ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 681 din 14 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Slatina, în Dosarul nr. x/2012, între altele, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. c) C. pen. (1969) pe o perioada de 3 ani stabilita potrivit art. 65 C. pen. (1969) și art. 53 pct. 2 C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c C. pen. (1969), pe durata executării pedepsei principale și în condițiile art. 71 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani și 6 luni, ce constituie termenul de încercare pentru inculpați, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. (1969).

În perioada termenului de încercare inculpatul A. a fost obligat să se supună masurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen. (1969) aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune Olt respectiv Ilfov: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Olt respectiv Ilfov; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului în condițiile art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969) pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 25 și 397 alin. (1) C. proc. pen. s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B. și C.

A fost obligat asiguratorul D. S.A. București, prin lichidator judiciar E. SPRL în limita valorii de răspundere indicată în Polița de asigurare nr. x din 09.03.2010 pentru inculpatul A. în cuantum de câte 62.000 euro fiecare polița și pentru restul sumelor de bani au fost obligați în solidar cei doi inculpați și partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență Slatina la plata către părțile civile B. și C. a următoarelor sume: 20.000 RON reprezentând de daune materiale; 150.000 euro echivalent în RON la data efectuării plății.

S-a luat act că Spitalul de Urgență Grigore Alexandrescu București, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a respins, ca nefondată, cererea privind menținerea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin încheierea de ședința din 08.02.2013 asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., asupra imobilului situat în Slatina, str. x jud. Olt.

A fost obligat inculpatul la 5000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar, asiguratorul D. S.A. București prin lichidator judiciar E. la plata către părțile civile B. și C. a sumei de 11.688 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acestea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 483/P/2010 din 26.03.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (1), (2) C. pen.

Din conținutul actului de sesizare a rezultat că inculpatul A. care, în calitate de medic specialist primar în ortopedie și chirurgie pediatrică, nu a acordat atenție și îngrijirile medicale necesare minorului C., constând în examinarea clinică nemijlocită a pacientului și a radiografiilor inițiale și de control, în vederea stabilirii unui diagnostic corect, având în vedere că examinarea radiografiei a atestat că fractura nu a fost redusă corespunzător și luarea deciziei total inoportune de externare a bolnavului, complicațiile fiind deja instalate, neluarea deciziei de amputație a membrului superior stâng a minorului C. cu ocazia intervenției chirurgicale din seara de 26.05.2010 orele 22:30 24:00 care ar fi oferit șanse de supraviețuire minorului, fapt ce se încadrează în prevederile art. 178 alin. (1), (2) C. pen.

În urma finalizării cercetării judecătorești prin Sentința penală nr. 587/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina, între altele, în baza art. 178 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. c) C. pen. pe o perioada de 3 ani stabilita potrivit art. 65 C. pen. și art. 53 pct. 2 C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocata de D. S.A. București, ca nefondată.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B. și C. cu domiciliul în comuna Șerbănești județul Olt.

A fost obligat asiguratorul D. S.A. București în limita valorii de răspundere indicate în Polița de asigurare nr. x din data de 09.03.2010 și inculpatul A. pentru restul sumelor de bani descrise mai jos, la plata către fiecare parte civilă a 4500 RON reprezentând daune materiale; 60.000 euro echivalent în RON la data efectuării plății.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusa prin încheierea de ședința pronunțată la data de 08.02.2013 asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., asupra imobilului situat în Slatina, str. x jud. Olt.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. și art. 50 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat același asigurător la plata către părțile civile B. și C. a sumei totale de 6288 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acestea.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina asiguratorul D. S.A. București, inculpații F. și A., părțile civile B. și C. și numita G., calea de atac fiind recalificată ca fiind apel, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (2) din Legea nr. 255/2013.

Prin Decizia penală nr. 459/02.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2012 au fost admise apelurile, a fost desființată Sentința penală nr. 587/03.07.2013 a Judecătoriei Slatina și a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond cu motivarea că judecata în fond a avut loc în lipsa unor părți care nu au fost legal citate, respectiv Spitalul Clinic de Urgență Grigore Alexandrescu București, menționându-se că sentința este nemotivată pe latura penală a cauzei, urmând a fi introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente și Spitalul Județean de Urgență Slatina potrivit cererii formulate de părțile civile B. și C.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 23.06.2014 sub nr. x/2012*, parcurgând procedura camerei preliminare ca urmare a intrării în vigoare a noii codificări procesual penale.

Prin încheierea din 11.06.2015 au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpați privind nelegalitatea sesizării instanței a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, constatându-se legalitatea sesizării instanței, constatându-se totodată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se, totodată, începerea judecății, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 97/14.09.2015 a Tribunalului Olt pronunțată în Dosar nr. x/2012

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că, la 23.05.2010, minorul C. a suferit un accident în timp ce se juca, constând în fracturarea antebrațului stâng, iar, pentru acordarea îngrijirilor medicale, a fost transportat, în aceeași zi, cu ambulanța la Spitalul Județean Slatina, fiindu-i acordat primul ajutor de către personalul de pe Ambulantă, respectiv martora H. constând în curățarea palmei, constatându-se astfel că acesta era zgâriat și prezenta urme de sânge, fiind suspiciune de fractură a procedat la aplicarea unei atele provizorii, minorul fiind însoțit la spital de către mama sa.

Minorul a fost predat la unitatea de primiri urgente din cadrul Spitalului Județean de Urgență Slatina unde a fost consultat de medicul de gardă I. căreia i s-a adus la cunoștință că minorul era suspect de un traumatism al membrului superior stâng produs ca urmare a unei căderi la joacă, de la propria înălțime. În urma examinării minorului martora I. a precizat că a constatat că acesta prezenta durere și tumefacție la nivelul antebrațului stâng, iar posibilitatea de mișcare a acestuia era limitată, confirmându-se astfel suspiciunea de traumatism al antebrațului stâng, recomandând efectuarea unui examen radiologic și consultarea minorului de către un specialist ortoped. Din depoziția aceleiași martore a rezultat că în toată perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadru Spitalului Județean de Urgență Slatina la Unitatea de primiri urgențe toate cazurile de minori cu suspiciune de traumatism ale membrelor erau îndrumate către Serviciul de ortopedie adulți, unde, în ziua de 23.05.2010, garda era asigurată de inculpatul F.

Minorul a fost transportat de la unitatea de primiri urgențe de martora J., infirmieră în cadrul acestei unități, care după efectuarea examenului radiologic, conform dispoziției date de medicul I. de la U.P.U., a fost condus împreună cu mama acestuia la secția Chirurgie și ortopedie infantilă, unde de serviciu era martora K., asistent șef în cadrul acestei secții.

Minorul a fost prezentat la secția chirurgie și ortopedie infantilă în jurul orei 20:00 împreună cu fișa pacientului și rezultatul radiologic, ocazie cu care martora K. a solicitat sprijinul inculpatului F. care era de gardă în cadrul secției de ortopedie adulți cunoscând faptul că urgentele medicale în problemele de ortopedie pediatrică erau asigurate de către medicii care asigurau garda la secția de ortopedie adulți.

Urmare a solicitării făcute de martora K., inculpatul F. s-a prezentat în sala de tratament, consultația constând în aceea că doar l-a vizualizat pe acesta fără vreo analiză a brațului la care exista suspiciunea unei fracturi asupra căruia se realizase și o radiografie, a consultat fișa de la U.P.U și rezultatul radiologic dispunând asistentei K. să imobilizeze antebrațul într-o atelă gipsată.

Urmarea dispoziției inculpatului F., martora K. cu ajutorul martorei L., infirmieră de serviciu în cadrul secției de chirurgie ortopedie pediatrică, a desfăcut atela provizorie și a pregătit materialul în vederea fixării atelei gipsate, a constatat că în treimea medie a antebrațului stâng minorul prezenta o plagă unde fusese aplicat un pansament pe care a observat pete de sânge, despre care nu se făcuse mențiunea pe fișa U.P.U. aducându-i la cunoștință inculpatului F. despre acest lucru, ocazie cu care l-a întrebat dacă prescrie vreun tratament inclusiv antibiotic, răspunsul său fiind în sens negativ.

În acest timp în care martora a verificat dacă la secția U.P.U. minorului îi fusese aplicat tratamentul A.T.P.A (antitetanos), constatând că fusese aplicat acest tratament, după care minorul a fost condus în salonul 36, împreună cu mama, rămânând internat. La sfârșitul programului, conform procedurilor, serviciul a fost predat martorilor M. și N., asistente în cadrul serviciului de chirurgie ortopedie pediatrică, aceasta pe lângă raportul de tură întocmit formă scrisă a prezentat și verbal celor două asistente faptul că fusese internat un minor în salonul 36 ce prezenta o plagă și nu fusese consultat corespunzător de către inculpatul F., transmițându-le totodată că la sosirea la serviciu să fie încunoștințat despre acest lucru inculpatul A., care desfășura activitatea în cadrul serviciului de chirurgie, ortopedie pediatrică.

Din depoziția martorei K. a rezultat că ar fi auzit de la colegele sale că la 24.05.2010 inculpatul A., deși nu era de serviciu, a fost solicitat de un medic de gardă pentru o urgență medicală la secția chirurgie ortopedie pediatrică, aducându-i-se la cunoștință cu acea ocazie și despre situația minorului, pe care l-a și consultat cu acea ocazie, cu prilejul vizitei efectuate la pacienții internați în secția sus-menționată. În continuare, minorul s-a aflat sub supravegherea și îngrijirea inculpatului A., medic primar în ortopedie și chirurgie pediatrică, acesta devenind astfel medicul curant al pacientului minor.

Începând cu 24.05.2010 când inculpatul A. s-a prezentat la serviciu în timpul liber, în zilele următoare minorul a rămas internat în cadrul secției de chirurgie ortopedie pediatrică împreună cu mama sa, fiind consultat de către inculpat, fără să-i fie administrat vreun tratament cu excepția unui supozitor cu paracetamol, tratament aplicat ca urmare a durerilor acuzate de minor la antebrațul la care fusese aplicată atela gipsată.

Conform depoziției inculpatului A., anterior datei de 25.05.2010 niciunul din medicii de gardă nu au consemnat în foaia de observat și nici nu l-au înștiințat în vreun fel că ar fi ceva în neregulă cu minorul.

Pe data de 26.05.2010 în urma analizei examenului radiologic dispus anterior, a cărei interpretare se consemnase "fractură redusă aparat gipsat", inculpatul A. a concluzionat că starea de sănătate a pacientului minor a evoluat în mod corespunzător și în urma discuțiilor purtate cu mama minorului s-a dispus externarea acestuia, fiind prescris tratament cu antibiotic.

Pe perioada internării conform depozițiilor martorilor audiați în cauză, asistente în cadrul secției sus-menționate, starea minorului a fost una normală. Conform depozițiilor martorilor N., O. și P., inculpatului A., în calitate de medic curant al minorului C. i s-a adus la cunoștință că minorul prezenta o plagă punctiformă și că inculpatul F. nu prescrisese vreun tratament medicamentos.

Întrucât nu s-a simțit bine, minorul C. a revenit la spital împreună cu mama sa la 26.05.2010 și după ce a fost consultat la unitatea de primiri urgențe, a fost reinternat la secția de chirurgie ortopedie pediatrică acuzând dureri la nivelul antebrațului stâng, edem și cianoza tegumentelor de la antebrațul stâng. Deoarece starea de sănătate a minorului nu era una corespunzătoare s-a solicitat ajutorul martorului Q., medic ce desfășura serviciul de gardă în cadrul secției de ortopedie și traumatologie adulți, secție ce funcționează la același etaj și pe același palier cu secția de chirurgie ortopedie pediatrică, acesta consultându-l pe minor, ocazie cu care a observat că starea de sănătate a minorului nu era una corespunzătoare din punct de vedere medical, acesta încunoștințându-l despre reinternarea pe inculpatul A., care s-a prezentat la serviciu.

Și de această dată, asistenta de la secția chirurgie ortopedie infantilă constatând probleme de natură medicală ortopedică la un pacient minor a solicitat sprijinul unui medic de specialitate ortopedie traumatologie adulți și nu unui medic care asigura serviciul de gardă la secția chirurgie generală III, aspect de natură a întări ideea că urgențele de ortopedie pediatrică erau tratate în afara orelor de program ale medicilor de către medicii care asigurau serviciul de gardă la secția ortopedie traumatologie adulți, așa cum a confirmat chiar și medicul Q. cu ocazia audierii sale în calitate de martor în cursul cercetării judecătorești.

În aceste condiții inculpatul A., s-a prezentat la serviciu, în timpul liber în jurul orei 22:00, a consultat minorul, atela gipsată fiind deja desfăcută, constatând o plagă cu dimensiunea sub 1 cm, mâna fiind umflată și cu tegumente congestionate (roșiatice).

Conform depoziției inculpatului A., starea generală a minorului în acel moment era bună fiind afebril. Urmare a constatărilor efectuate a dispus efectuarea unei intervenții chirurgicale, minorul fiind condus în sala de operație, unde după realizarea procedurilor interne respectiv anestezierea sa, s-a realizat o intervenție chirurgicală constând într-o fasciotomie (deschiderea) mușchilor pentru a face drenarea, spălarea și reluarea circulației.

În sala de operație s-a aflat și medicul Q., cel care îl anunțase pe inculpatul A. despre situația minorului, însă acesta nu a făcut parte din echipa medicală, doar a asistat la efectuarea fasciotomiei musculaturii antebrațului. Conform depoziției martorei R. - medic anestezist, medicul Q. făcea propriile aprecieri cu privire la procedura ce ar fi trebuit urmată în acel moment, apreciind că s-ar fi impus amputarea antebrațului, enumerând ă complicațiile ce ar putea apărea în caz contrar, că aprecierile medicului Q. s-au făcut în timp ce inculpatul A. realiza intervenția chirurgicală descrisă anterior, nefiind o discuție medicală respectiv o consultare realizată în timpul operației de către cei doi medici, astfel că nu l-a auzit pe inculpatul A. să fi răspuns, întrucât era concentrat pe realizarea actului chirurgical. În ceea ce privește posibilitatea realizării, în seara zilei de 26.05.2010, a operației de amputare a membrului stâng al minorului, inculpatul A. a precizat că nu a putut realiza această operație datorită refuzului mamei minorului de a-și da consimțământul în acest sens, însă, din declarația părții civile B. a rezultat contrariul, aceasta semnând astfel un înscris ce i-a fost pus la dispoziție.

După realizarea intervenției chirurgicale minorul a fost condus la secția de A.T.I., evoluția stării de sănătate a acestuia fiind una corespunzătoare postoperatorie conform declarației martorei R., medic de gardă în secția A.T.I., persoană care a supravegheat starea de sănătate a minorului.

În dimineața zilei de 27.05.2010 constatând că starea de sănătate a minorului se agravează, inculpatul A. a dispus realizarea unei noi intervenții chirurgicale, din echipa medicală făcând parte de această date și medicii F., și S., de la secția chirurgie plastică și reparatorie și chirurgia mâinii, anestezia fiind efectuată de medicul R., care a constat în amputarea antebrațului stâng al minorului pentru aceasta dându-și acordul mama acestuia, B. După realizarea intervenției chirurgicale minorul a fost transportat la secția terapie intensivă și întrucât starea de sănătate a acestuia s-a înrăutățit, inculpatul A. a solicitat transferul minorului în cadrul Spitalului Gr. Alexandrescu, minorul fiind preluat cu un elicopter SMURD, însă la ora 20:35 în data de 27.05.2010 s-a constatat decesul acestuia ca urmare a unui stopcardiac (asistolă) iresuscitabil.

Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr. A3/713/05.01.2011 întocmit de INML Mina Minovici București, moartea minorului C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței organice multiple, consecința unui sindrom toxico-septic cel mai probabil survenit în evoluția unui sindrom de compartiment al antebrațului stâng diagnostic în fază ireversibilă complicat cu sindrom de ischemie periferică a membrului superior stâng cu obstrucție prin tromboză de arteră radiată cubitală și trunchiul arterei interosoase și necroze musculare extinse, complicații survenite în evoluția unei fracturi cominutive de ambe oase antebraț stâng în 1/3 medie cu plagă pe fața volară a antebrațului imobilizat în aparat gipsat.

Conform aceluiași raport medico-legal, leziunile traumatice inițiale (fractură ambe oase antebraț stâng) ar fi necesitat în mod obișnuit pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, iar între leziunile traumatice inițiale și complicațiile tanatogeneratoare există legătură de cauzalitate directă, condiționată de nediagnosticarea acestora în timp util și lipsa unui tratament adecvat.

În raportul medico-legal s-a reținut că supravegherea atentă și corectă a minorului ar fi putut preveni apariția complicațiilor cu potențial evolutiv sever și ar fi putut duce la vindecarea leziunilor traumatice inițiale (fractura de antebraț). Totodată, diagnosticarea precoce a complicațiilor și tratamentul adecvat aplicat în timp util, ar fi oferit pacientului șanse de supraviețuire.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească cu certitudine cauzele și condițiile care au determinat apariția complicațiilor tanatogeneratoare ce au condus în final la moartea minorului C.

Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x/09.05.2011 întocmit de INML Mina Minovici București și avizat de Comisia de Avizare și Control a concluzionat că moartea lui C. a fost violentă și s-a datorat stării toxice consecutiva fracturii deschise de ambe oase de antebraț stâng, diagnosticat în faza ireversibila cu tromboze vasculare extinse (artera radiala, ulnară, artera interosoase), necroze musculare, ruptura de nerv medial. Cu privire la cauza apariției complicațiilor tanatogeneratoare, s-a menționat că este reprezentată de conduita medicală necorespunzătoare care nu a respectat regulile de bună practică medico-chirurgicală la un pacient cu fractură deschisă de ambe oase antebraț stâng cu deplasare.

Atitudinea medicală de prim contact la un pacient cu fractură deschisă de ambe oase antebraț ar fi presupus examinarea clinică completă, toaleta chimică și chirurgicală a plăgii, reducerea sub anestezie a focarelor de fractură, imobilizarea adecvată a fracturii în mediul aseptic, controlul reducerii și al imobilizării, prescrierea și administrarea de antibiotice și antialgice.

În ceea ce privește diagnosticul inițial de "fractură ambe oase antebraț stâng", s-a reținut că din documentele medicale examinate se deduce diagnosticul de "fractură deschisă ambe oase antebraț stâng cu deplasare". În aceste condiții imobilizarea cu atelă gipsată ar fi fost efectuată corespunzător dacă avea spațiu-fereastră de vizualizare a plăgii de pe fața anterioară a antebrațului.

În mod concret, examinarea și îngrijirea adecvată în cadrul unei unități spitalicești a unui pacient minor, cu fractură ambe oase antebraț stâng, constă în examinarea clinică completă a membrului fracturat sub aspectul semiologic privind palparea membrului pe toată lungimea; examinare pulsuri distale, reumplere capilară, tonus muscular, motilitate, sensibilitate, colorația și temperatura tegumentelor, iar după imobilizare aceleași aspecte ca cele menționate mai sus, dar și verificarea stării atelei/aparat gipsat, imobilizarea în poziție proclivă a segmentului de membru.

Referitor la externarea minorului C. la 26.05.2010, s-a reținut că, având în vedere constatările din UPU din aceeași zi, cât și cele intra operatorii, s-a apreciat că externarea a fost inoportună, complicațiile fiind deja instalate. S-a mai menționat că intervenția chirurgicală efectuată în seara de 26.05.2010, constând într-o fasciotomie a mușchilor flexori superficiali și profunzi ai antebrațului stâng era operația care se impunea în momentul respectiv, în scop explorator și diagnostic, însă în timpul operației când s-au constatat absenta reflexului idio-muscular, aspectul musculaturii de "carne fiartă", miros fetid, secreție albicioasă - aspecte morfologie care semnifică leziuni ireversibile cu vechime mai mare de 8 ore față de momentul operator, era necesar încă de la acel moment amputația membrului superior stâng al pacientului, care ar fi putut oferi șanse de supraviețuire.

Cu privire la schimbarea diagnosticului de internare și conduita medicală, s-a concluzionat că aceasta putea interveni în orice moment de la internare până la reinternare, dacă minorul ar fi beneficiat de supraveghere și monitorizare clinică.

Diagnosticul de "sindrom compartimental" este corect întrucât, deși, examinarea radiografiei atestă că fractura nu a fost redusă și este greu de presupus că, evolutiv în prezența unei rupturi de nerv median, așa cum reiese din Protocolul operator nr. 342 din 27.05.2010, mai erau posibile mișcările de flexie palmară ale degetelor, că minorul avea sensibilitatea păstrată la degetele 2, 3 ale mâinii stângi și că nu prezenta tulburări vasomotorii vegetative; prin urmare se exprimă rezerve că starea clinică - cel puțin cea locală - era "bună".

Evoluția fulminantă a complicațiilor la reinternare de la un edem descris de UPU la ora 20:40 în foaia de observație, la cianoza și prezența unei secreții cenușii ce se exteriorizează prin plagă (ora 22:30 examen ATI), se explică prin întreruperea completă a fluxului vascular prin tromboze extinse arteriale, așa cum este consemnat în protocolul operativ și necroze musculare ischemice extinse, elemente morfologie care atestă leziuni ireversibile. Menținerea afrebilității este posibilă în absența existenței stării septice.

Cu privire la obligația medicului curant de a desface atela gipsată de menținere a reducerii unei fracturi pentru un examen local, s-a reținut că aceasta intervine în condițiile în care reducerea focarelor de fractură nu s-a putut realiza cu afrontarea și axarea segmentelor fracturate, atela gipsată este prea largă sau prea fixă, iar în evoluție tipar modificări privind starea tegumentelor, tulburări de motilitate sensibilitate, modificarea culorii tegumentelor.

În concret, radiografia de control din data de 25.05.2010 privind pe minorul C. nu atesta o reducere corectă a fracturii.

S-a concluzionat ca diagnosticul pus la internare de "fractura ambe oase antebraț stâng" ar fi putut fi schimbat prin simpla examinare clinica nemijlocită a pacientului, cât și a radiografiei inițiale și a celei de control. Diagnosticarea precoce a complicațiilor previzibile și predictibile se face numai pe perioada internării, prin examinarea clinică nemijlocită a pacientului, inclusiv examinare paraclinică, dacă medicul curant consideră că este necesar.

Raportul de nouă expertiză medico-legală a concluzionat că între modalitatea și felul în care s-au acordat îngrijiri medicale minorului C. există legătură de cauzalitate și a fost avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală care, în urma analizării întregului material, a aprobat toate actele medico-legale întocmite în cauză de INML București și, în plus, a făcut următoarele precizări:

În ceea ce privește atitudinea medicală de prim contact pe care medicul ortoped de gardă trebuia să o aibă la momentul internării minorului C., era necesară îndepărtarea atelei provizorii aplicată de echipa Serviciului de ambulanță și examinarea atentă a bolnavului de către medic, ocazie cu care ar fi decelat prezența plăgii de pe fața ventrală a antebrațului stâng și ar fi făcut toaleta chirurgicală a acesteia, urmând apoi să solicite examenul radiologie. În funcție de rezultat, s-ar fi luat apoi decizia unei reduceri sub anestezie a fracturii cu deplasare și, după controlul radiologie al reducerii, imobilizare în atela gipsată, cu strat de vată, cu cotul în flexie și antebrațul în supinație sau aplicarea unei atele gipsate provizorii, administrarea unui antibiotic cu spectru larg și internarea copilului în secția de chirurgie pediatrică, după contactarea medicului șef al acesteia în competența căruia intră și tratamentul fracturilor la copii.

O altă precizare privește diagnosticul ortopedic care a fost incomplet prin omisiunea plăgii și în acest fel a devenit incorect, deoarece era o fractură deschisă și nu închisă, ceea ce modifică esențial atitudinea terapeutică. Imobilizarea în atelă gipsată trebuia efectuată de medic și nu de asistenta medicală, cu asigurarea supravegherii evoluției ulterioare printr-o fereastră practicată pe fața ventrală a antebrațului la nivelul plăgii. Ghipsul trebuia aplicat pe un strat de vată și nu direct pe tegument, ținând cont de faptul ca pacientul era copil. Intervenția chirurgicală din 26.05.2010 era indicată, aceasta permițând evaluarea leziunilor și luarea măsurilor terapeutice necesare în situația din acel moment, respectiv incizii largi de degajare a fasciilor - superficială și profundă - ale musculaturii flexoare din loja anterioară a antebrațului, cu speranța ca, după eliberarea tensiunii edemului asupra musculaturii, circulația sanguină să se reia. Varianta amputației membrului superior stâng a fost luată în discuție de echipa operatorie, dar greutatea acestei decizii a înclinat balanța spre atitudinea conservatoare, de expectativă, urmând ca evoluția ulterioară să dicteze momentul amputației care a fost efectuată în dimineața de 27.05.2010.

Ținând cont de gravitatea afecțiunii, Comisia Superioară de Medicină Legală a reținut că este greu de afirmat dacă grăbirea amputației cu câteva ore ar fi salvat viața minorului C.

Conduita medicală putea fi cea adecvată încă de la internare, dacă medicul ortoped de adulți F. ar fi examinat atent pacientul copil și ar fi dat importanță leziunii cutanate sau dacă ar fi solicitat colaborarea sau cel puțin opinia medicului specialist de chirurgie pediatrică.

Avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală a menținut constatarea că radiografia de control din 25.05.2010 nu atestă o reducere corectă a fracturii antebrațului stâng aparținând minorului C. și că diagnosticul pus la internare ar fi putut fi schimbat prin simpla examinare clinică nemijlocită a minorului, cât și a radiografiei inițiale și a celei de control.

La întrebarea dacă există legătură de cauzalitate între modul în care inculpații au acordat îngrijiri medicale minorului și decesul acestuia, Comisia Superioară de Medicină Legală a avizat actele medico-legale anterioare, din care a rezultat că între modalitatea și felul în care s-au acordat îngrijiri medicale minorului C. există legătură de cauzalitate.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus efectuarea unui supliment la Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x din 09.05.2011, supliment de expertiză la care au participat și experții recomandați de inculpați, concluzionându-se că moartea minorului a fost violentă și s-a datorat stării toxice consecutivă fracturii de ambe oase antebraț stâng complicată în evoluție cu sindrom de compartiment al antebrațului stâng diagnosticat în faza ireversibila cu tromboze vasculare extinse (artera radială, ulnară, artere interosoase) necroze musculare, ruptura de nerv median; examenul histopatologic nu obiectivează o stare septică; orice soluție tegumentară din punct de vedere medical-epidemiologic poate fi contaminantă cu germeni microbieni sau fungici; "frecarea cu o cârpă murdară (nesterilă)" poate, din punct de vedere epidemiologic, contamina o soluție de continuitate tegumentară, în cazul de față germeni microbieni au fost identificați la data de 27.05.2010; că decesul minorului s-a datorat stării toxice și nu toxico-septice consecința unui sindrom de compartiment Walkman survenit în contextul unei fracturi de ambe oase antebraț stâng și care se afla în legătură de cauzalitate cu decesul minorului; histopatologia nu confirmă starea septică; că este posibil ca ruptura nervului median să se fi produs la data de 26.05.2010 (P.O-341) pe fondul patologic ischemic cu necroza consecutivă; că ruptura de nerv median consemnată în documentația medicală nu are legătura de cauzalitate cu decesul minorului; în mod obișnuit în intervențiile chirurgicale nu produc rupturi de nervi ori formațiuni vasculare mari, că reducerea imperfectă a fracturii de antebraț stâng permitea consolidarea și vindecarea acesteia. În cazul de față nu se pune în discuție o stare septică (a se vedea examenul histopatologic) în discuție fiind o stare toxică consecința a sindromului de compartiment post fractură a ambelor oase de la nivelul antebrațului stâng; copilul prezintă un grad sporit de elasticitate și remodelare a anumitor focare de fractura comparativ cu adultul motivație pentru care se admit anumite tolerante (imperfecțiuni) în reducerea ortopedică. În cazul de față în conformitate cu buletinul de examinare și interpretare a radiografiilor efectuate minorului C.:

"După imobilizare se constată mărirea distanței și accentuarea deplasării fragmentelor osoase ale radiusului. Fractura de cubitus își păstrează același aspect", fractura ambelor oase ale antebrațului stâng nu a fost în limitele acceptate de practica ortopedica cuvenită; că acest tip de conduita este corectă și acceptată în practica ortopedică pediatrică cu atât ai mult cu cât reducerea focarelor de fractura se poate efectua sub control video; că menținerea afebrilității este posibilă în absența existenței stării septice; conduita adecvată ar fi fost administrarea de antibiotice cu spectru larg așa cum este standardul în caz de fracturi deschise; profilaxia cu ATPA este obligatorie în toate cazurile cu soluții de continuitate tegumentară. Prognosticul era favorabil dacă se diagnostică sindromul de compartiment în timp util. Serul antitetanos și antigangrenos administrat nu previne și nu tratează un sindrom de compartiment; că întrebarea formulată depășește competenta Comisiei de Noua Expertiză Medicalo-Legală și este de competența Comisiei Superioare de Medicină Legală care a formulat avizul; că în Medicina Legală nu se stabilesc legături de cauzalitate între acțiuni, omisiuni și inacțiuni și decesul unui pacient. În cazul de față între modalitatea și felul în care s-au acordat îngrijirile medicale pacientului prin nediagnosticarea și tratarea în timp util a complicațiilor tanatogeneratoare ale fracturii deschise ambele oase antebraț stâng există legătura de cauzalitate; radiografia antebraț stâng 21614 cu rezultat examinare în fișa UPU-17650/23.05.2010 consemnează:

"Fractura completă cu deplasare 1/3 medie antebraț stâng" fără a se preciza în ce constă deplasarea fragmentelor osoase în focarul de fractura; nu s-a precizat la care radiografie pulmonara vă referiți și la ce data a fost efectuată. Rezultatul de interpretare radiografie probabil din data de 27.05.2010 consemnează:

"Diminuarea transparenței pulmonare bilaterale prin prezenta de multiple opacități nodulare difuz delimitate, izolate și confluențe la nivelul ambelor câmpuri pulmonare. Sinusuri costodiafragmatice libere, hiluri mărite. Cord ușor mărit. Amputație 1/3 distală braț stâng." Aspectul radiologie menționat mai sus nu este specific pentru embolie și tipul acesteia; și nici pentru bronhopneumonie care nu este evidențiată necroptic macroscopic și nici microscopic (vezi buletinul histopatologic); organizarea și managementul medicilor dintr-o unitate spitalicească aparține Directorului de Unitate Spitalicească, iar fiecare medic își desfășoară activitatea profesională în conformitate cu fișa postului. Nu este de competența Medicinei Legale să precizeze calitățile și atribuțiile medicilor din Rețeaua de Sănătate Publica ori Privată; nu este de competența Medicinei Legale pentru a răspunde la această întrebare care nu reprezintă un "obiectiv cu caracter medical-legal". Elementele menționate sunt formulare tipizate. Pentru lămuriri vizualizați Ordinul Nr. 1782/576/28.12.20061; în UPU pe baze clinice și paraclinice și consulturi interdisciplinare se stabilește un diagnostic prezumtiv și se decide internarea ori tratamentul ambulatoriu al pacientului. Diagnosticul la internare este precizat și consemnat în foaia de observație clinica care mai conține:

"Diagnosticul de trimitere, diagnostic la internare, la 72 ore, diagnostic principal la externare, diagnostice secundare la externare (complicații, comorbidități)." nu, nu figurează cu noțiunea de diagnostic de internare, figurează cu noțiunea de diagnostic de trimitere pentru internare; cauza tanatogeneratoare în speță lanțul tanatogenerator se stabilește numai în cadrul specialității de Medicină Legală și numai prin efectuarea autopsiei medico-legale.

Comisia de avizare și control de pe lângă I.N.M.L București întrunită în ședința din 23.11.2016 a aprobat suplimentul Raportului de nouă expertiză medico legală nr. A5/1132/11/16/18.11.2016 efectuat de I.N.M.L. București privind pe C.

La solicitarea inculpaților instanța a solicitat Comisiei superioare medico legale examinarea materialului înaintat privind pe minorul C., iar în ședința din 20.04.2017, în conformitate cu art. 20 și art. 24 din O.G. nr. 1/2000 și ale art. 23 - 28 din H.G. nr. 774/2000 a formulat următorul aviz: Da, frecarea (toaletarea incorectă) a unei plăgi poate determina contaminarea suplimentara a acesteia cu germeni, inclusiv stafilococ și E. Coli; Aceasta însămânțare a focarului de fractura poate determina apariția unei complicații toxicoseptice, chiar cu evoluție fulminantă, dar nu poate fi stabilită o legătura de Cauzalitate dintre aceste manevre și decesul pacientului; Este posibil ca ruptura de nerv median să se fi produs la data de 26.05.2010 deodată cu inciziile de degajare efectuate; ruptura de nerv median consemnată în documentația medicală nu are legătura de cauzalitate cu decesul pacientului; Reducerea imperfectă a unei fracturi la copil permite consolidarea și vindecarea acesteia ca urmare a acțiunii procesului de remodelare. Complicațiile septice NU au nicio legătură cu reducerea imperfectă a unei fracturi. Complicațiile septice au fost determinate de faptul că fractura a fost deschisă și insuficient tratată; pe imaginile radiologice existente se constată o reducere a focarului de fractură în limitele acceptabile. Cu toate acestea în astfel de cazuri se recomanda intervenție chirurgicală și fixarea (osteosinteza) celor două oase ale antebrațului dacă fractura este închisă. În caz de fractură deschisă pe primul plan este combaterea infecției, reducerea chirurgicală fiind acceptabilă; Conduita descrisă în întrebare este corectă și acceptată în practica ortopedică pediatrică; menținerea afebrilității este posibila în condițiile unei stări septice și este semn de gravitate, evocând faptul ca organismul nu se apară; conduita adecvată și corectă ar fi fost ca de la prezentare să fie efectuată o toaletă minuțioasă a plăgii, imobilizarea în aparat gipsat după o eventuală reducere ortopedică sub anestezie generală și administrarea de la început de antibiotice cu spectru larg. Profilaxia cu ATPA este de asemenea obligatorie în toate cazurile cu soluție de continuitate. Administrarea de antibiotice de la început, cel puțin teoretic, ar fi putut schimba prognosticul pacientului; Acțiunile medicului au determinat instalarea unei complicații septice (toxico-septice) care a fost cauza imediată a decesului, ceea ce face ca între acestea să existe o legătura de cauzalitate indirectă; Pacientul se prezintă în data de 23.05.2010 ora 17:30 la UPU Spitalul Jud. Slatina și abia la ora 20:30 este văzut de către un medic ortoped. Acesta consulta pacientul și deși se menționează că face toaleta plăgii și administrează ATPA nu menționează acest aspect și în diagnostic. Se decide internarea pacientului, dar nu se administrează antibiotic. Pacientul, deși internat, nu este urmărit de niciun medic până în data de 26.05.2010 când se decide externarea acestuia fără a fi consultat în prealabil. După instalarea socului toxic/toxico-septic evoluția nu a mai putut fi influențată major indiferent de tratamentul aplicat. Cu toate acestea, în condițiile locale descrise la intervenția chirurgicală din data de 26.05.2010 o amputație precoce ar fi putut crea condițiile unui prognostic mai puțin grav. Din datele depuse la dosar reiese ca pacientul nu a primit antibiotic la internare (o eroare importanta în cazul unei fracturi deschise), nu a fost supravegheat de un medic timp de 2 zile, externarea se face fără examinarea în prealabil a pacientului (eventual scoaterea aparatului gipsat, cu atât mai mult cu cât se știa faptul ca pacientul nu a fost urmărit); De cele mai multe ori buletinele de interpretare radiologică menționează deplasarea unei fracturi, dar nu descriu această deplasare; nu s-a precizat la care radiografie pulmonară vă referiți și la ce dată a fost efectuată. Rezultatul de interpretare radiografie probabil din data de 27.05.2010 consemnează:

"Diminuarea transparenței pulmonare bilateral prin prezenta de multiple opacități nodulare difuz delimitate, izolate și confluente la nivelul ambelor câmpuri pulmonare. Sinusuri costodiafragmatice libere, hiluri mărite. Cord ușor mărit. Amputație 1/3 distală braț stâng." Aspectul radiologie menționat mai sus nu este specific pentru embolie și tipul acesteia, și nici pentru bronhopneumonie care nu este evidențiată necroptic și nici microscopic (vezi buletinul histopatologic); Din consemnările efectuate în foaia de observație și fișa UPU se poate concluziona ca Dr. F. a avut calitatea de medic de gardă, dar protocoalele interne prin care acesta a efectuat o internare în secția de chirurgie infantilă nu sunt precizate. Menționam ca organizarea și desfășurarea activității de gardă este în atribuția managerului de Spital; Cele menționate în obiectivul Dvs. nu intră în atribuțiile activității medico-legale; Diagnosticul la internare se stabilește în Foaia de Observație Clinică, în cadrul UPU stabilindu-se un diagnostic de trimitere; Nu, nu figurează cu noțiunea de diagnostic de internare, figurează cu noțiunea de diagnostic de trimitere pentru internare; Nu, cauza tanatogeneratoare nu putea fi diagnosticată de către medicul de specialitate ortopedie adulți din camera de gardă Ortopedie, în competența dansului fiind diagnosticul corect al leziunii (fractura deschisă) aplicarea tratamentului de urgență adecvat (toaleta, ATPA, reducere ortopedica, imobilizare în aparat gipsat, antibioterapie), internarea și predarea pacientului către un alt medic la finalul gărzii.

În cursul procesului penal, B., mama minorului C. a declarat că fiul său nu a fost examinat la internare ori pe perioada internării de vreun medic și nu i-a fost prescris niciun tratament, deși copilul s-a plâns ca îl doare mâna stângă și o asistentă i-a dat un algocalmin în noaptea de 24/25.05.2010, că a sesizat faptul că mâna copilului său era umflată, iar degetele nu aveau culoarea obișnuită și, cu toate acestea, în dimineața de 26.05.2010 inculpatul A. a decis externarea minorului.

În cursul procesului penal inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând în esență că a avut o conduită medicală corespunzătoare în raport de starea bolnavului C., acestea fiind infirmate de actele medicale și medico-legale aflate la dosar, precum și declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și a judecății. În ceea ce privește conduita medicală a inculpatului A., s-a reținut că, potrivit declarației părții civile B. și consemnărilor din actele medicale, a rezultat că nu a examinat și nu a supravegheat din punct de vedere al specialistului fractura prezentată de minor, urmare a inacțiunii acestuia producându-se rezultatul respectiv decesul minorului. Mai mult, examinarea ulterioară a radiografiei a atestat că fractura nu a fost redusă corespunzător și, cu toate acestea, inculpatul A. a decis inoportun externarea bolnavului.

Totodată, conform declarațiilor martorilor N., T. și P., inculpatului A. i s-a adus la cunoștință la 24.05.2010 despre internarea minorului cât și despre faptul că asistenta K. observase cu ocazia aplicării atelei gipsate că minorul prezenta o plagă punctiformă.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul S. care în calitate de medic în secția de chirurgie plastică a participat la operația din 27.05.2010 când minorului i-a fost amputat antebrațul mâinii stângi, care a declarat că, din anul 1982, problemele de ortopedie la pacienții minori au fost examinate de medicii ce asigurau grada la secția de ortopedie traumatologie adulți, iar medicii ce asigurau garda la secție chirurgie generală III interveneau pentru alte probleme medicale ale pacienților minori mai puțin cele de ortopedie.

În timpul programului martorele P. și O. printre alte activități au participat și la vizita de dimineață a pacienților împreună cu medicul A. căreia i-au adus la cunoștință despre ceea ce transmise se colega lor K., respectiv faptul că minorul la momentul aplicării atelei gipsate prezenta o plagă punctiformă și că nu i se recomandase un tratament cu antibiotic. Aceleași martore au declarat că în cursul zilei de 25.05.2010 au aplicat un tratament constând în supozitor cu paracetamol la indicația medicului curant A., că starea minorului la 25.05.2010 a fost una corespunzătoare din punct de vedere medical pentru un pacient cu fractură de antebraț.

La data de 26.05.2010 cele două martore și-au desfășurat serviciul de asistente la secția de chirurgie ortopedie infantilă începând cu ora 07:00 ocazie cu care aflase de la M. și U., ce desfășuraseră serviciul în timpul nopții că minorul ar fi prezentat o durere ușoară la antebrațul mâinii stângi și i se administrase tratament cu algocalmin, acest lucru aducându-l la cunoștință medicului curant A. De asemenea, cele două martore au participat cu medicul A. la vizita de dimineață din 26.05.2010 ocazie cu care i s-a adus la cunoștință minorului și mamei acestuia că urmează să fie externat, aceștia neavând nimic de obiectat în sensul că nu i-au adus la cunoștință medicului curant că starea de sănătate a minorului nu ar fi fost una corespunzătoare.

Totodată, în ceea ce privește examinarea pacienților minori cu probleme ortopedice cele două martore au precizat că în timpul cât și-au desfășurat activitatea la secția de chirurgie ortopedie pediatrică problemele de ortopedie al minorilor în afara programului de lucru erau tratate de medicii ce asigurau serviciul de gradă la secția ortopedie traumatologie adulți.

La rândul său în ceea ce privește problema asigurării urgentelor medicale în afara programului de lucru al medicilor cu privire la pacienții minori cu probleme ortopedice martorul V., care l-a data de 23.05.2010 îndeplinea funcția de șef al secției de ortopedie adulți a declarat că minorii cu probleme ortopedice erau examinați de către medicul care asigura serviciul de gardă la secție ortopedie adulți și internați ulterior la secția de ortopedie infantilă.

În raport de situația de fapt expusă anterior, coroborând toate mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești s-a concluzionat că inculpatul A. nu a respectat procedurile reglementate de fișa postului cu privire la îngrijirile medicale ce au fost acordate minorului.

În ceea ce privește pe inculpatul A., din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză a rezultat că acesta a încălcat prevederi din fișa postului, constând în aceea că: nu a examinat bolnavul internat în secție, nerespectând prevederile codului de deontologie medicală, nu a asigurat stabilirea diagnosticului și aplicarea corectă a indicațiilor terapeutice, nu a colaborat cu medicii șefi ai altor secții și cu medicul de gardă în vederea stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentului corect, nu a supravegheat tratamentul medical executat de cadrul mediul sanitar și nu a supravegheat cazurile grave prezente în secție, nu a asigurat calitatea actului chirurgical efectuat.

Neîndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul A. în calitate de medic curant al pacientului minor a rezultat din depoziția martorilor N., O. și P. care i-au adus la cunoștință inculpatului despre ceea ce le transmise colega lor K. referitor la constatarea pe care o făcuse cu privire la existenta unei plăgi punctiforme, cât și din concluziile expertizelor medico legale efectuate în cauză.

Astfel, din concluziile Raportului medico-legal de necropsie nr. A3/713/05.01.2011 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici a rezultat că între leziunile traumatice inițiale și complicațiile tanatogeneratoare există legătură de cauzalitate directă, condiționată de nediagnosticarea acestora în timp util și lipsa unui tratament adecvat. În raportul medico-legal s-a reținut că supravegherea atentă și corectă a minorului ar fi putut preveni apariția complicațiilor cu potențial evolutiv sever și ar fi putut duce la vindecarea leziunilor traumatice inițiale (fractura de antebraț). Totodată, diagnosticarea precoce a complicațiilor și tratamentul adecvat aplicat în timp util, ar fi oferit pacientului șanse de supraviețuire.

Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x/09.05.2011 întocmit de INML Mina Minovici București și avizat de Comisia de Avizare și Control a concluzionat că moartea lui C. a fost violentă și s-a datorat stării toxice consecutivă fracturii deschise de ambe oase de antebraț stâng, diagnosticat în faza ireversibilă cu tromboze vasculare extinse (artera radială, ulnară, artera interosoase), necroze musculare, ruptura de nerv medial. Cu privire la cauza apariției complicațiilor tanatogeneratoare, raportul de expertiză medico-legală a menționat că este reprezentată de conduita medicală necorespunzătoare care nu a respectat regulile de bună practică medico-chirurgicală la un pacient cu fractură deschisă de ambe oase antebraț stâng cu deplasare.

În mod concret, examinarea și îngrijirea adecvată în cadrul unei unități spitalicești a unui pacient minor, cu fractură ambe oase antebraț stâng, constă în examinarea clinică completă a membrului fracturat sub aspectul semiologic privind palparea membrului pe toată lungimea; examinare pulsuri distale, reumplere capilară, tonus muscular, motilitate, sensibilitate, colorația și temperatura tegumentelor, iar după imobilizare aceleași aspecte ca cele menționate mai sus, dar și verificarea stării atelei/aparat gipsat, imobilizarea în poziție proclivă a segmentului de membru.

Referitor la externarea minorului C. din 26.05.2010, s-a reținut că având în vedere constatările din UPU din aceeași zi, cât și cele intraoperatorii, se apreciază că externarea a fost inoportună, complicațiile fiind deja instalate.

În concret, radiografia de control din 25.05.2010 privind pe minorul C. nu atestă o reducere corectă a fracturii. S-a concluzionat că diagnosticul pus la internare de "fractura ambe oase antebraț stâng" ar fi putut fi schimbat prin simpla examinare clinica nemijlocită a pacientului cât și a radiografiei inițiale