Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012

Problema de drept ce a generat practica neunitară Prin recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie.

Examenul jurisprudenţial Prin Adresa nr. 9.688 din 9 mai 2012, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie. Ca urmare a acestei sesizări, prin Adresa nr. 7/S.U. din 15 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dispună verificarea jurisprudenţei la nivelul întregii ţări. Examenul jurisprudenţial a relevat că practica instanţelor este neunitară în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de stabilire a pensiilor în baza Legii nr. 19/2000, precum şi a contestaţiilor împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, prin care reclamanţii solicitau valorificarea unor sporuri, indemnizaţii şi majorări de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor şi pentru care s-au achitat contribuţii la fondul de asigurări sociale de către angajator, identificându-se două orientări jurisprudenţiale.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti 3.1. Într-o primă orientare a practicii, instanţele au apreciat că la determinarea punctajelor anuale realizate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 trebuie avute în vedere toate veniturile (sporuri, indemnizaţii, prime, diurne, salarii de merit etc.) care au constituit baza de stabilire a contribuţiilor de asigurări sociale, dacă angajatorul a achitat aceste contribuţii. Contribuţiile se achitau de unitate prin virarea unei sume egale cu o cotă procentuală asupra câştigului brut realizat de întregul personal angajat, nereprezentând o contribuţie individuală aplicată drepturilor salariale ale angajatului. În motivarea acestei opinii s-a arătat ca o atare soluţie se impune în baza principiului contributivităţii, consacrat prin dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor sociale plătite, iar aceste venituri au fost avute în vedere la calcularea şi aplicarea contribuţiilor. Ca atare, au reţinut aceste instanţe, principiul contributivităţii înlătură aplicarea art. 164 din Legea nr. 19/2000. S-a arătat că nu se poate admite ca baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestaţie de asigurări sociale aceste sume să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situaţia în care această prestaţie nu ar fi proporţională cu preţul plătit, creându-se astfel o inechitate. Totodată, s-a reţinut că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri ori dacă aceste sume au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare, ci faptul că statul şi-a încasat drepturile la momentul potrivit. În concluzie, instanţele care au împărtăşit această opinie au stabilit că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, trebuie avute în vedere toate veniturile care au constituit baza de calcul pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale ce revenea unităţilor angajatoare, dând eficienţă principiului contributivităţii în defavoarea prevederilor cuprinse în art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005. 3.2. Într-o a doua orientare a practicii, instanţele au apreciat că, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, trebuie avute in vedere salariile şi sporurile prevăzute în cuprinsul art. 164 din această lege şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în condiţiile stabilite de normele respective care au un caracter special. În susţinerea acestei opinii s-a invocat principiul neretroactivităţii legii civile, arătându-se că nu se poate recunoaşte incidenţa principiului contributivităţii pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000. În acest sens s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, punctajul mediu anual se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv, din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar care a constituit baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale la salariul mediu din luna respectivă comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Aceste prevederi se aplică în situaţia veniturilor lunare obţinute după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi care au constituit baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale potrivit Legii nr. 19/2000. Pentru determinarea punctajelor anuale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, dispoziţiile art. 164 din această lege instituie într-o modalitate imperativă criterii de stabilire a sumelor care intră la determinarea punctajului anual. Dispoziţiile acestui articol stabilesc faptul că la calculul punctajelor anuale pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se au în vedere exclusiv salariile tarifare, în cuantumul înregistrat în carnetul de muncă. Dacă în carnetul de muncă sunt înregistrate sporuri care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie avute în vedere conform art. 164 alin. (2) din Legea nr. 19/2000. Textul art. 164 din Legea nr. 19/2000 reglementează distinct situaţia sporurilor obţinute în perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, stabilind la alin. (2) şi (3) faptul că, pe lângă salariile tarifare, trebuie avute în vedere şi anumite sporuri, dar cu respectarea condiţiilor cumulative stabilite de aceste dispoziţii legale, respectiv: să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unitate. În concluzie, instanţele care au optat pentru această opinie au stabilit că, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, trebuie avute în vedere veniturile prevăzute de art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, care sunt norme speciale, aplicabile punctajelor anuale aferente perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Opinia procurorului general Procurorul general a apreciat ultimul punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii. Prin argumentele expuse s-au susţinut următoarele: Premisele apariţiei practicii neunitare ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii sunt reprezentate de modalitatea în care instanţele de judecată au dat eficienţă principiului contributivităţii instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, raportat la normele tranzitorii cuprinse în art. 164 din această lege, atunci când veniturile sunt aferente unor perioade – stagii de cotizare – prin care au fost incidente acte normative vizând domeniul pensiilor, anterioare Legii nr. 19/2000. Prin dispoziţiile Legii nr. 19/2000 s-a realizat reformarea în sens unitar a întregului sistem de asigurări sociale, prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul vieţii active ce constituie stagiu de cotizare, iar cuantumul pensiei se determină în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) din acest act normativ prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie. Primul element ce face parte din algoritmul de calcul al pensiei, respectiv punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în sensul că se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3 a acestei legi. Punctajul anual se determină potrivit art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună, iar numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual (inclusiv sporurile şi adaosurile) sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale este prevăzută la art. 23 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată. Aceste prevederi legale reprezintă o consecinţă directă şi imediată a principiului contributivităţii, astfel cum acesta este enunţat prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fiind aplicabile în privinţa veniturilor realizate lunar după data de 1 aprilie 2001 de persoanele asigurate în sistemul public de pensii. Pentru ca anumite sporuri să fie luate în calcul la stabilirea punctajului anual anterior datei de 1 aprilie 1992, trebuie ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fie înregistrate în carnetul de muncă, iar după data de 1 aprilie 1992, până la data de 1 aprilie 2001, trebuie să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor după data de 1 aprilie 1992 şi să fie înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe. Toate aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ele fiind expresia transpunerii în algoritmul prevăzut de noua lege a tuturor elementelor de salarizare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit bazele de calcul ale pensiilor, cu respectarea strictă a unor elemente de certitudine juridică sub aspect probatoriu. Analiza retrospectivă a legislaţiei anterioare incidente în materia asigurărilor sociale de stat a relevat că, anterior datei de 1 aprilie 2001, nu s-au avut în vedere, la stabilirea cuantumului pensiei, veniturile realizate de o persoană pe parcursul întregii vieţi active, după cum nici bugetul acestor asigurări nu a fost întotdeauna constituit pe baza contribuţiilor individuale ale angajaţilor. Legea nr. 19/2000, în demersul de reformare a sistemului public de pensii, şi-a propus o uniformizare a algoritmului de calcul al pensiilor, prin luarea în considerare a veniturilor care, potrivit legislaţiei anterioare, au constituit baza de calcul al pensiilor, iar în această modalitate s-a dat eficienţă dispoziţiilor legale anterioare sub imperiul cărora au fost realizate veniturile, acestea fiind transpuse în noul algoritm instituit de lege. De asemenea, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, desfăşurată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, procedură subsumată principiului „la condiţii de muncă egale, pensii egale, indiferent de data ieşirii la pensie”, s-a urmărit şi realizat identificarea tuturor acelor venituri care, potrivit legislaţiei anterioare, au constituit baza de calcul al pensiei. Reflectarea fidelă a majorărilor de retribuţii, a indemnizaţiilor şi sporurilor care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza calcul al pensiilor şi care se utilizează nu doar la recalcularea drepturilor de pensie stabilite anterior Legii nr. 19/2000, ci şi la stabilirea drepturilor de pensie potrivit acestui act normativ, pentru situaţiile tranzitorii analizate, este oferită de pct. I-V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005. Această concluzie este întemeiată pe dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi (3) din ordonanţa de urgenţă menţionată, în care se arată expres că sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare utilizate la determinarea punctajului mediu anual şi care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din ordonanţa de urgenţă, urmând să fie dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora. În cuprinsul pct. II, III şi V ale anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate limitativ sporurile, indemnizaţiile şi majorările retribuţiei tarifare prevăzute în Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, respectiv alte sporuri şi majorări acordate, atât anterior, cât şi ulterior anului 1989, unor categorii profesionale determinate, în baza unor dispoziţii speciale cu caracter normativ, expres enunţate, precum şi sporurile cu caracter permanent, prevăzute de Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. În procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie nu vor putea fi avute în vedere acele venituri pentru care, potrivit reglementării în vigoare la data realizării lor, angajatorul nu a datorat contribuţii de asigurări sociale. De asemenea, plata contribuţiei de asigurări sociale de către angajator nu este suficientă pentru ca anumite venituri/sporuri să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, fiind necesar ca acestea să se regăsească în baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare, sub imperiul căreia au fost realizate/acordate. În privinţa sporurilor acordate după data de 1 aprilie 1992, aspectul includerii acestora în baza de calcul al pensiilor se verifică în mod direct prin achitarea contribuţiei angajatului pentru pensia suplimentară. Aşadar, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, raportate la art. 164 din acelaşi act normativ şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie nu vor putea fi luate în considerare acele venituri şi sporuri salariale anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru care, potrivit legislaţiei sub imperiul căreia au fost realizate/acordate, angajatorul nu datora contribuţia de asigurări sociale şi angajatul nu datora contribuţia pentru pensia individuală, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor potrivit legislaţiei anterioare.

Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova a constatat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie. Divergenţa de interpretare a dispoziţiilor legale menţionate a creat situaţii juridice fundamental diferite, unele instanţe stabilind că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 trebuie luate în considerare toate veniturile care au fost avute în vedere la calcularea şi aplicarea contribuţiilor de asigurări sociale (prima orientare a practicii relevată de examenul jurisdicţional), iar alte instanţe stabilind că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 trebuie avute în vedere salariile şi sporurile prevăzute la art. 164 din Legea nr. 19/2000, în condiţiile stabilite de norma respectivă, normă care are caracter special (a doua orientare a practicii relevată de examenul jurisprudenţial).

Raportul asupra recursurilor în interesul legii 6.1. Referitor la chestiunea admisibilităţii recursurilor în interesul legii, prin raportul întocmit în cauză s-a apreciat că acestea îndeplinesc condiţiile de admisibilitate impuse de art. 329 şi 330 5 din Codul de procedură civilă, fiind exercitate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova, care au legitimitate procesuală, şi având ca obiect o problemă de drept pentru care s-a făcut dovada că a fost soluţionată în mod diferit, neunitar, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate de mai multe instanţe judecătoreşti. 6.2. În ceea ce priveşte soluţia propusă prin raportul asupra recursurilor în interesul legii întocmit în cauză s-a apreciat că se impune a fi adoptată soluţia de admitere a acestora şi, în consecinţă, a se stabili că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Înalta Curte Anterior examinării altor aspecte se impun a fi expuse prevederile legale supuse interpretării, precum şi cele relevante din perspectiva examinată. Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, „sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: (…) e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite; (…)”. De asemenea, potrivit art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000: „(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă. (3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul: a) perioada 1 martie 1970-1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani; b) perioada 1 septembrie 1983-1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.” Totodată, pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prevede următoarele: „V. Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale: sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I); sporul pentru lucru în subteran, precum şi pentru lucru pe platformele marine de foraj şi extracţie; indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă.” Totodată, prin Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a decis că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public. Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Or, potrivit principiului contributivităţii instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Înalta Curte a mai reţinut că la aceeaşi concluzie se ajunge având în vedere şi prevederile pct. IV din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora la stabilirea punctajului anual nu vor fi luate în considerare formele de retribuire după timp, or timpul de lucru în program prelungit era considerat, potrivit legislaţiei atunci în vigoare, timp normal de lucru şi era retribuit ca atare. Aceste drepturi trebuie luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor şi pentru faptul că, potrivit pct. IV din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, intră în categoria sporurilor, indemnizaţiilor şi majorărilor de retribuţii tarifare şi acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale. De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile pct. VI din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicţie atât cu prevederile anterioare din acelaşi act normativ, cât şi cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivităţii anterior datei de 1 aprilie 2001. Potrivit art. 70 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1967, s-a instituit pentru angajaţi obligaţia plăţii unei contribuţii în cuantum de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare, pentru pensia suplimentară, care, conform normei în cauză, se baza pe „principiul mutualităţii între angajaţi”. Potrivit art. 71 alin. (1) din acelaşi act normativ, fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare urmau să se formeze din contribuţia tuturor angajaţilor. Obligaţia de plată a contribuţiei pentru pensia suplimentară s-a menţinut în sarcina angajaţilor până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. La momentul edictării normei, legiuitorul a înţeles să întemeieze pensia suplimentară şi contribuţia corelativă pe „principiul mutualităţii între angajaţi”, date fiind condiţiile politice, sociale şi economice de la acea vreme. În realitate, astfel cum indică însăşi denumirea „contribuţia pentru pensie suplimentară”, această formă de asigurare socială a reprezentat expresia unei forme, chiar primare, a principiului contributivităţii. Chiar dacă a fost instituită în sarcina angajaţilor, declarativ pentru pensia suplimentară, o formă suplimentară de pensie faţă de pensia de asigurări sociale de stat, această contribuţie a avut menirea să sprijine statul să asigure angajaţilor venituri constante după încetarea raporturilor de muncă prin pensionare. Contribuţia pentru asigurările sociale de stat a fost instituită în sarcina angajatorilor iniţial prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953, iar ulterior prin Decretul nr. 389/1972, iar potrivit acestor acte normative contribuţia se aplica asupra câştigului brut realizat de salariaţi. Cu alte cuvinte, atât angajatorul, cât şi salariatul contribuiau la sistemul de asigurări sociale de stat, sistem contributiv dualist care se regăseşte şi în reglementarea actuală. Sub acest aspect este de reţinut că nu poate fi primită teoria potrivit căreia s-ar face o aplicare retroactivă a Legii nr. 19/2000 în ceea ce priveşte principiul contributivităţii, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au născut anterior datei de 1 aprilie 2001. Sistemul public modern de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale instituit prin Legea nr. 19/2000 are la bază principiile unicităţii, egalităţii, solidarităţii sociale, obligativităţii, contributivităţii, repartiţiei şi autonomiei, conform art. 2 din lege, iar aceste principii pot fi identificate într-o formă sau alta şi în legislaţia aplicabilă anterior intrării în vigoare a acestei reglementări. În privinţa sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, în forma sa iniţială, prevedea că baza de calcul al pensiei o constituie retribuţia tarifară, iar prin Legea nr. 49/1992 acest text de lege a fost modificat în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie erau avute în vedere salariul de bază şi o serie de sporuri cu caracter permanent, care nu intraseră anterior în această bază. Ulterior, prin art. 164 din Legea nr. 19/2000, s-a prevăzut că la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie, se iau în calcul salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi sunt înregistrate în carnetul de muncă şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau care sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. Prin pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 au fost enumerate sporurile cu caracter permanent, cu menţiunea că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, iar în pct. VI al acestui act normativ sunt menţionate expres sporurile, diurnele şi alte drepturi care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001. Cu referire la interpretarea acestui articol, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţia normativă menţionată este în contradicţie atât cu prevederile anterioare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cât şi cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivităţii anterior datei de 1 aprilie 2001. În acelaşi sens este de precizat că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 736 din 24 octombrie 2006, respingându-se excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţiunii prevăzute la pct. VI din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea a precizat că posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 nu este exclusă de plano. În alţi termeni, includerea sau neincluderea acestor venituri în baza de calcul şi încasarea sau neîncasarea contribuţiei de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute de textele legale care au generat o practică neunitară constituie o problemă de fapt, specifică fiecărui caz. Prin urmare, aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale. În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994. Cu titlu de exemplu este de menţionat Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României, prin care Curtea, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este şi Cauza Constantin Abăluţă ş.a. împotriva României). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996. În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Evident, acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul prevederilor art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuţii pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă, abordarea prezentată înscriindu-se în orientarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reflectată de celelalte decizii pronunţate în recursurile în interesul legii promovate în această materie, cu referire expresă la Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 şi Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 330 7 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă,