate.

Emiterea Ordinului nr. 96/2017 a avut la baza concluziile Raportului privind activitatea de verificare și control a activității procurorilor secției judiciare penale din 6 iunie 2017, concluzii dezbătute în ședința din 1 iulie 2017, care a avut ca temă analizarea activității procurorilor de ședință.

În baza Ordinului nr. 96/2017, în perioada 17 - 18 iulie 2017, doamna B. a efectuat controlul la Serviciul Teritorial Iași, iar în perioada 29 - 30 iulie 2017 a efectuat controlul la Serviciul Teritorial Suceava.

Urmare a controlului efectuat, la 26 octombrie 2017, doamna B. a întocmit "Raportul privind activitatea de verificare și control a activității judiciare de la nivelul Serviciului Teritorial Iași nr. 1642/C/2017" și "Raportul privind activitatea de verificare și control a activității judiciare de la nivelul Serviciului Teritorial Suceava nr. 1642/C/2017". Rapoartele au fost înregistrate la cabinetul procurorului-șef la 1 noiembrie 2017 și au fost rezoluționate în sensul:

În lucrarea Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători nr. x/2017, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 4 octombrie 2017, s-a reținut că doamna judecător B., în calitatea de consilier al procurorul-șef al DNA, a desfășurat activitate de control cu privire la activitatea procurorilor din cadrul serviciilor teritoriale, existând indicii cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, respectiv de încălcare a prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții. În cauză au mai existat alte două sesizări din oficiu, care vizau alte fapte. În urma verificărilor prealabile efectuate în lucrarea respectivă, prin Rezoluția nr. x2017 din 21 decembrie 2017, s-a dispus clasarea sesizărilor din oficiu, reținându-se că nu au fost identificate elemente care să releve comiterea de către doamna judecător B., consilier al procurorul-șef al DNA, a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) și lit. p) din Legea nr. 303/2004.

Inspecția Judiciară impută pârâtei faptul că a emis Ordinul nr. 96/2017 cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 5 din 12 ianuarie 2016 privind competența de a dispune și a efectua controlul tematic ("Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016"), întrucât a desemnat-o pe doamna judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA, să efectueze controlul tematic la Serviciile Teritoriale Iași și Suceava, în condițiile în care aceasta se afla într-o vădită stare de incompatibilitate, dată fiind calitatea sa de judecător detașat într-o funcție publică în cadrul Ministerului Public.

Instanța disciplinară a concluzionat că nu sunt întrunite cerințele laturii obiective a abaterii disciplinare și nu se poate reține nicio formă de vinovăție în sarcina pârâtei, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5 din 12 ianuarie 2016 rezultă că efectuarea controlului se putea realiza în mod direct de către pârâta procuror-șef sau prin procurori anume desemnați.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că procurorul-șef al DNA a desemnat, în vederea efectuării controlului, o comisie formată din doamna judecător B. - consilier al procurorului-șef al DNA - și mai mulți procurori cu funcții de conducere din cadrul DNA.

Referitor la desemnarea doamnei judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA, s-au reținut următoarele: atribuțiile consilierului procurorului-șef al DNA sunt expres prevăzute în cuprinsul art. 17 din Regulamentul DNA; potrivit art. 5 din Legea nr. 303/2004, funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege; printre situațiile expres prevăzute de lege se regăsește și detașarea, care permite deținerea unei alte funcții, în speță, cea de consilier al procurorului-șef al DNA, concomitent cu cea de magistrat; în acest sens sunt și dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; prin Decizia nr. 326/2004, Curtea Constituțională a reținut că "detașarea exclude existența situației de incompatibilitate, tocmai prin faptul că împiedică, pe o perioadă limitată de timp, exercitarea concomitentă a celor două funcții".

În speță, doamna judecător B. a fost numită, în urma detașării dispuse de secția pentru judecători a CSM, în funcția de consilier al procurorului-șef al DNA, împrejurare față de care încetează activitățile desfășurate în calitate de judecător și, în virtutea legii, desfășoară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o altă activitate, specifică postului pentru care s-a dispus detașarea, respectiv funcția de consilier al procurorului-șef al DNA, atribuțiile acestei funcții fiind expres prevăzute de art. 17 din Regulamentul DNA. Împrejurarea că, în baza ordinului procurorului-șef al DNA, a efectuat un control la Serviciile Teritoriale Iași și Suceava a constituit obiectul verificărilor efectuate de către Direcția de inspecție judiciară pentru judecători în lucrarea nr. x/2017, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, motiv pentru care, prin Rezoluția din 21 decembrie 2017, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, s-a dispus clasarea sesizărilor din oficiu ale Inspecției Judiciare. În cadrul verificărilor respective, Inspecția Judiciară a stabilit că activitatea consilierului s-a desfășurat în limitele dispozițiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul DNA, iar atribuțiile îndeplinite în concret de doamna consilier, în temeiul Ordinului nr. 96/2017, au fost în acord cu scopul detașării sale la DNA, fiind centrate pe aspecte de jurisprudență și de sprijin al procurorilor de ședință. Susținerea Inspecției Judiciare în sensul că soluția nu este definitivă nu are nicio relevanță, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceasta a fost contestată de autorul sesizării pentru fapte care formează obiectul altor sesizări din oficiu ale Inspecției Judiciare, fără legătură cu cea care face obiectul prezentei cauze.

În consecință, prin emiterea Ordinului nr. 96/2017, pârâta a respectat prevederile art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5 din 12 ianuarie 2016, întrucât desemnarea doamnei judecător B. a fost determinată de funcția pe care o îndeplinea la acel moment, respectiv aceea de consilier al procurorului-șef al DNA, cu respectarea dispozițiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Prin acțiunea disciplinară, se impută pârâtei faptul că, prin emiterea Ordinului nr. 96/2017, a încălcat dispozițiile art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, care se regăsesc și în art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, întrucât a desemnat-o pe doamna judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA, să efectueze un control asupra activității procurorilor, aceasta aflându-se într-o vădită stare de incompatibilitate, dată fiind calitatea sa de judecător.

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii analizate, astfel că nu se poate reține nicio formă de vinovăție în sarcina pârâtei, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit interpretării dispozițiilor art. 65 alin. (3) din Legea 304/2004, care se regăsesc și în art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, controlul asupra activității procurorilor poate fi exercitat direct de procurorul-șef al DNA sau prin procurori anume desemnați.

În concret, aspectele privind calitatea în care doamna B. a efectuat controlul au fost analizate din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, motivele reținute fiind valabile și în ceea ce privește abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004.

În concluzie, pentru aceleași argumente expuse în analiza abaterii prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, nici în ceea ce privește abaterea reglementată de art. 99 lit. m) din lege nu a existat niciun impediment în desemnarea doamnei B., consilier al procurorului-șef al DNA, alături de ceilalți procurori, în calitate de membru al echipei de control.

Așa cum a reținut Inspecția Judiciară cu ocazia verificărilor prealabile efectuate în cadrul lucrării nr. x/2017, activitatea desfășurată de doamna judecător B. în baza Ordinului nr. 96/2017, în exercitarea funcției de consilier al procurorului-șef al DNA, a fost realizată în limitele dispozițiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul DNA și nu a existat niciun obiectiv stabilit în ordin care să vizeze efectuarea unui control în temeiul art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA.

Susținerile Inspecției Judiciare privind întocmirea pro causa a Raportului din 26.10.2017 de către doamna consilier B., ulterior cunoașterii exercitării cercetării disciplinare, sunt speculații, nesusținute faptic.

De asemenea, alegațiile Inspecției Judiciare care converg spre reținerea unei activități de control efectuate de consilierul B. la cele două structuri teritoriale, deduse din conținutul pretins diferit al raportului întocmit de către consilier pe de o parte și ceilalți procurori, membrii ai echipei de control pe de altă parte, precum și din inexistența unei justificări obiective din care să rezulte necesitatea unei astfel de verificări speciale doar la cele două structuri teritoriale, nu pot fi avute în vedere, având același caracter speculativ, nefiind susținute de înscrisurile aflate la dosar.

Inspecția Judiciară a invocat în cuprinsul prezentei acțiuni disciplinare argumente diametral opuse celor avute în vedere de instituție ca motive de clasare, într-o soluție rămasă definitivă.

În consecință, se constată că pârâta a dispus efectuarea unui control al activității judiciare penale la nivelul serviciilor teritoriale ale DNA, iar verificarea pe care a efectuat-o doamna B. în cadrul acestui control s-a circumscris atât atribuțiilor funcției de consilier al procurorului-șef al DNA, cât și profilului său profesional de judecător, întrucât controlul a vizat doar aspecte ce țin de activitatea judiciară a procurorilor de ședință.

Mai mult, efectuarea acestui control a avut la bază necesitatea creării unei practici unitare la nivelul DNA, tocmai în scopul unei bune desfășurări a activităților specifice acestei unități de parchet.

De asemenea, în realizarea aceluiași scop profesional, doamna B. a continuat să transmită aspecte de practică judiciară procurorilor de ședință din cadrul DNA și după efectuarea acestui control, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Chiar dacă s-ar reține că activitatea de verificare realizată de doamna B., consilier al procurorului-șef al DNA, întrunește rigorile unui control tematic asupra activităților judiciare efectuate de către procurorii care își desfășoară activitatea în sectorul judiciar din cadrul celor două servicii teritoriale, aceasta s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează atribuțiile sale în acest domeniu, expres prevăzute la art. 17 alin. (1) din Regulamentul DNA, respectiv "poate să exercite orice alte atribuții prevăzute de legi, regulamente și ordine sau stabilite din dispoziția conducerii DNA, în condițiile legii".

Împotriva hotărârii menționate la pct. II, a declarat recurs reclamanta Inspecția Judiciară, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând criticile de legalitate și temeinicie arătate în continuare.

Instanța disciplinară a omis faptul că exercitarea oricăror alte atribuții decât cele expres nominalizate la art. 17 alin. (2) lit. a) - g) din Regulamentul DNA, nu poate fi făcută decât în condițiile legii, iar nu cu ignorarea acesteia.

secția pentru procurori în materie disciplinară a dat o interpretare părtinitoare atribuțiilor funcției de consilier al procurorului-șef al DNA, asimilând acestora inclusiv atribuțiile funcției de procuror. De altfel, chiar pârâta, cu ocazia audierii în ședința din 6 iunie 2018, a afirmat că a desemnat o anumită persoană care exercită atribuțiile de procuror. O astfel de interpretare este nelegală și prezintă un grad ridicat de vulnerabilizare a funcției de procuror, întrucât, conform unui asemenea raționament, orice persoană, indiferent de profesia din care provine sau statutul pe care îl are la un anumit moment ar putea îndeplini atribuțiile funcției de procuror pe durata numirii sale în funcția de consilier al procurorului-șef al DNA.

Numirea în funcția de consilier al procurorului-șef al DNA nu este condiționată de numirea a priori a persoanei respective ca procuror, ceea ce de altfel a și permis numirea doamnei judecător B. într-o astfel de funcție, însă exercitarea anumitor atribuții specifice funcției de procuror nu poate fi făcută decât de consilierul procurorului-șef al DNA, care este și procuror. În acest sens, potrivit art. 5 alin. (2) din Regulamentul DNA raportat la art. 16 alin. (1) teza a doua din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014, consilierii procurorului-șef al DNA pot fi magistrați sau personal contractual.

Totodată, în mod eronat instanța disciplinară a interpretat dispozițiile legale incidente, raportându-se în mod nejustificat la ceea ce a făcut executantul ordinului emis de procurorul-șef al DNA. Astfel, indiferent de modalitatea în care destinatarul ordinului a înțeles să-l pună în executare cu eventuala consecință a atragerii răspunderii disciplinare personale pentru respectarea ordinului emis neregulamentar sau pentru nerespectarea unui ordin emis regulamentar, emitentul ordinului răspunde pentru fapta proprie, constând în aceea de a fi emis un ordin cu nerespectarea dispozițiilor procurorului ierarhic superior sau a altor obligații prevăzute de lege/regulamente și cu încălcarea dispozițiilor legale care sunt transpuse în ordinul procurorului ierarhic superior. Așadar, aspectele verificate în lucrarea nr. x/2017 diferă fundamental de cele ce fac obiectul Rezoluției nr. x/2018 din 5 aprilie 2018 a Inspecției Judiciare, neavând niciun efect asupra elementelor de analiză în stabilirea săvârșirii abaterilor disciplinare din prezenta cauză. Analiza în prezenta cauză vizează atitudinea subiectivă a emitentului ordinului de a dispune un control la serviciile teritoriale asupra activității procurorilor de ședință prin procurori cu funcții de conducere delegați în acest sens și printr-un judecător detașat în cadrul DNA.

În mod nejustificat instanța disciplinară a înlăturat apărarea Inspecției Judiciare cu privire la faptul că rapoartele de control întocmite de judecătorul detașat în funcția de consilier al procurorului-șef al DNA au fost întocmite pro causa.

Recurenta reiterează faptul că Rezoluția de clasare nr. x/2017 nu este definitivă, făcând obiectul dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București și susține că instanța disciplinară a constatat în mod vădit contradictoriu, pe de o parte, că Inspecția are argumente diametral opus pe aceeași chestiune, iar, pe de altă parte, că nu există nicio legătură între sesizarea care a făcut obiectul lucrării nr. x/2017 și cea din prezenta cauză.

În opinia recurentei, criticile expuse susțin concluzia că instanța disciplinară prin argumente contradictorii a dat o interpretare eronată textelor legale incidente, cu consecința inclusiv a denaturării situației faptice.

Susține recurenta că instanța disciplinară nu a făcut nicio analiză a laturii subiective a abaterilor analizate, întrucât a reținut lipsa oricărei forme de vinovăție pentru cele două abateri motivat de faptul că nu există încălcări ale dispozițiilor legale, regulamentare și de ordin administrativ din perspectiva laturii obiective.

Sub aspectul laturii subiective, în privința ambelor abateri, recurenta susține că relevantă este atitudinea volitivă a persoanei emitente a ordinului privind controlul tematic din perspectiva prevederii rezultatului conduitei ilicite (încălcarea ordinului procurorului ierarhic superior) și a poziției subiective față de acest rezultat (dacă l-a urmărit sau dacă doar a acceptat posibilitatea producerii lui sau dacă a considerat fără temei că rezultatul nu se va produce).

Din situația de fapt rezultată din cercetarea disciplinară, în raport cu modalitatea explicită în care este definit prin Ordinul nr. 96/2017 controlul tematic dispus, obiectivele stabilite și termenele de realizare, modalitatea în care persoanele desemnate au înțeles fără echivoc să execute ordinul primit, precum și modalitatea în care emitentul ordinului a înțeles să valorifice rapoartele de control întocmite rezultă că procurorul-șef al DNA a urmărit efectuarea unui control tematic prin procurori cu funcții de conducere desemnați în efectuarea controlului și prin judecătorul detașat în cadrul DNA în funcția de consilier al procurorului-șef.

În privința abaterii prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, se argumentează că, din analiza contextului faptic, abaterea disciplinară a fost săvârșită cu intenție directă, pârâta prevăzând rezultatul manifestărilor sale și urmărind producerea lui, prin deteriorarea încrederii opiniei publice în obiectivitatea și imparțialitatea statutului unui magistrat de rang înalt, cu consecința afectării imaginii justiției în general și a DNA în mod particular și a vulnerabilizării, din perspectiva conformității cu legile și actele infralegale a activității procurorilor de ședință din serviciile teritoriale ale DNA.

În privința abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se argumentează că, în ceea ce privește caracterul nejustificat al încălcării nu există nicio împrejurare de forță majoră sau caz fortuit care să impună desemnarea unui judecător a efectua controlul asupra activității procurorilor de ședință din cadrul serviciilor teritoriale ale DNA, fiind vădită încălcarea cu știință a acestei obligații, intimata-pârâtă urmărind și eludarea dispoziției cu caracter administrativ din regulament, ceea ce caracterizează forma intenției directe în comiterea abaterii.

Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței disciplinare, expunând argumente în susținerea soluției din hotărârea recurată.

Cu titlu prealabil, în sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 381/2018 și în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunțate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. x și y) și Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile x, y și z), în cadrul recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunțate de CSM în materie disciplinară, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanței de disciplină în ceea ce privește stabilirea situației de fapt și aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78).

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte îl va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

Obiectul acestei abateri disciplinare îl constituie relațiile sociale protejate prin normele legale sau regulamentare referitoare la îndatoririle de serviciu cu caracter administrativ stabilite în sarcina magistraților prin lege sau regulament.

Latura obiectivă a abaterii disciplinare se analizează sub aspectul existenței cumulative a elementului material, a urmării imediate și a legăturii de cauzalitate dintre acestea.

Subsecvent laturii obiective a abaterii disciplinare, se verifică existența laturii subiective prin prisma caracterului nejustificat al nerespectării obligațiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulament.

Angajarea răspunderii disciplinare pentru o acțiune sau inacțiune privind încălcarea unor obligații profesionale este condiționată de producerea unor consecințe dăunătoare, respectiv de existența rezultatului vătămător al conduitei ilicite. Acest efect negativ, produs ca urmare a faptei ilicite, se impune ca o condiție pentru că permite să se aprecieze asupra pericolului social al conduitei neconforme. De aceea, pentru încadrarea juridică a faptei, trebuie să se constate nu numai existența unei acțiuni sau inacțiuni ilicite, ci și a consecințelor produse, iar în funcție de constatările sub acest aspect, urmează a se stabili existența răspunderii și, eventual, sancțiunea corespunzătoare.

Din perspectiva acestei abateri disciplinare, în contextul situației de fapt expuse la pct. II lit. A) din prezenta decizie, pârâtei i se impută nerespectarea dispozițiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, transpuse în dispozițiile art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, ca urmare a desemnării prin Ordinul nr. 96/2017, pentru efectuarea unui control tematic asupra procurorilor din serviciile teritoriale ale DNA, a doamnei judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA, care se afla într-o vădită stare de incompatibilitate, cu consecința nerespectării interdicțiilor și incompatibilităților impuse de art. 5 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Prin acțiunea disciplinară se susține că, prin încălcarea regulamentului și desemnarea, în calitate de membru al echipei de control a unui magistrat aflat într-o stare obiectivă și vădită de incompatibilitate, s-a adus atingere principiilor legalității, imparțialității și regulilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (5) art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, art. 5 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 58 alin. (3) din aceeași lege și art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, precum și prestigiului și credibilității actului de justiție.

Dispozițiile legale a căror nerespectare este imputată pârâtei au următorul conținut:

Nerespectarea dispozițiilor menționate este imputată pârâtei prin prisma situației de incompatibilitate în care se afla doamna judecător B. în raport cu dispozițiile art. 5 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, care aveau următorul conținut la data emiterii Ordinului nr. 96/2017:

În virtutea principiilor legalității, imparțialității și regulilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (5) art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, dispozițiile art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA impuneau procurorului-șef al DNA obligația cu caracter administrativ de a exercita controlul asupra activității procurorilor din subordine, fie în mod direct, fie prin procurori anume desemnați.

Or, prin Ordinul nr. 96/2017, procurorul-șef al DNA a dispus exercitarea controlului asupra procurorilor din subordinea sa, care își desfășurau activitatea la serviciile teritoriale Suceava și Iași, nu prin intermediul unui procuror, ci prin intermediul doamnei judecător B., care îndeplinea funcția de consilier al procurorului-șef al DNA.

Prin măsura dispusă rezultă, cu evidență, faptul că procurorul-șef al DNA nu a respectat dispozițiile citate anterior care impuneau ca activitatea de control a procurorilor din subordine să fie efectuată fie personal, fie prin procurori din subordine, așa cum a dispus în privința celorlalte servicii teritoriale ale DNA în cazul cărora, pentru realizarea controlului tematic, au fost desemnați procurori-șefi din cadrul DNA.

Faptul că, prin ordinul respectiv, procurorul-șef al DNA a dispus efectuarea unui control asupra procurorilor din subordine rezultă fără echivoc atât din faptul că ordinul a fost emis în baza concluziilor raportului privind activitatea de verificare și control a activității procurorilor secției judiciare penale, cât și din terminologia utilizată în cuprinsul ordinului, care relevă intenția manifestă de a dispune efectuarea unui "control tematic a activității procurorilor de ședință".

Astfel fiind, se reține existența elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 transpuse în prevederile art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, care impun efectuarea controlului asupra procurorilor din subordine fie direct de către procurorul-șef al DNA, fie prin procurori anume desemnați.

În privința următorului element component al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, se reține că nu este îndeplinită cerința referitoare la existența urmării imediate a faptei ilicite menționate la pct. 60.

Pentru a se putea reține urmarea imediată era necesar ca persoana desemnată - doamna judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA - să efectueze un control asupra procurorilor care își desfășurau activitatea în cadrul Serviciilor teritoriale Suceava și Iași ale DNA.

Or, probatoriul administrat relevă faptul că activitatea desfășurată de doamna judecător B., în calitate de consilier al procurorului-șef al DNA, în baza Ordinului nr. 96/2017 nu se circumscrie activității de control asupra activității procurorilor din Serviciile teritoriale Iași și Suceava ale DNA.

Astfel, ambele rapoarte întocmite doamna judecător B. ca urmare a aducerii la îndeplinire a dispozițiilor Ordinului nr. 96/2017 relevă fără echivoc faptul că întreaga activitate desfășurată de consilierul procurorului-șef al DNA și interacțiunea cu procurorii din serviciile teritoriale nu se circumscrie unui control asupra procurorilor din subordinea procurorului-șef al DNA. Din întreg conținutul celor două rapoarte rezultă că activitatea desfășurată de consilierul procurorului-șef al DNA s-a rezumat la aspecte de jurisprudență, după cum urmează: activitatea a constat în "discuții pe probleme de jurisprudență ori neclarități generatoare de interpretări ce reies din aplicarea unor dispoziții ale noilor Coduri" punerea la dispoziție a jurisprudenței incidente în dosarele analizate ori a jurisprudenței solicitate de procurori; activitatea a vizat "comunicarea în interiorul instituției pentru consolidarea unei practici pentru ca activitatea procurorilor de judiciar să devină predictibilă și riguroasă" "demersul face pare dintr-unul amplu, de substanță, care se desfășoară la nivelul secției judiciare a DNA [...], care asigură comunicarea activă și profesionistă". De asemenea, este de observat că singurele mențiuni referitoare la dosarele analizate vizează transmiterea de jurisprudență (spre exemplu:

În cuprinsul celor două rapoarte nu se regăsește niciun element care, în mod obiectiv, să reflecte efectuarea de către consilierul procurorului-șef al DNA a unui control asupra procurorilor din Serviciile teritoriale Iași și Suceava, pentru a se putea reține existența unei urmări imediate a elementului material reținut la pct. 60.

Susținerile recurentei-reclamante în sensul că cele două rapoarte nu pot fi luate în considerare întrucât au fost întocmite pro causa reprezintă supoziții, corect întemeiate pe cronologia evenimentelor, însă nesusținute de alte probe care să demonstreze lipsit de orice dubiu faptul că, prin activitatea desfășurată, consilierul procurorului-șef al DNA ar fi efectuat un control asupra procurorilor din Serviciile teritoriale Iași și Suceava. Din această perspectivă, nu este lipsit de relevanță faptul că în cauză, reclamanta, căreia îi revine sarcina probei, nu a administrat și nu a solicitat audierea, în calitate de martori, a procurorilor de la cele două servicii teritoriale pentru a fi lămurită chestiunea referitoare la natura activității desfășurate de consilierul procurorului-șef în baza Ordinului nr. 96/2017 pentru a se putea verifica existența urmării imediate, ca element component al laturii obiective a abaterii disciplinare.

Un argument suplimentar în sensul celor expuse anterior este dat de faptul că, prin Rezoluția din 21 decembrie 2017 emisă în lucrarea nr. x/2017, chiar Inspecția Judiciară a reținut că "nu a existat niciun obiectiv stabilit în Ordinul nr. 96/2017, care să vizeze efectuarea unui control în temeiul art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA", iar activitatea desfășurată de doamna B., în exercitarea funcției de consilier al procurorului-șef al DNA și în baza desemnării dispuse prin Ordinul nr. 96/2017, "s-a desfășurat în limitele dispozițiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul DNA [...] neexistând indicii concrete privind desfășurarea de către doamna judecător a unei activități efective de verificare a modului de îndeplinire a atribuțiilor corespunzătoare de către procurorii de ședință, din raportul întocmit de aceasta rezultând că nu a făcut altceva decât să ofere informații privind jurisprudența relevantă sau puncte de vedere cu privire la practica referitoare la implementarea noilor dispoziții ale C. pen. și de procedură penală. Se observă astfel că atribuțiile îndeplinite în concret de doamna consilier, în temeiul Ordinului nr. 96/2017 au fost în acord cu scopul detașării sale la DNA, fiind centrate pe aspecte de jurisprudența și de sprijin ai procurorilor de ședință din această perspectivă, iar activitățile desfășurate au reprezentat un cadru de discuție pe probleme jurisprudențiale ori neclarități generatoare de interpretări ce reies din aplicarea unor dispoziții ale noilor coduri". Or, dacă Inspecția Judiciară a reținut că activitatea desfășurată de consilierul procurorului-șef al DNA, în temeiul Ordinului nr. 96/2017, nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, pentru identitate de rațiune nu se poate reține, în prezenta cauză, că aceeași activitate ar avea o altă natură juridică.

Cu alte cuvinte, nu se poate reține existența unei urmări imediate atât timp cât chiar recurenta-reclamantă, printr-un act intrat în circuitul civil - respectiv Rezoluția de clasare din lucrarea nr. x/2017, act juridic care se bucură de prezumția de legalitate deoarece nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă - reține că activitatea desfășurată de doamna judecător B., în calitate de consilier al procurorului-șef al DNA și în baza Ordinului nr. 96/2017, nu reprezintă un control asupra procurorilor din subordinea procurorului-șef al DNA.

În condițiile în care nu există urmarea imediată a elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare, nu poate fi ridicată problema existenței raportului de cauzalitate și, subsecvent, a laturii subiective a abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Criticile și susținerile recurentei-reclamante privind incompatibilitatea între funcția de judecător deținută de consilierul procurorului-șef al DNA și calitatea de membru al comisiei însărcinate cu efectuarea controlului tematic al activității procurorilor de ședință din serviciile teritoriale ale DNA nu pot forma obiectul analizei în prezenta cauză. Pe de o parte, se reține că încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, care nu formează obiectul analizei în prezentul litigiu disciplinar. Pe de altă parte, având în vedere caracterul personal al răspunderii disciplinare, pârâtei nu îi poate fi imputată o eventuală incompatibilitate a unei alte persoane, situație care o vizează în mod strict pe persoana respectivă. De altfel, circumscris abaterii reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, este analizată conduita pârâtei de respectare a dispozițiilor privind efectuarea controlului asupra procurorilor din subordine fie direct, fie prin procurori anume desemnați, iar nu a unor dispoziții care să îi impună să nu desemneze persoane incompatibile. Incompatibilitatea, ca ipoteză subsecventă actului desemnării, presupune ca persoana aflată într-o asemenea situație să își adapteze conduita și să recurgă la remediile necesare pentru evitarea stării de incompatibilitate. Cu alte cuvinte, în speță, se analizează conduita neconformă a pârâtei de a nu desemna un procuror, iar nu de a desemna o persoană aflată în situație de incompatibilitate.

Din perspectiva acestei abateri disciplinare, în contextul situației de fapt expuse la pct. II lit. A) din prezenta decizie, pârâtei i se impută nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016, ca urmare a desemnării prin Ordinul nr. 96/2017, a doamnei judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA, magistrat care se afla într-o vădită stare de incompatibilitate, dată fiind calitatea sa de judecător detașat într-o funcție publică în cadrul Ministerului Public pentru efectuarea controlului tematic asupra procurorilor din subordine de la Serviciile teritoriale Iași și Suceava.

Conform art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016 privind competența de a dispune și a efectua controlul tematic, "controlul pentru situații deosebite și controlul tematic se dispun de către conducătorii unităților de parchet și se realizează de către aceștia în mod direct sau prin procurori anume desemnați".

Existența elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare presupune existența unei dispoziții scrise date de procurorul ierarhic superior, a cărei respectare este impusă de principiul subordonării ierarhice specific acestei funcții din sistemul judiciar. Spre exemplu, este de observat că nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente îmbracă forma abaterii reglementate de art. 99 lit. m) din lege, așa cum s-a reținut în jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 69 din 18 martie 2019). Sub acest aspect, s-a reținut că "diferența dintre cele două abateri disciplinare rezidă și în faptul că abaterea de la lit. g) vizează ipoteza refuzului de aducere la îndeplinire a dispoziției procurorului ierarhic superior, scrisă și în conformitate cu legea, în timp ce abaterea de la lit. m) teza a doua vizează ipoteza unei nerespectări nejustificate a unei obligații administrative, impuse printr-un act cu caracter normativ, respectiv legea sau regulamentul. Astfel, distincția necesar a fi făcută între cele două abateri este echivalentă distincției dintre actul cu caracter normativ (legea sau regulamentul) și actul cu caracter individual (dispoziția scrisă dată de procurorul ierarhic superior). În același sens, se apreciază că abaterea de la lit. g) presupune o relație directă de subordonare între procurorul care emite dispoziția scrisă și procurorul căruia i se adresează dispoziția, în timp ce abaterea de la lit. m) teza a doua presupune o relație de conformare a conduitei profesionale a procurorului la obligații administrative stabilite prin norme cu caracter general și impersonal cuprinse în lege sau în regulament".

În speță, pârâtei i se impută, în esență, faptul că nu a respectat dispozițiile legale și regulamentare potrivit cărora controlul asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnați.

Or, această obligație este prevăzută într-o dispoziție cuprinsă într-o lege, respectiv prin art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, fiind preluată, la nivel infralegal, în cuprinsul art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA și art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016 privind competența de a dispune și a efectua controlul tematic. În aceste condiții, suntem în prezența unei obligații cu caracter administrativ prevăzută într-o lege, care a fost reluată în cuprinsul a două acte administrative cu caracter normativ, având forță juridică inferioară. Fără a realiza un control de legalitate al actului administrativ, care poate fi efectuat numai în procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se cuvine a fi observat faptul că, prin preluarea unor dispoziții din actul normativ cu forță juridică superioară în cuprinsul unui act normativ cu forță juridică inferioară emis pe baza și în executarea acestuia, ne aflăm în prezența unui paralelism de reglementare, procedeu a cărui utilizare se recomandă a fi evitată prin dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Aceste ultime dispoziții menționate prevăd următoarele:

În contextul expus, conduita imputată pârâtei se analizează prin prisma respectării dispozițiilor cu forță juridică superioară cuprinse în lege (art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004), circumscris abaterii reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, iar nu abaterii reglementate de lit. g) a aceluiași articol, care se referă la dispoziția scrisă, cu caracter individual dată de procurorul ierarhic superior.

În concluzie, se reține că nu este întrunit elementul material al laturii obiective a acestei abateri disciplinare, motiv pentru care nu pot fi analizate elementele constitutive subsecvente, și anume: urmarea imediată, legătura de cauzalitate și latura subiectivă.

În sensul celor expuse, se constată că fapta ilicită imputată pârâtei a format obiectul analizei din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, nefiind întrunite, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, condițiile răspunderii disciplinare subsumat abaterii reglementate de lit. g) a aceluiași articol.

În opinie majoritară, în privința săvârșirii abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, s-a apreciat că, urmare a măsurii dispuse prin Ordinul nr. 96/2017, de desemnare a doamnei judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA, pentru efectuarea unui control tematic asupra procurorilor din serviciile teritoriale ale DNA, procurorul-șef al DNA nu a respectat dispozițiile legale care impuneau ca activitatea de control a procurorilor din subordine să fie efectuată fie personal, fie prin procurori anume desemnați.

Astfel, ordinul a fost emis în baza concluziilor raportului privind activitatea de verificare și control a activității procurorilor secției judiciare penale, iar terminologia utilizată în cuprinsul ordinului relevă intenția manifestă de a dispune efectuarea unui "control tematic a activității procurorilor de ședință".

S-a reținut astfel existența elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 transpuse în prevederile art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, care impun efectuarea controlului asupra procurorilor din subordine fie direct de către procurorul-șef al DNA, fie prin procurori anume desemnați (pct. 58 - 60 din considerentele hotărârii).

În privința următorului element component al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, s-a considerat că nu este îndeplinită cerința referitoare la existența urmării imediate a faptei ilicite întrucât ar fi fost necesar ca persoana desemnată - doamna judecător B., consilier al procurorului-șef al DNA - să efectueze un control asupra procurorilor care își desfășurau activitatea în cadrul Serviciilor t