CtEDO 14.11.2008 Auto

CASE OF KABANOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
14.11.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF KABANOV v. RUSSIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Prima secțiune a KABANOV v. RUSSIA (Doc. nr. 37758/03) HOTĂRÂREA Strasburg 14 noiembrie 2008 FINAL 14/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kabanov c. Rusia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, secretarul Secțiunii care a deliberat în privat la 21 octombrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 37758/03) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național rus, dl Vladimir Grigorievich Kabanov („reclamantul”), la 10 noiembrie 2003. Guvernul rus (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 1 martie 2006, Președintele Primei Secțiuni a hotărât să anunțe cererii guvernului. De asemenea, s-a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa (art. 29 § 3). Reclamantul s-a născut în 1947 și trăiește în Vladikavkaz, un oraș din nordul Osetiei. La 28 februarie 2002, Curtea de District Leninskiy din Vladikavkaz a acordat reclamației împotriva Departamentului Regional de Interne și i-a acordat RUB 690.393.80 în arride salariale. Această hotărâre a devenit obligatorie la 11 martie 2002 și a fost pusă în aplicare la 27 octombrie 2004. Deoarece executarea hotărârii a fost întârziată, la 27 decembrie 2004, Curtea de District a ajustat atribuirea pentru costul de viață și a acordat reclamantului RUB 221.319.22. Această hotărâre a devenit obligatorie la 11 ianuarie 2005 și a fost pusă în aplicare la 28 octombrie 2005. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ În temeiul articolului 9 din Legea Federală privind Procedura de Execuție din 21 octombrie 2005. Iulie 1997, un judecător trebuie să pună în aplicare o hotărâre în termen de două luni. În conformitate cu art. 242.2.6 din Codul bugetar din 31 iulie 1998, Ministerul Finanțelor trebuie să pună în aplicare o hotărâre în termen de trei luni. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecuția hotărârilor. În măsura în care este relevant, aceste articole se citesc după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul susține că această plângere este inadmisibilă, fiind de acord că durata executării hotărârii din 28 februarie 2004 a fost incompatibilă cu Convenția. Cu toate acestea, prejudiciile materiale ale reclamantului cauzate de întârziere au fost reușite de hotărârea din 27 decembrie 2004, iar autoritățile au luat în considerare modalitățile de a produce prejudiciu moral bune. 10. Reclamantul și-a susținut plângerea, susținând că executarea celei de-a doua hotărâri a durat prea mult. 11. În ceea ce privește argumentul Guvernului potrivit căruia daunele reclamantei au fost reușite, Curtea reiterează că, pentru a priva un reclamant de statutul său de victimă, statul trebuie să recunoască o încălcare a drepturilor sale și să își permită soluționarea adecvată (a se vedea Amuur c. France) , hotărârea din 25 iunie 1995, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1996-III, § 36. În cazul în care se află în prezent, Guvernul a recunoscut încălcarea, dar reparația pe care o acordă – ajustarea pentru costul de viață – nu a fost adecvată deoarece nu a compensat prejudiciile morale. Rationne personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 și nu poate fi respinsă în conformitate cu art. 35 12. Curtea constată că cererea nu este în mod manifestant nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Curtea reiterează că o întârziere nejustificată în aplicarea unei hotărâri obligatorii poate încălca Convenția (a se vedea Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, ECHR 2002 III). Pentru a decide dacă întârzierea a fost rezonabilă, Curtea va examina cât de complexă a procedurii de aplicare a aplicării, cum s-a comportat reclamantul și autoritățile și ce natură a atribuirii (a se vedea Raylyan c. Rusia) 14. În acest caz, executarea hotărârilor din 28 februarie 2002 și din 27 decembrie 2004 a durat doi ani și, respectiv, șapte luni și, respectiv, nouă luni. În timp ce a doua perioadă nu poate fi considerată necorespunzătoare, prima poate. Guvernul a recunoscut acest lucru. 15. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DE CONVENȚIE 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat RUB 18.812.13 în ceea ce privește prejudiciu material. Această sumă a reprezentat pierderea inflațională cauzată de aplicarea întârziere a hotărârii din 27 decembrie 2004. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse, deoarece perioada de executare a hotărârii din 27 decembrie 2004 a fost rezonabilă. Prin urmare, Curtea respinge această cerere. 20. Reclamantul nu a formulat nicio reclamație în ceea ce privește prejudiciile morale. În consecință, Curtea nu pronunță nicio atribuire în temeiul acestui cap. Costuri și cheltuieli 21. Reclamantul a solicitat, de asemenea, RUB 3.374.30 pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 22. Guvernul a susținut că aceste cheltuieli nu au nicio legătură cu cazul. 23. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 100 EUR pentru costurile și cheltuielile în cadrul procedurii interne. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 100 EUR (1 sută de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care va fi transformat în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă