ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2018

Ședința publică din data de 8 martie 2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire transmisă cu plic la data de 7 iulie 2017 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 10 iulie 2017, sub nr. x/2017, revizuenta A. S.A, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii și pe cale de consecință: anularea deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, această hotărâre fiind potrivnică deciziei civile nr. 821/10.05.2017, pronunțată anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru aferente judecății în primă instanță și în calea de atac a revizuirii.

După expunerea parcursului procesual al cauzei înregistrată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2014, precum și al cauzei înregistrată de Tribunalul București sub nr. x/2015, urmare disjungerii dispuse prin încheierea de ședință din data de 08.04.2015, în dezvoltarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., revizuenta a susținut, în esență, următoarele:

În dosarul nr. x/2014, instanța de apel a anulat mențiunile înscrise la punctele 2 - 4 din Hotărârea AGEA din data de 18.07.2014, prin care, cu majoritate de voturi, acționarii societății au hotărât: punctul (2) - respingerea aprobării reducerii capitalului social al societății cu valoarea activelor aduse ca aport la capitalul social al societății de către acționatul C.N. Poșta Română S.A., respectiv cu valoarea bunurilor imobile situate în București sector 1, Calea x și în București, str. x; punctul (3) - respingerea aprobării diminuării totale a numărului de acțiuni deținute de C.N. Poșta Română S.A., respingerea constatării lipsei calității de acționar a acesteia și respingerea cererii de transmitere a dreptului de administrare asupra imobilelor aportate; punctul (4) - respingerea propunerii de actualizare a actului constitutiv al societății ca urmare a reducerii capitalului social.

Revizuenta a arătat că, în soluționarea cauzei, instanța de apel trebuia să țină seama de faptul că anularea mențiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre (aferente ordinii de zi), nu putea fi dispusă, din vreme ce punctele 2-4 din hotărârea AGEA coincid cu capetele 2-5 din cererea de chemare în judecată, respinse definitiv de instanța învestită cu soluționarea acestora, fie ca fiind prematur formulate, fie ca inadmisibile, în dosarul nr. x/2015.

A mai arătat că instanța apelului, la termenul din data de 12.04.2017, a repus cauza pe rol tocmai pentru a primi lămuriri cu privire la modalitatea în care a fost soluționat dosarul nr. x/2015, iar la termenul din data de 24.05.2017, revizuenta a prezentat un extras al minutei deciziei nr. 821/10.05.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, aspect ce dovedește că instanța a cunoscut soluția pronunțată anterior de către ICCJ și că prin aceasta au fost respinse definitiv pretențiile CN Poșta Română cu privire la operațiunile societare cerute prin cererea de chemare în judecată. In cauză nu a fost invocată de către părți sau de către instanță, excepția autorității de lucru judecat.

Din circumstanțele cauzei și a modalității în care au fost soluționate pretențiile reclamantei-apelante CN Poșta Română S.A., rezultă că acestea au fost soluționate în dosare diferite, în care s-au pronunțat hotărâri diferite, cea dintâi cauză soluționată fiind cea care a format obiectul dosarului nr. x/2015, a mai arătat revizuenta.

De asemenea, a susținut revizuenta, autoritatea de lucru judecat a fost încălcată și prin respingerea apelului pe care l-a formulat, în temeiul art. 466 coroborat cu art. 461 alin. (2) C. proc. civ., împotriva considerentelor sentinței civile nr. 1374/03.03.2016.

Cererea de apel a revizuentei a privit situația existenței unor considerente greșite în cuprinsul sentinței primei instanțe, fapt pentru care se impune menținerea dispozitivului sentinței civile nr. 1374/03.03.2016 și schimbarea/înlăturarea motivelor în baza cărora a fost întocmit acesta.

Revizuenta a mai arătat că modalitatea în care instanța a procedat la încadrarea controlului solicitat de apelanta-intimată ca fiind unul de oportunitate, precum și dezvoltarea motivelor ce au precedat acestei concluzii, sunt contrare legii și nesocotesc efectele ce decurg dintr-o hotărâre penală, atât din punct de vedere al naturii lor, cât și din punct de vedere al persoanelor față de care acestea sunt opozabile și obligatorii.

Astfel, a susținut revizuenta, prin sentința penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 13/24.01.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus "desființarea parțială a actului constitutiv al SC. A. S.A. -pct. 3.1.5. până la 3.1.5.2. inclusiv - autentificat prin încheierea de autentificare nr. 722 din 26.07.2005", din dispozitivul hotărârii penale rezultând că instanța nu a dispus în sarcina revizuentei constatarea lipsei calității de acționar al apelantei-intimate.

Prin urmare, atâta timp cât prin hotărârea judecătorească nu s-a dispus nici reducerea capitalului social, nici scoaterea din patrimoniul societății a imobilului din str. x, este greșit argumentul instanței de fond potrivit căruia "indiferent de recunoașterea lor prin hotărârea adunării generale, reclamanta și pârâta fiind ținute să le respecte, în caz contrar, pârâta funcționează nelegal, fără modificarea ca atare a structurii capitalului, a acționariatului, în prezent fiind susceptibile de sancțiuni legale pentru nesocotirea unei hotărâri judecătorești definitive".

În același sens, a mai susținut revizuenta, instanța penală nu a dispus ca restabilirea situației anterioare să se realizeze prin obligarea sa la transmiterea vreunui drept de folosință sau proprietate către reclamantă, deoarece analiza cauzei penale a privit exclusiv raporturile dintre Statul Român și C.N Poșta Română.

S-a arătat că, sub aspectul argumentelor care converg către finalitatea potrivit căreia prin hotărârea penală nu s-a procedat la obligarea revizuentei în sensul modificării actului constitutiv, trebuie avute în vedere mai multe circumstanțe:

În primul rând, revizuenta nu a fost parte în procesul penal, iar hotărârea judecătorească de condamnare nu produce efecte absolute, ci efecte relative față de cei care au luat parte la judecată (art. 22 C. proc. pen., art. 435 alin. (2) C. proc. civ.).

În al doilea rând, modificarea actului constitutiv pe cale judecătorească este posibilă în situații limitativ prevăzute de lege, respectiv atunci când se produce excluderea unui asociat și instanța, prin hotărârea de excludere va dispune și cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați (art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990).

Astfel, în raport de reglementarea expresă și limitativă a situațiilor în care se poate dispune pe cale judecătorească modificarea actului constitutiv, revizuenta a susținut că este greșită argumentarea instanței de fond în sensul în care sugerează apelantei-pârâte ideea potrivit căreia "are posibilitatea de a acționa, distinct, în instanță, pentru a solicita obligarea pârâtei la înregistrarea în registrul comerțului a actului constitutiv actualizat privind situația acționarilor, a capitalului social, repunerea părților în situația anterioară și implicit, constatarea existenței și funcționarea legală a societății pârâte ".

Revizuenta a mai susținut că în urma pierderii parțiale a aportului în natură efectuat de către apelanta-intimată, aceasta are posibilitatea reîntregirii capitalului social, precum și a obligării acționarului care răspunde pentru evicțiune să acopere prejudiciul cauzat și beneficiul nerealizat de societate ca urmare a intervenției unei cauze de răspundere; din această perspectivă fiind neîntemeiată susținerea instanței de fond potrivit căreia "astăzi societatea nu funcționează legal, nu are lămurite obiectul licit, deținerea în capitalul social al celor două terenuri, structura capitalului social în ceea ce privește calitatea de acționar al reclamantei față de hotărârea penală pronunțată".

A subliniat revizuenta că prin hotărârea penală s-a dispus doar anularea "pct. 3.1.5. până la 3.1.5.2. inclusiv" din Actul constitutiv al societății, iar nu și punctele ce privesc aportul în natură a bunului imobil situat în str. x, București (astfel cum a fost încheiat Actul Adițional la Actul Constitutiv), așadar, trebuie avut în vedere că hotărârea penală nu aduce niciun fel de atingere aportului în natură în ceea ce privește terenul din str. x, București. Pentru acest motiv considerentele cuprind în mod vădit o greșeală de interpretate, terenul fiind în mod legal aportat la capitalul social al revizuentei, neexistând expuse niciun fel de argumente de către reclamantă în sens contrar.

Mai mult, relativ la acest imobil, instanța de fond nici măcar nu a procedat la o analiză juridică a modalității în care a fost aportat sau la o eventuală legătură consecvențională între acesta și aportul terenului cu privire la care instanța penală a dispus, deducând o simplă concluzie fără un suport juridic argumentat în vreun fel.

Trebuie menționat, a arătat revizuenta, că în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aportul nu este o simplă obligație de a da, ci și o obligație de a face, adică de a preda bunul aportat, fiind astfel caracterizată în literatura de specialitate ca fiind o obligație de a face calificată. În acest sens, partea care se obligă să aporteze un bun, se obligă totodată să-1 predea conform destinației societare, iar sancțiunea dispusă ca urmare a faptelor reclamantei, respectiv sancțiunea "desființării" acelei părți din Actul Constitutiv, se circumscrie în totalitate cauzelor și condițiilor răspunderii pentru evicțiune.

În acest sens, revizuenta a susținut că a formulat o acțiune în garanție pentru evicțiune împotriva apelantei-intimate, ca urmare a desființării actului constitutiv ce formează obiectul dosarului nr. x/2011 al Tribunalului București.

Revizuenta a mai arătat că independent de lipsa unei analize din partea instanței de fond privind cauzele nulității unei societății, se poate observa că art. 56 alin. f) din Legea nr. 31/1990 privește strict doar ipoteza în care actul constitutiv nu prevede aporturile asociaților. Textul de lege privește în mod exclusiv situația în care în Actul constitutiv nu este redat niciun aport al asociaților, iar nu și cazurile în care un bun a fost aportat, dar ulterior societatea a fost evinsă în dreptul său de proprietate. În ceea ce privește art. 56 alin. g) din Legea nr. 31/1990, dată fiind funcția capitalului social de a determina limita gajului general al creditorilor societății, textul de lege ar fi aplicabil doar în situația scăderii sub plafoanele minimale ale capitalului social impuse de lege.

Revizuenta a susținut că, în soluționarea cererii de revizuire, se impune ca instanța să dispună anularea deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, atât sub aspectul modului de soluționare a apelului reclamantei-apelante, cât și sub aspectul apelului său, deoarece, prin respingerea acestui ultim apel, instanța a validat considerentele primei instanțe, care la rândul lor contravin sentinței civile nr. 3435/17.06.2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 821/10.05.2017, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

S-a mai susținut că, așa cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat, în care două instanțe, soluționând aceeași pricină, în dosare diferite, au pronunțat hotărâri potrivnice și că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a revizuirii.

La 1 august 2017, intimata Compania Naționala "Posta Romana" S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării, susținând că cererea de revizuire formulată în cauză nu este însoțită și nu face referire la vreo taxă judiciară de timbru aferentă acesteia; totodată, a invocat și excepția tardivității în raport de art. 511 coroborat cu art. 509 alin. (1) C. proc. civ. în referire la art. 182 alin. (3) din același cod, precum și a inadmisibilității cererii de revizuire.

În privința inadmisibilității cererii de revizuire, s-a susținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția triplei identități, între cele doua litigii existând o diferență de fond în privința obiectului (nefiind vorba de hotărâri potrivnice). Soluția pronunțată in dosarul nr. x/2014 vizează practic controlul judecătoresc pe care instanța l-a efectuat asupra unui act juridic al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor revizuentei S.C. A. S.A.. In cazul celui de-al doilea litigiu este vorba de demersurile pe care revizuenta trebuie sa le întreprindă (acțiunea intimatei fiind respinsa la acest motiv, argumentat de faptul ca acțiunea ar fi prematur introdusă, dreptul la acțiune nefiind încă născut în lipsa unei Hotărâri de Guvern pentru retractarea H.G. nr. 377/2007).

La 10 august 2017, revizuenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepțiilor invocate și admiterea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică din 8 martie 2018, intimata C.N. POȘTA ROMÂNĂ S.A. BUCUREȘTI, reprezentată de consilier juridic, a precizat că în urma verificării înscrisurilor aflate la dosar, și-a lămurit aceste aspecte, motiv pentru care, a arătat că înțelege să nu mai susțină cele două excepții.

Cât privește cererea de revizuire transmisă prin poștă la 7 iulie 2017 și înregistrată la data de 11.07.2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curții de Apel București, se constată că revizuenta A. S.A, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a V-a civila, în dosarul nr. x/2014, prin care a solicitat admiterea cererii și pe cale de consecință, anularea deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, considerând că aceasta hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 821/10.05.2017, pronunțată anterior de Inalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

La termenul de judecată din data de 24.10.2017, Curtea de Apel București, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire, potrivit art. 510 alin. (2) noul C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1800 din 24 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în aplicarea dispozițiilor art. 510 alin. (2) teza a II-a noul C. proc. civ. si art. 132 noul C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București; a declinat competența soluționării cauzei, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A., împotriva deciziei civile nr. 1013 din 07.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata C.N. POȘTA ROMÂNĂ S.A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că, în raport cu art. 510 noul C. proc. civ. în referire la art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) teza a II-a a art. 510 noul C. proc. civ., văzând că, în speță, se consideră că decizia civila nr. 1013/07.06.2017 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a V-a civila, în dosarul nr. x/2014 este potrivnică deciziei civile nr. 821/10.05.2017 pronunțată anterior de Inalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, competentă să soluționeze cererea de revizuire este Inalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 17 ianuarie 2018, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 27 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția litispendenței și a dispus reunirea dosarului nr. x/2017 la prezenta cauză.

Urmare acestei măsuri, în ședința publică din 8 martie 2018, instanța a constatat reunirea celor două cauze.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Se reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2014 (formulata în temeiul art. 132 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 31/1990), reclamanta C.N. Poșta Română S.A. a solicitat următoarele: anularea parțială a Hotărârii A.G.A. S.C. A. S.A. din data de 18.07.2014, în sensul anulării mențiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre; obligarea pârâtei la înregistrarea la Registrul Comerțului a actului constitutiv actualizat (ținând cont de faptul că, printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă, articolele art. 3.5 până la art. 3.5.1 din actul constitutiv au fost desființate); constatarea lipsei calității de acționar a apelantei C.N. Poșta Română S.A. al S.C. A. S.A. și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la radierea mențiunilor din Registrul Acționarilor și de la Registrul Comerțului; constatarea intervenirii diminuării capitalului social al S.C. A. S.A. cu valoarea aportului adus de către apelanta reclamantă C.N. Poșta Română S.A. și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la înregistrarea la Registrul Comerțului a acestei operațiuni; restabilirea (repunerea) părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la predarea (punerea în posesie) imobilelor care au constituit aportul în natură la capitalul social al S.C. A. S.A. (2 imobile: imobilul teren în suprafață de 8.218,18 mp situat în Calea x, București, proprietate publică a Statului Roman și imobilul teren situat în str. x, București, proprietate privata a C.N. Poșta Română S.A.).

Prin încheierea din 8 aprilie 2015, instanța de fond a disjuns primul capăt de cerere (care a format obiectul dosarului nr. x/2014) de celelalte capete (2, 3, 4 și 5) care au format obiectul dosarului nr. x/2015).

Prin sentința civilă nr. 3435/17.06.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată; a admis excepția prematurității pentru capetele 2,3,4,5 ce fac obiectul cauzei, pentru cap. 5 în privința imobilului din Calea x nr. 133-135Buc (cap. 5 lit. a) si a respins ca prematură acțiunea raportat la aceste capete de cerere. Totodată, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere 5 lit. b), pentru terenul situat în str. x, sector 1 Buc și l-a respins ca inadmisibil.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 2050A din 9 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a respins ca nefondat apelul principal declarat de reclamanta C.N. Poșta Română S.A. împotriva sentinței civile nr. 3435 din 17.06.2015, apelanta-reclamantă fiind obligată la plata sumei de 9852,49 RON către intimata-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C.N. Poșta Română S.A., care prin decizia nr. 821 din 10 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat, recurenta-reclamantă fiind obligată la plata sumei de 6481 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, prin sentința civilă nr. 1374 din 03.03.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta C.N. POSTA ROMANA S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2003/2016 din 31 martie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a admis cererea formulata de pârâta S.C. A. S.A. și a dispus completarea sentinței civile nr. 1374/2016 prin pronunțarea și asupra cererii pârâtei cu privire la cheltuielile de judecata. A admis in parte cererea pârâtei și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat redus în cuantum de 11.000 RON către pârâtă.

Prin decizia civila nr. 1013 din 07.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1374/03.03.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2014 de către CN POȘTA ROMÂNA S.A..

A fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că: a fost admisă acțiunea. S-a dispus anularea parțială a Hotărârii AGEA A. S.A. din data de 18.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 5142/28.08.2014, în sensul anulării mențiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre.

S-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1374/03.03.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2014.

S-a respins, ca rămas fără obiect, apelul declarat de către CN Poșta Română S.A. împotriva sentinței civile nr. 2003/30.03.2016.

A fost obligată apelanta pârâtă S.C. A. S.A. la plata către apelanta reclamantă CN POȘTA ROMÂNĂ S.A., a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Or, în speță, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut același obiect și, ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune.

Așa cum s-a arătat, inițial, cererea de chemare în judecată formulată de C.N. Poșta Română S.A. a cuprins cinci petite, prin încheierea din 8 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, prima instanță procedând la disjungerea capătului 1 de cerere, de capetele 2-5 ale acțiunii introductive.

Astfel, în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă litigiul dintre părți a purtat asupra cererii formulate de reclamanta C.N. Poșta Română S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. privind anularea parțială a Hotărârii A.G.A. S.C. A. S.A. din data de 18.07.2014, în sensul anulării mențiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre.

În dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă litigiul dintre părți a purtat asupra cererii formulate de reclamanta C.N. Poșta Română S.A. privind: obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la înregistrarea la Registrul Comerțului a actului constitutiv actualizat (ținând cont de faptul că, printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă, articolele art. 3.5 până la art. 3.5.1 din actul constitutiv au fost desființate); constatarea lipsei calității de acționar a apelantei C.N. Poșta Română S.A. al S.C. A. S.A. și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la radierea mențiunilor din Registrul Acționarilor și de la Registrul Comerțului; constatarea intervenirii diminuării capitalului social al S.C. A. S.A. cu valoarea aportului adus de către apelanta reclamantă C.N. Poșta Română S.A. și, pe cale de consecință, obligarea intimatei - pârâte la înregistrarea la Registrul Comerțului a acestei operațiuni; restabilirea (repunerea) părților în situația anterioară, în sensul obligării intimatei - pârâte la predarea (punerea în posesie) imobilelor care au constituit aportul în natură la capitalul social al S.C. A. S.A. (2 imobile: imobilul teren în suprafață de 8.218,18 mp situat în Calea x, București, proprietate publică a Statului Roman și imobilul teren situat în str. x, București, proprietate privata a C.N. Poșta Română S.A.).

Rezultă, față de cele sus expuse, că nu există identitate de obiect între cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2014, constând într-o cerere privind acțiunea în anularea unei hotărâri AGA și cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost disjunsă, ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2015, cerere cu individualitate proprie vizând anumite operațiuni societare.

Contrar susținerilor revizuentei, în speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de evocatul text normativ.

Așa fiind, având în vedere lipsa de identitate cu privire la obiectul cererilor, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1013 din 7 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1013 din 7 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2018.